Andrei Cosmin Luca, un roman la 40under40: Nicio tara din UE, luata individual, nu va avea, peste 20 de ani, dimensiunea necesara pentru a conta in jocul global

La inceputul lunii iulie a avut loc, la Roma, intalnirea grupului „40under40„, un think tank de tineri lideri din cele mai variate medii, selectati la nivel european cu sprijinul Comisiei Europene. Grupul se reuneste periodic, in incercarea de a oferi o perspectiva noua, indrazneata asupra viitorului Europei. Intalnirea de la Roma a fost prilejuita de preluarea de catre Italia a presedintiei UE.

In 2014, printre tinerii selectati s-au numarat deputati din Italia si Polonia, un secretar de stat din Portugalia, lideri de opinie din Spania, Olanda si Danemarca sau antreprenori de succes din Franta, Germania si Suedia. In grup a fost selectat si un roman: Andrei Cosmin Luca, seful sectiei politice a Ambasadei Romaniei la Roma. Inainte de a sosi in Italia, in 2012, Andrei a fost adjunctul ambasadorului Romaniei in Spania. Cu o experienta directa in cele doua tari care concentreaza cea mai mare parte a diasporei romanesti din Europa, diplomatul roman a fost unul din vorbitori in cadrul grupului de lucru privind integrarea imigrantilor.

La sfarsitul celor doua zile de dezbateri, am discutat cu Andrei Luca despre modul in care tinerii participanti la intalnire vad viitorul Uniunii Europene. Criza economica, euroscepticismul si problemele cetatenilor romani stabiliti in Italia si Spania – iata cateva din subiectele pe care le-am adus in discutie.

Care este imaginea pe care tinerii prezenti la intalnire o au despre Europa de azi?

Imaginea a fost cea a unei Europe „ranita” de criza economica si de raspandirea discursului anti-european, dar care poate folosi criza ca o oportunitate pentru a evolua catre ceea ce cetatenii asteapta de la ea. Un proces de introspectie este necesar, dar el ar trebui pliat pe ceea ce criza a evidentiat ca fiind nefunctional. Dilemele legate de existenta UE nu-si au locul. Criza a pornit din SUA si nimeni nu s-a gandit sa puna sub semnul intrebarii viabilitatea statului american. Nimeni nu s-a gandit sa scoata California din „zona dolarului”. Procesul de reflexie trebuie sa produca rezultate mai repede, pentru ca, in timp ce noi suntem ocupati cu introspectia, alte parti ale lumii avanseaza.

Euroscepticismul si xenofobia au castigat teren in ultimii ani, fapt confirmat si la ultimele alegeri pentru Parlamentul European. A fost adus in discutie? Printre voi au fost si eurosceptici? Daca da, de ce nationalitate si ce argumente au adus?

Poate si datorita criteriilor de selectie, in grup nimeni nu s-a manifestat ca eurosceptic. Dar asta nu inseamna ca nu au fost facute eforturi pentru analizarea „empatica” a fenomenului. Lantul evenimentelor pozitive care a ajutat UE sa se dezvolte s-a rupt odata cu criza economica recenta. Pana la criza, UE s-a legitimat prin rezultatele obtinute. Era o structura narativa care „vindea” foarte bine. Acum, cand rezultatele nu mai sunt evidente, trebuie sa lucram la increderea in institutii. Pentru ca, in conditiile raspandirii discursului eurosceptic care stimuleaza tocmai aceasta neincredere, inactiunea poate deveni periculoasa.

„Democratia participativa va deveni un concurent serios pentru cea reprezentativa”

In ultimii zece ani, s-a schimbat modul de a face politica. In era campaniilor pe twitter si facebook, se poate spune ca politica a ramas aceeasi, sau se schimba?

Politica nu are cum sa ramana la fel. Acum poti sa tragi politicienii la raspundere o data la patru ani, dar ce faci in ceilalti trei? In Europa, internetul si retelele sociale, cu toate tarele lor, au daramat frontiere si au mobilizat oamenii in jurul unor idei, in afara procesului politic traditional. Pariul grupului a fost ca, in cel mult 20 de ani, democratia participativa va deveni un concurent serios pentru cea reprezentativa.

