Viscur

Voi despre ce ati scrie in aceste zile, cu ce v-ati bate capul? Cu rahatul scos la iveala de rafalele de vant inghetat sau cu problemele de etica jurnalistica ridicate de o televiziune care a difuzat un filmulet cu posteriorul fostului premier Boc? Asadar: viscol sau cur? Veti intreba, poate: de ce ma pui sa aleg? De ce nu si, si? Va spun de ce. Pentru ca in primul caz putem fi utili, in al doilea ne pierdem vremea spumegand. Propun, deci, sa fim ceva mai practici.

Despre etica in general parca m-am saturat sa latram in gol. Nu ca ar fi o tema depasita. Dimpotriva, e mai actuala decat oricand. Dar trebuie schimbate stilul si abordarea. In cazul Boc zic sa cerem actiune si eficienta, mai putine palavre. Prima observatie: victima de ce n-a sarit ea prima zece metri in sus? Fostului premier par sa-i fi fost incalcate, prin prezentarea unui film care-l prezinta dezbracat in vestiarul unei sali de fitness, mai multe drepturi civile: la demnitate, la viata privata etc. De ce ne-am indigna noi mai tare decat el? A anuntat oare ca da in judecata postul TV? N-am auzit. Tacerea lui ma intriga putin, ma pune pe ganduri. Sa mearga in instanta daca se simte lezat, sa protesteze, sa zica ceva. Dar Boc tace. Daca i-a placut, la viitorul filmulet are ocazia sa se intoarca putin cu fata.

Apoi: vreau sa vad sanctiuni drastice aplicate de CNA, amenzi date si incasate efectiv, dupa eventuale procese castigate ulterior in instanta. Din cate aud, CNA pierde acum tot mai des. Asta incurajeaza televiziunile sa mai coboare o treapta in infern. E problema instantelor sau problema CNA? De lamurit pe studii de caz. Asta, asa, sa fim practici.

Apoi: companiile onorabile, publicitarii ce spun? Accepta sa finanteze, prin publicitatea platita acestor televiziuni, abjectia live? Daca da, foarte bine. Sa se astepte pe viitor la noi dezbateri inutile despre etica jurnalistica. Iar maine sa verifice cu atentie cate funduri sau sfarcuri au mai sponsorizat la TV. Pot fi chiar ale lor. Dar iata o idee: ce-ar fi, in loc sa ne tot plangem atat, sa monitorizam emisiunile cele mai amendate si sa expunem in paralel companiile care accepta sa-si asocieze numele cu ele platind publicitate? Pana la urma asta se cheama responsabilitate in business. Dar poate ca acestor companii nu le pasa de imaginea lor. Zic ca merita aflat. Asta tot asa, sa facem un pas inainte.

Sa sumarizam putin: Abjectia face audienta, publicul n-o sanctioneaza, ratingul aduce bani, companiile platesc publicitate, televiziunile castiga, isi permit o amenda lesinata, CNA pierde procese, televiziunile isi recupereaza amenda, victimele pretinselor abuzuri stau de regula cu mainile in san, asociatiile profesionale sunt ocupate cu lupta impotriva dictaturii, doi-trei jurnalisti tipa opariti. Si tot nu vi se pare ridicol sa latram in gol?

A trebuit sa vedem un cur de fost prim ministru pentru ca breasla, ceva asociatii chipurile profesionale si CNA-ul sa strambe ipocrita din nas doar pentru ca de data asta duhneste mai tare decat putoarea obisnuita. Azi trebuie sa dai dovada la TV de un cretinism cu totul exceptional pentru a mai scandaliza pe cineva. Un simplu cur nu mai impresioneaza pe nimeni. Au explorat fiecare coltisor din abisul prostiei si ticalosiei, s-au infruptat din toate abjectiile posibile. Adresandu-se exclusiv instinctelor primare au ajuns, vorba colegului Negrutiu, sa faca presa cu curul.

Deci, porcariile astea se trateaza altfel daca vrem cu adevarat sa scapam de ele. Procese, sentinte, boicot economic, banii luati, punct. Altfel, pierdem vremea cu ochii dati peste cap. In schimb, televiziunile au facut o treaba buna cu viscolul, pana la un punct. Fara gluma. Cu toate pacatele lor, au reusit sa mobilizeze oameni, sa trezeasca sentimente de solidaritate si generozitate, sa puna presiune pe autoritati, sa miste ceva. Efortul lor n-a fost intutil, zeci de oameni nenorociti si-au gasit un sprijin dupa ce autoritatile i-au lasat balta. Insa cei mai multi au ramas, din pacate, cantonati in melodrama si senzationalism, in certuri politice, in populism, in rafuieli fara finalitate.

