Cursa pentru Cotroceni. Evaluarea de etapa a candidatilor Ponta, Udrea, Iohannis si Macovei

Cine va fi, totusi, candidatul dreptei cu cele mai mari sanse de a intra in turul doi: Iohannis, Macovei, Udrea sau poate chiar outsiderul Predoiu tinut inca la incalzire in caz de avarie? Aceasta este marea intrebare acum, cand au ramas doua luni pana la prezidentiale. De notat deruta si demotivarea instalate la varful ACL. Liderii PDL si PNL nu par convinsi ca Iohannis este cea mai buna alegere. De partea cealalta, aflat intr-o sufocanta campanie non-stop, Victor Ponta, comite gafe si abuzuri. Chiar si asa, unii il vad deja presedinte, altii cred ca nu s-a spus chiar totul despre el. Cuvantul care caracterizeaza cel mai bine dreapta acum este confuzie, iar stanga nesiguranta.

• Cum au evoluat pana azi principalii actori, la ce ne putem astepta si cateva informatii de culise

Victor Ponta la manastirea Nicula

Foto: Guvernul Romaniei

Victor Ponta. Devine tot mai evident jocul executat in tandem cu Traian Basescu. I s-ar putea spune blat, dar intr-un sens ceva mai sofisticat. Nu e genul de intelegere clasica. Competitia se reduce la Ponta-Basescu-Udrea, ceilalti nu exista. Aici e cheia. Meciul se duce intre ei, cei trei ocupa tot ringul astfel ca Iohannis si Macovei sa vad declasati, redusi la postura de spectatori. Regia se vede cel mai bine la televizor. Udrea apare peste tot, in lungi transmisii live ori la dezbaterile de seara, inclusiv la televiziunile controlate de partidul-stat. Ponta agita cat poate tema antibasismului din simplul motiv ca Basescu ii ofera toata munitia necesara, perfect constient ca daca i s-ar lua retorica anti-basista candidatul PSD n-ar avea ce sa spuna publicului. Nu doar televiziunile, ci un intreg sistem lucreaza azi pentru Ponta si Udrea. Este insa un duel creat artificial, un teatru de papusi regizat de sforari din umbra. Ce poate fi mai elocvent decat amenintarea cu dezbracarea unor candidati care au lucruri ascunse in CV? In colimatorul presedintelui se afla, foarte probabil, detalii din trecutul lui Ponta. Rezumata, campania de pana acum este un remake pesedist clasic: aroganta, actiuni in forta, abuz de putere, populism fara limita si propaganda neagra din greu. POnta a calcat toate liniile rosii, apeland la arme interzise introducand tema ortodoxismului in discursul electoral pentru a sublinia diferenta de Iohannis, lutheran declarat. Chiar daca mimeaza relaxare cand afirma ca isi va lua popcorn la turul I, se agita cam prea tare pe Facebook si in general dupa voturile dreptei – fara de care nu atinge masa critica – pentru a nu citi in aroganta sa semnele unor temeri legitime. In caz ca sta sub partid in sondaje, aveti imaginea completa. Celi mai puternic candidat ar putea fi macinat in realitate de cosmarul unui esec la limita, dupa model Nastase sau Geoana. Un moment important al campaniei il reprezinta ordonanta prin care partidul-stat suspenda 45 de zile legea antimigratie. Aceasta mutare, dezaprobata explicit de partenerii externi, s-ar putea intoarce impotriva lui Ponta. Cu toate abuzurile si gafele sale, continua sa aiba cele mai mari sanse. Daca nu apare nimic neprevazut si grav menit sa-l compromita pe final de campanie, daca ciupeste din voturile dreptei, daca adversarii sai se vor sfasia mai departe intre ei, Ponta se poate imagina de pe acum castigator. Il ajuta putin si contextul extern. Intreaga atentie a cancelariilor occidentale se concentreaza pe razboiul din Ucraina. Nimeni n-are chef de inca o tara cu probleme in Estul Europei, ajung Ungaria si Bulgaria.

