Emil Stoica: Aderam sau nu la tratatul fiscal european?

Sunt cateva probleme care trebuiesc analizate separat, insa cand analizam nu trebuie sa ne pierdem perspectiva si anume ca pe de o parte Uniunea Europeana este un proiect vechi de 60 de ani si care nu a ajuns decat la jumatatea drumului, iar pe de alta parte ca avem opiniile presei si a pietelor financiare care au un orizont de timp extrem de limitat. Sa nu uitam ca doar cu 2 ani in urma irlandezii se felicitau ca sunt in zona euro in timp ce islandeziii se grabeau sa scrie cererea de aderare la UE. Acum, la doar doi ani distanta, opiniile sunt fix pe dos. Noul tratat european nu va fi ultimul, chiar daca scriem in constitutie una sau alta. Constitutiile se pot modifica peste 10 ani daca realitatile de atunci o vor cere.

Nu poti avea o moneda unica si sisteme de impozitare si politici bugetare total diferite de la o tara la alta. Intrebarea care se pune cand semnam de fapt este: vrem moneda Euro sau nu? Caci daca nu o vrem si dorim in schimb sa mearga toate tarile la vechile monede, ne putem lua la revedere de la piata unica, cum poti incuraja firmele dintr-o tara, chiar una puternica precum Germania, sa acceseze cu usurinta o piata cu 500 de milioane de consumatori cand trebuie sa iei in cacul 27 de variabile: de curs, de sistem fiscal, legal etc? Pierderea economica si, deci, locuri de munca ar fi imensa pentru toti.

Deci alternativa la desfiintarea Euro este repararea mecanismelor care ii asigura existenta iar politica fiscala este mecanismul cel mai important. Daca vrem in Euro si vrem sa avem firme care sa acceseze cu usurinta 500 de milioane de consumatori, atunci trebuie sa semnam. Nu ne permitem luxul sa nu semnam.

Desigur, trebuie sa ne punem intrebarea: de ce sunt doua tari care nu semneaza totusi si aici ma refer la Marea Britanie si la Cehia. Raspunsul este unul pur politic: in aceste tari exista de multa vreme, nu doar de anul trecut, o puternica retorica anti – UE. Sa nu uitam ca actualul presedinte al Cehiei a comparat UE cu URSS, iar britanicii sunt prizonierii presei tabloide care de vreo 10 ani nu gasesc alt „dusman” mai la indemana ca UE. In al doilea rand, atat Marea Britanie cat si Cehia au guverne destul de serioase care aplica practic deja ce scrie in tratat.

Traim intr-o lume din ce in ce mai globalizata, cu China, India, Brazilia si alte tari care cresc repede si care au dimensiuni fizice asemanatoare cu UE. Daca tarile UE nu stau impreuna, o sa fie irelevante in viitor, influenta in politici globale, cum ar fi securitatea energetica, calitatea mediului, etc va fi foarte mica daca nu stam impreuna.

Si aici revine responsabilitatea institutiilor europene, a functionarilor de la Bruxelles care – desi nu sunt alesi – castiga extrem de bine, gestioneaza un buget impresionant, dar sunt extrem de birocrati si lipsiti de transparenta. De ce este asa de greu sa accesezi bani europeni? De ce ai nevoie tot timpul de un consultant, de un lobbyist ca sa accesezi aceste fonduri? De ce e nevoie de o directiva a UE de 50 de pagini despre castravete? Acestea sunt intrebari corecte pe care Cehia si Marea Britanie (si nu numai) le pun. Atunci cand institutiile UE vor reusi sa fie mai aproape de cetatean, proiectul UE va fi mai atragator pentru toti.

Avem mai degraba deci un deficit democratic in interiorul UE. Si aici trebuie sa lucreze politicienii. Nu trebuie sa ne fie teama de piete. Daca pietele exagereaza intr-un sens sau in celalalt, daca fundamentele economice sunt solide, piata se va autocorecta.

N.Red. Emil Stoica este absolvent al ASE in Bucuresti, a plecat din Romania mai intai la Milano, in 1999, iar ulterior la Londra, unde lucreaza la o importanta firma de investitii si risk management.