Un corp ceresc inghetat, considerat de astronomi un candidat la statutul de planeta pitica, ar putea redefini limita Sistemului Solar

Un corp ceresc inghetat gasit la mare distanta de Pluto ridica noi intrebari despre istoria cosmosului si ar putea extinde limita Sistemului Solar, arata un studiu publicat recent in revista Nature. Astronomii au descoperit o posibila planeta pitica care orbiteaza Soarele la o distanta mult mai mare de astru decat Pluto, reprezentand cea mai distanta traiectorie cunoscuta pana acum.

Corpul recent identificat impreuna cu Sedna, un obiect similar aflat la mare distanta de Soare si descoperit in urma cu un deceniu, redefinesc teoriile cu privire la formarea Sistemului Solar.

„Ne arata ca exista lucruri pe care nu le stim despre Sistemul Solar, si e vorba de lucruri importante”, arata Chad Trujillo, un astronom de la Observatorul Gemini din Hilo (Hawaii), care a descoperit corpul ceresc impreuna cu asronomul Scott Sheppard de la Institutul Carnegie pentru Stiinte din Washington DC (SUA).

„Incepem sa vedem ce este dupa ceea ce noi consideram marginea”, a adaugat Trujillo.

„Este o descoperire majora”, considera astronomul Michael Brown de la Institutul pentru Tehnologie din California, cu sediul in Pasadena (SUA).

„Am cautat alte obiecte ca Sedna de mai bine de 10 ani”. Gasirea unui alt astfel de obiect reduce sansele ca Sedna sa fie o intamplare, arata Brown.

Insa astronomii trebuie sa vina acum cu idei pentru a explica cum aceste obiecte isi pastreaza orbita in jurul Soarelui desi se afla la o distanta atat de mare.

Nou identificatul obiect cosmic a primit numele oficial de 2012 VP113, insa echipa care l-a descperit il numeste VP sau „Biden”, dupa numele vice-presedintelui american Joe Biden. Cercetatorii vor propune Uniunii Astronomice Internationale (IAU), organizatia responsabila cu nomenclatura cereasca, un nume pentru obiectul spatial, insa acest lucru se va intampla peste cativa ani, dupa observatii indelungate pentru stabilirea cu precizie a orbitei.

Portiunea planetara clasica a Sistemului Solar se termina la Neptun, care orbiteaza in jurul Soarelui la o distanta de circa 30 de ori mai mare decat cea dintre Pamant si Soare, un etalon cosmic cunoscut ca unitate astronomica (UA). O unitate astronomica este de circa 150 milioane de kilometri.

Fotografii ale 2012 VP113, facute la distanta de circa 2 ore una de alta. Miscarea 2012 VP113 se diferentiaza de fundalul de stele si galaxii / Foto: Scott Sheppard/Carnegie Institution for Science

Limite nedefinite

Dupa Neptun domneste un taram de corpuri inghetate, cunoscut ca Centura Kuiper, care include Pluto. Aceasta zona se intinde intre circa 30 si 50 UA. Iar mai departe se intinde Norul lui Oort, cu Sedna la marginea interioara si cu comete.

Sedna nu se apropie niciodata de Soare la o distanta mai mica de 76 UA. 2012 VP113, desi se afla tot in zona interioara a Norului lui Oort, este si mai indepartat, cu periheliul (cel mai apropiat punct fata de Soare de pe orbita) la 80 UA.

Corpul ceresc este atat de indepartat incat, atunci cand Sheppard l-a reperat pentru prima data, a fost cel mai lent corp ceresc pe care l-a vazut vreodata. Cu cat ceva se afla mai departe, cu atat pare ca se misca mai incet pe cer. Trujillo si Sheppard au vanat obiecte spatiale indepartate cu Dark Energy Camera, o camera de 520 megapixeli fixata pe telescopul Blanco de 4 metri de la Observatorul Inter-american Cerro Tololo din Chile.

Au reusit sa pozeze 2012 VP113 in timpul primului tur de observarea, in noiembrie 2012, la a cincea imagine din cele cateva sute pe care le-au facut pana la final. „Am avut noroc imediat”, povesteste Sheppard.

Au urmarit obiectul cosmic timp de cateva luni de zile, pana cand orbita sa a devenit mai evidenta. Dar, in timp ce Sedna se poate abate pana la o distanta de 1000 UA de Soare, 2012 VP113 nu se indeparteaza la mai mult de 452 UA. Pare sa fie mai strans legat de gravitatia Soarelui, lucru ce constituie un mister, spune Sheppard.

Sistemul Solar si orbitele Sedna si 2012 VP113. Soarele este punctul galben din centru. Orbitele planetelor Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun sunt prezentate in mov sub forma de cercuri concentrice. Centura Kuiper este prezentata ca regiunea de puncte albastre. Orbita Sedna este desenata in portocaliu iar cea a 2012 VP113 in rosu. Foto: Scott Sheppard/Carnegie Institution for Science

Teorii concurente privind originea VP

Cu un diametru de circa 450 de km, 2012 VP113 are cam jumatate din marimea obiectului Sedna. Daca, asa cum se asteapta cercetatorii, este compus in cea mai mare parte din gheata, atunci probabil gravitatia il face sa aiba o forma sferica. Acest lucru ar face din 2012 VP113 o planeta pitica, potrivit normelor revizuite pentru acordarea statutului de planeta intocmite de IAU in 2006.

Exista mai multe idei concurente despre modul in care obiecte cosmice precum Sedna si 2012 VP113 au ajuns unde sunt astazi. Una dintre ipotezele importante propune ca in perioada de inceput a Sistemului Solar, o stea din apropiere a perturbat gravitational sistemul si a tras cateva fragmente spre zona marginasa. O alta posibilitate este ca o planeta nomada masiva a trecut prin zona la un moment dat, lovind obiecte din Centura Kuiper spre exterior, impingandu-le in zona interioara a Norului lui Oort.

Oricum, Sedna si 2012 VP113 ar putea fi doar varful icebergului, sustine Megan Schwamb, astronom la Academia Sinica din taipei (Taiwan). Schwamb a mai cautat obiecte asemanatoare cu Sedna si a creat un model al cantitatii de material cosmic care s-ar putea gasi. Zona interioara a Norului lui Oort ar putea contine intre 10 si 100 de ori masa centurii Kuiper, sustine astronomul.

Trujillo si Sheppard estimeaza ca exista mai multe sute de obiecte in zona interioara a Norului lui Oort care asteapta sa fie gasite. Acestia urmaresc in prezent sase posibili candidati care ar putea apartine categoriei partilor extreme ale Sistemului Solar.