Elena Udrea la manastirea Tismana

Foto: Contul de Facebook al Elenei Udrea

Elena Udrea. Este candidatul care n-ar fi trebuit sa existe. Desi era clar ca vrea de ceva vreme, la un moment dat parea convinsa sa se tina deoparte. Potrivit unor informatii, Traian Basescu insusi ar fi dat asigurari ca n-o va sustine vreodata. Ori a mintit avand tot timpul planul candidaturii ei in minte, ori a spus adevarul, dar n-a avut puterea sa se debaraseze pana la capat de Udrea. Greu de stabilit acum ce s-a intamplat, dar episodul sustinerii candidaturii Elenei Udrea la presedintie va ramane pentru multa vreme unul dintre cele mai stranii si inexplicabile gesturi comise de seful statului de-a lungul carierei. Anuntul sau a indepartat aproape instantaneu un public inca dispus sa-i acorde credit. Cu totii s-au intrebat pe buna dreptate: cum a ajuns Udrea sa aiba atata putere asupra presedintelui? Ce l-a determinat sa sustina un politician atat de toxic la o functie atat de importanta? Apoi, cum a reusit Udrea sa mobilizeze atatea resurse in sprijinul ei? De unde dispune de atatia bani de imagine favorabila? Cum reuseste sa-si achizitioneze emisiuni intregi, publicatii, ziaristi care-i ciugulesc din palma? De unde atata influenta? Cu un important aparat de propaganda si de sustinere institutionala asezat in spatele ei, Udrea gesticuleaza tot necredibil spre ridicol. Se fac eforturi monumentale pentru a fi impusa drept optiune viabila, prezentata, in ciuda unei realitati triste, drept un candidat cu sanse reale de a intra in turul doi. Apoi, modul cum si-a lansat candidatura merita consemnat cu detaliile lui. Potrivit unor surse HotNews.ro, Udrea a incercat, de fata cu toata conducerea PMP, sa-l convinga pe Cristian Diaconescu sa accepte sa-i fie premier, la scurt timp dupa ce i-a cerut sa renunte la candidatura, avand subit revelatia votului dat impotriva presedintelui la suspendarea din 2007. A fost unul din cele mai dezgustatoare momente ale campaniei Elenei Udrea. Ea l-a propus pe Diaconescu candidatul PMP si tot ea l-a fortat sa se retraga, ceea ce l-a determinat pe Diaconescu sa se aventureze intr-o scurta candidatura de independent la care a renuntat repede pentru a anunta ca o sustine pe Udrea! Curat sindrom Stockholm, cu victima sedusa de calau! Ce noua functie i s-a mai promis nefericitului Diaconescu? Si ce garantii a primit ca nu i se vinde blana ursului din padure? In fine, Udrea a achizitionat cam tot ce credea ca-i poate aduce un plus de legitimitate: vizite atent gestionate in tara, partide istorice (vezi alianta cu PNTCD-ul lui Pavelescu) si multa, incredibil de multa presa. Campania ei se reduce la o idee vulgara: nu are importanta cata harisma ai, ci de cati bani dispui. In politica, totul poate fi, la o adica, cumparat.

Klaus Iohannis

Foto: Agerpres

Klaus Iohannis. Cine este cu adevarat candidatul ACL? Sasul tacut si eficient, anti-modelul basismului conflictual si antipodul gargarei pontiste sau un banal lider provincial, care isi ascunde golurile prin lungi taceri si raspunsuri lapidare, cel mult bun sa administreze un orasel, dar fara viziunea si anvergura necesare sefului de stat? Nici macar noul sau partid, ACL, nu stie sigur cine-i candidatul votat cu entuziasm la congresul infratirii dintre PDL si PNL. La fel cum nici Iohannis insusi nu cunoaste lumea saloanelor bucurestene. Acest fost profesor de fizica, fost inspector scolar (azi un politruc, dupa propria-i marturisire cam neinspirata, dorind sa ajunga prsedinte) nu pare pregatit pentru saltul de la nivelul ideilor administratiei locale la ceva mai mult. N-am prea inteles ce crede despre relatiile cu Rusia, despre gazele de sist, mai ales ca a debutat cu raspunsuri stranii pe cele doua teme sensibile. Nu stim cum gandeste pe teme majore in general, n-a elaborat convingator in afara unor lozinci si raspunsuri standard. La fel cum nu-i clar daca participa, din prostie sau deliberat, la blatul descris mai sus. Am avut ocazia sa-l vad stand teapan si privind cam dezorientat in jur in timpul unui eveniment anual care reuneste indeobste cam toata elita Capitalei plus crema diplomatiei, ambasadori, sefi de misiuni etc. Pur si simplu nu-i cunoastea pe cei din jur, cineva de la partid ii soptea discret la ureche diverse nume. Iohannis s-a remarcat pana acum printr-o lipsa totala de empatie, afisand o atitudine de robotel german lipsit de imaginatie si fara mare apetenta pentru interactiunea cu oamenii. A se vedea imaginile de la mitingul ACL impotriva suspendarii temporare a legii antimigratie cand intoarce spatele unor jurnalisti dornici sa-i puna intrebari. De notat scenele cand paseaza, in timpul peregrinarilor sale prin tara, memoriile primite de la divesi cetateni catre consilierii sai afisand fie mina de cyborg, fie zambetul sau incolor, decupat parca din reclamele la pasta de dinti. Cu asemenea comportament, plus cateva mesaje neinspirate de noncombat lansate de Iohannis, nu-i de mirare ca la varful ACL s-a instalat deruta si demotivarea. Nimeni nu trage cu adevarat pentru candidatul ACL, deoarece nici liberalii, cu atat mai putin pedelistii, nu par vrajiti de figura neamtului. La toate acestea se adauga starea de incertitudine generata de vulnerabilitatile juridice ale primarului de Sibiu, temerea ca vor trebui sa-l schimbe daca Iohannis pierde cumva procesul cu ANI. Poate tocmai din acest motiv PDL il mentine foarte vizibil in spatiul public pe Catalin Predoiu, cu semnaturile pentru candidatura in buzunar, altfel tot mai bun de la o iesire publica la alta. In tot cazul, ACL mai are la dispozitie doar trei sapatmani pentru a se lamuri: pe 23 septembrie se depun candidaturile.