Care sunt scenariile economice cele mai probabile? UE va ramane un motor economic la nivel global in viitorul apropiat?

Poate ramane un motor economic global numai daca face ceea ce trebuie. Datele prezentate in discutiile grupului arata ca centrul de productie industriala din Asia este sensibil mai puternic decat cel german si nu va putea fi concurat decat de unul european, cu Germania in centru. Europa nu poate iesi din criza fara industrie. Trebuie ca UE sa produca mai mult din ceea ce acum produc China sau Brazilia. Industria poate fi pentru Europa gaina cu oua de aur, dar lumea uita ca gaina mai trebuie si hranita.

„Mobilitatea lucratorilor este fundamentala pentru economia europeana”

In ultimele luni, in multe tari ale UE, s-a criticat eliminarea totala a restrictiilor impuse lucratorilor romani care doresc sa munceasca intr-un alt stat membru. Care este viziunea tinerilor lideri despre migrarea fortei de munca?

Toata lumea a fost de acord ca mobilitatea lucratorilor este fundamentala pentru economia europeana. Nu e vorba de un numar finit de slujbe, care se impart intre mai multi candidati, asa cum sustine discursul „protectionist”. Si asta pentru ca mobilitatea e o resursa regenerabila de initiativa.

Lucratorul are posibilitatea nu numai de a gasi cea mai buna oferta pentru munca sa, dar si de a-si propune calitatile astfel incat sa genereze o cerere pentru munca sa care anterior nu exista.

Evident, conditiile de mobilitate ideala ar veni numai din schimbarea radicala a regulilor: sa se aplice aceleasi standarde de salarizare si beneficii sociale peste tot in UE. Cum insa nu traim intr-o lume ideala, putem sa incepem sa dezvoltam instrumente realiste, cum ar fi legarea muncii de educatie, intr-un sistem care sa incurajeze mobilitatea.

„Criza, prejudecatile si instrainarea” – problemele majore cu care se confrunta romanii din strainatate”

Care sunt cele mai importante trei probleme cu care se confrunta migrantii romani, pornind de la experienta pe care ati avut-o in Spania si Italia?

Criza economica Italia sau Spania, prejudecatile societatilor „gazda” sau senzatia de instrainare sunt toate probleme care se suprapun si fac complicata viata migrantilor romani.

Romanii sunt printre cei mai afectati de faptul ca mobilitatea fortei de munca se aplica cu dificultate in Europa. In anumite profesii este foarte greu, si in multe cazuri impractic, sa te angajezi in alt stat membru. Nu e usor sa lucrezi in alta tara, trebuie sa te scuturi de prejudecati, iar multe din aceste prejudecati isi au originea chiar in sistemul de educatie si formare profesionala din tara de origine.

Ce s-ar putea face, concret, pentru a incuraja o mai buna integrare a fortei de munca migranta intra – UE?

Viata celor care vor sa lucreze in alt stat membru UE trebuie sa fie facuta mai simpla. Una dintre propunerile avansate in grup vizeaza, de exemplu, crearea unei platforme multilingvistice care sa permita fiecarui cetatean european sa-si traduca si sa legalizeze automat documentele esentiale la sosirea intr-un aeroport din alt stat membru.

Inchipuiti-va care ar fi impactul unei asemenea platforme asupra timpilor de asteptare la consulate.

Italia are totusi un nivel crescut al somajului, iar partidele anti – migratie au o pondere relativ crescuta. Cum va putea Italia sa sustina acest obiectiv?

Presedintia italiana a UE, care a inceput acum cateva zile, si-a creat un stindard din lupta contra somajului, si in special a somajului in randul tinerilor. E usor de vazut de ce, daca te uiti peste cifre: somajul in randul tinerilor depaseste 40% in Italia, iar in Spania 50%. Adica unul din doi spanioli sub 25 de ani nu lucreaza sau nu este inscris intr-o forma de invatamant.

