Despre fricile, obsesiile si fobiile romanilor legate de politica externa si de geopolitica intr-o o carte de Serban F. Cioculescu

Joi, 27 iunie, ora 17.00, la Libraria Bastilia se lanseaza cartea „Viitorul nu ia prizonieri. Cum ne putem gestiona geografia și anxietățile colective” de Șerban Filip Cioculescu.

Cartea va fi prezentata de:

– Consilierul prezidențial în probleme de securitate națională Iulian FOTA

– Directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară – Ministerul Apărării Naţionale, prof. univ. dr. Mihail E. IONESCU

– Profesor universitar dr. Constantin DEGERATU

Şerban Filip Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific gradul 3 în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bucureşti şi lector invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti.

Doctor Şerban Filip Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific gradul 3 în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bucureşti şi lector invitat la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. – See more at: http://www.librariumgrup.ro/bastilia/n/lansare-viitorul-nu-ia-prizonieri#sthash.68gQ52tq.dpuf

Prezentarea cartii:

„Diverse evenimente de natură geopolitică, strategică, economică sau identitară legate de relaţiile dintre România şi Rusia, Ucraina, Turcia ori China, sau de dilemele apartenenţei la UE şi NATO, mi-au semnalat faptul că noi românii, ca popor, avem o mulţime de temeri, fobii şi obsesii legate de securitatea naţională. Ne temem de vecini acaparatori şi cu planuri „ascunse”, de incapacitatea Vestului de a gestiona provocările noului mediu de securitate mai ales că SUA pivotează spre Asia-Pacific iar Afganistanul e departe de a fi stabilizat, în timp ce UE se înfundă în criza economico-instituţională iar NATO dă semne de slăbiciune. Suntem îngrijoraţi de un Iran islamist şi asertiv, de imigraţia musulmană, de explozia demografică a romilor sau de separatismul afişat de mulţi maghiari şi secui.

În acelaşi timp, constatarea e valabilă global: toate popoarele au fobiile şi temerile lor şi acestea se pretează unor analize necesare. Iar românii nu sunt probabil mai temători decât alte naţiuni, în ciuda percepţiei de sine adesea preponderent negative. În orice caz, nu poţi fundamenta decizii de politică externă şi de securitate, când eşti factor de decizie, fără să cunoşti în detaliu sentimentele profunde ale propriei naţiuni, cu bune şi cu rele.

Experţii în securitate sunt categorici: popoarele au temeri, ele capătă forma unor anxietăţi colective, fiind vorba cel mai adesea de şabloane cognitive cu tendinţă de auto-confirmare. Ne propunem să arătăm ce tip de temeri au românii, ce factori le generează şi cât de reale sunt percepţiile colective.

Pornim analiza de la întrebarea elemantară şi legitimă: beneficiază poporul român de suficientă securitate naţională, are motive să se teamă de anumite evoluţii interne şi internaţionale, se află pe „mâini bune” în ceea ce priveşte capacităţile decidenţilor şi planificatorilor strategici de a gestiona riscurile şi ameninţările?

Nici geografia nu ne lasă să fim total relaxaţi. Ca stat şi ca popor, suntem situaţi într-o regiune a globului care ne potenţează anumite oportunităţi şi ne amplifică unele riscuri.

Necesară a devenit acum o agendă de securitate pentru România şi români în intervalul 2012-2030 care să ajute la gestionarea unui amestec de incertitudine, probabilităţi, scenarii, să ne arate cum să evităm capcanele nepăsării/ignoranţei şi pe cele ale profeţiei auto-împlinitoare, cine va securitiza elementele de risc, ce cultură strategică va predomina şi ce gen de elite vor avea în mâini destinele ţării. Cred că în strategie teama este un sentiment firesc, însă exagerarea sa poate deveni o pacoste care paralizează dorinţa de acţiune a unui popor sau îl împionge la gesturi mai puţin raţionale.

Acest volum îşi propune să fie un ghid pentru decidenţii politicii externe şi de securitate prin hăţişul incertitudinii strategice specifice unui mediu de securitate volatil, dar şi o agendă de acţiune, un inventar al marilor probleme strategice specifice României, accesibil studenţilor, jurnaliştilor, publicului mai larg.”

Serban Cioculescu