Monica Macovei, ice bucket challenge

Foto: Captura video

Monica Macovei. Candidatura ei poate fi privita din doua perspective diametral opuse. Cei care o sustin cred ca este singura cu adevarat altfel decat restul candidatilor, aparatoare neinfricata a justitiei si statului de drept, cu principii si valori urmarite tenace de-a lungul carierei sale, pentru care merita sa votezi. Este opinia impartasita de o elita intelectuala ultra-minoritara in raport cu masa alegatorilor. Sustinatorii Monicai Macovei mai justifica nevoia de a avea un candidat cu profilul ei pentru a afla cum stam ca popor, cati sunt cei care nu voteaza pentru galeti sau cu ochii injectati de ura anti-basescu sau anti-ponta, ci rational, pe baza de fapte si argumente. Candidatura sa ar fi, asadar, un test important pentru a afla daca se mai poate construi totusi ceva sanatos, pe baze curate si pe termen lung. Exista si o opinie impotriva candidaturi Monicai Macovei, destul de larg impartasita chiar si printre simpatizantii ei. Acestia cred ca o voce importanta din societatea romaneasca risca sa se compromita iremediabil daca va lua doar cateva procente. Toti adversarii ei – nu putini – ii vor delegitima orice demers de acum incolo pe motiv ca poporul a concediat-o, ca ideile sale nu se bucura de sustinere si ca e prost vazuta in tara. S-ar pierde asadar un om valoros si integru din ambitia desarta de a alerga intr-o cursa fara sanse reale de a lua un scor onorabil. Ca suntem de acord sau nu cu prestatia ei de candidat, Macovei prezinta singurul discurs cu adevarat antisistem. Este firul de nisip plasat in rotile uzatului mecansim politic romanesc. Poate sa-l gripeze sau sa sfarseasca strivita. Poate si din acest motiv, Traian Basescu nu s-a aratat deloc incantat de candidatura fostului ministru al justitiei. Potrivit unor informatii, Macovei ar fi refuzat sa-l consulte in zilele de dinaintea lansarii, ceea ce l-ar fi deranjat teribil pe seful statului.

Ma numar printre cei care cred ca este o eroare candidatura Monicai Macovei si i-am spus-o direct. Fara structuri de partid in teritoriu, fara talent si harisma politica, Macovei va lua un scor modest. A intrat intr-un norisor de adulatori de buna credinta dar mult prea euforici. Din norisor risca sa aiba o falsa perceptie a realitatii. De aici pana la riscul de a cadea intr-un soi de senilitate politica agravata de credinta in propriul destin mesianic nu e decat un pas. Campania sa a fost o continua lipsa de inspiratie, de la anuntul lansarii candidaturii, fortand pana la absurd mana partidului, la comparatia cu Mandela sau la filmulete de campanie incredibil de prost executate. Demisia sa din PDL n-ar mai trebui sa intarzie pentru a nu lungi inutil acuzatiile de joc dublu. Acum nu mai prea are ce face, va trebui sa se bata pana la capat si sa spere ca va lua macar un vot mai mult decat Udrea. Alfel, va muri ca politician cu largul concurs al celor care azi o sustin cu atat de multa pasiune, dar neatenti la riscuri.