Pe acest fond, nu este greu sa canalizezi nemultumirilor populatiei catre teme dragi discursului xenofob, invocand „saturatia” pietei muncii. Tinta acestora este insa falsa: imigratia nu satureaza piata muncii, pentru ca genereaza ea insasi noi locuri de munca prin cresterea competitivitatii generale a economiei. Este de domeniul evidentei faptul ca tarile cu o politica relativ deschisa fata de imigratie sunt cele care au azi rezultatele economice cele mai bune.

De aceea, angajamentul Italiei pe scaderea somajului si cresterea cuparii este unul corect din punct de vedere economic si social. De altfel, Italia si-a asumat, nu fara succes, un rol de lider in modelarea actiunii europene pe acest subiect, inca de anul trecut. Daca Europa vrea sa fie competitiva trebuie sa creasca ocuparea fortei de munca si, evident, potentialul cel mai important de crestere este in statele care au acum o rata de ocupare scazuta, cum sunt Italia sau Romania.

Ce rezultate concrete ar putea avea intalnirea de la Roma?

Principalul scop al intalnirii a fost de a hrani si, eventual, influenta dezbaterea privind viitorul european. Exista fosti membri ai grupului ajunsi in functii importante de decizie care continua sa vina la intalnirile anuale. Unul dintre acestia este, de exemplu, numarul unu in guvernul italian pe problematica UE, secretarul de stat Sandro Gozi, care chiar spunea ca a plecat de aici cu cateva idei interesante.

Romania poate aduce „dinamism” in domeniul ideilor la nivel european

Cum este vazuta Romania in contextul european viitor, mai ales la nivel de potential intelectual si inovator?

Potentialul Romaniei este perceput corect in mediile informate. Teama europenilor este de a nu fi prinsi intr-un ciclu de stagnare economica „de tip japonez”, mai ales pe fondul imbatranirii populatiei.

Romania este vazuta, prin comparatie, ca un element nou, care poate aduce dinamism. Ratele de crestere economica din ultimele trimestre sau dezvoltarea „spontana” a unor clustere pentru sectorul IT sunt evolutii care au fost remarcate de observatorii mai atenti.

Ele se suprapun imaginii bune pe care studentii si profesionistii romani o au in strainatate si creeaza un cerc virtuos. Pornind de aici, a priori exista un interes real pentru opinii dinspre Romania privind viitorul constructiei europene. E bine ca am reusit sa cream acest cerc virtuos, pentru ca, pe de alta parte, exista si cercuri mai putin virtuoase legate de imaginea romanilor din care facem eforturi serioase ca sa iesim.

Tinerii mai au incredere in UE? Cum va fi Uniunea Europeana peste 20, 30 de ani, daca va mai fi?

Discutiile au aratat ca tinerii sunt ingrijorati de faptul ca Europei ii lipsesc, printre altele, doua lucruri: lideri care sa inspire si viziune. Fara o viziune, nu ne putem da seama care sunt pasii si, pana la urma, compromisurile necesare ca sa ne putem indrepta spre ea. Fara lideri inspirati, cetatenii ajung dezinteresati de viitorul Europei. Totusi, Uniunea Europeana va fi aici si peste 20 de ani. Fie si numai pentru un motiv simplu, dincolo de discutia despre valori comune: si anume ca nicio tara care acum face parte din UE, luata individual, nu va avea, peste 20 de ani, dimensiunea necesara pentru a conta in jocul global.

Andrei Cosmin Luca este in prezent seful sectiei politice a Ambasadei Romaniei la Roma. Anterior, a fost, pentru patru ani, adjunctul ambasadorului roman in Spania. Inainte de a se alatura Ministerului Afacerilor Externe, in 2004, a fost coordonator de programe in sectorul non-guvernamental, unde a derulat programe pentru consolidarea institutiilor democratice si ale pietei libere. Este absolvent al programelor de master in relatii internationale al Universitatii Bucuresti, in administratie publica al Universitatii din Bologna si in managementul conflictelor al Universitatii din Innsbruck.