Or, discutia ar merita sa faca acum un pas in fata. Acest viscol cumplit a scos la suprafata ceva care merita parca mai multa atentie. Asta daca ne propunem, iarasi, o abordare mai practica. Romania a ramas puternic in urma din punct de vedere tehnologic, fiind din acest punct de vedere rusions de inapoiata ca tara membra UE. Nu are un sistem functional de comunicatii adaptat la noile tehnologii, ci gasiti prin ministere harti si planse cu beculete, cel mult. Primarii si prefectii trimit informatiile tot pe hartie iar decidentii primesc date din teren cu postalionul ca acum un secol. N-avem un centru de comanda functional desi s-au ingropat milioane de euro in asa ceva.

Cativa politicieni au remarcat ca in Romania deszapezirea se face cu utilaje inadecvate si aplica solutii tehnice de acum cinzeci de ani. Asta ridica deja mai multe probleme. Nu cumva ar trebui schimbat radical modul de contractare? Nu cumva autoritatile ar trebui sa puna conditii mai drastice in achizitionarea serviciului public de deszapezire, sa solicite utilaje si solutii ceva mai complexe? Am vazut o simpla sesizare la Curtea de Conturi. Nu e cam putin? Cum arata monitorizarea executiei unui contract de deszapezire? Cine verifica, de exemplu, facturile?

Companiile de deszapezire vor avea tentatia sa le umfle profitand de aceasta situatie exceptionala. Cum te asiguri tu, autoritate locala sau nationala, ca au iesit intr-adevar zece tractoare cu plug si nu cinci, trei buldozere si nu doua, ca au consumat o suta de litri de combustibil nu o mie si ca au lucrat o suta de ore nu zece? Ce pazesc autoritatile de control din ministere, din primarii? Cate firme de deszapezire au fost sanctionate pentru raportari fictive, pentru utilaje lipsa, pentru neonorarea contractului? In cele mai multe cazuri, inspectia este realizata intern. Nu cumva ar trebui exernalizata, dublata, realizata incrucisat, pentru a evita deconturi fictive de milioane de lei? Primariile si consiliile judetene se lauda cu inspectori care fac fotografii pe teren. Se poate totusi ceva mai bine: monitorizari prin GPS, camere video instalate pe utilaje etc, etc. Putina imaginatie, daca tinem cu adevarat la banii publici.

Viscolul a scos la suprafata iarasi companiile de partid care s-au bransat la banii publici. Nu degeaba in ultimul raport de tara ni se atrage iarasi atentia asupra sistemului deficitar de licitatii. Prin urmare, poate n-ar fi rau ca Romania sa infiinteze un fel de DNA specializat exclusiv in licitatii sau un mecanism puternic de monitorizare a achizitiilor publice pentru a limita jaful din sistem care exaspereaza si frustreaza azi numerosi competitori din Romania sau UE, fiind totusi vorba de piata comuna.

Altfel, mai devreme sau mai tarziu vom ajunge monitorizati de Bruxelles si la acest capitol, dupa justitie, pentru ca modul total ineficient in care sunt executate si monitorizate contractele cu statul este un scandal.

Nu mai vorbesc ca, la cum arata lucrurile, planurile de evacuari in caz de inundatii ar trebui, in orice tara civilizata, sa fie gata, sa stim de pe acum zonele de risc maxim, sa fie deja limpede pentru Guvern ce se va intampla cu acesti oameni inainte sa fie luati pe sus de ape.

Dupa cum vedeti, nu m-am hotarat nici eu cum ar fi mai bine sa raspund la intrebarea de la inceput: sa scriu ceva espre viscol sau ceva despre posteriorul lui Boc expandat la TV? A iesit pana la urma Viscur, care inseamna in traducere aproximativa ca si intr-un caz si in altul tot peste rahat dam. Important pentru cei care vor sa progreseze totusi este sa-si scoata capul din fund pentru a vedea si altceva decat intuneric, pentru a putea oferi o perspectiva utila, adica ceva mai mult decat binecunoscutul rahat.