VIDEO Cronica de film: "Misiune: Imposibila – Ghost Protocol". Incredibil, dar adevarat

Am trait s-o vedem si pe asta: Tom Cruise leganandu-se pe cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa (aproape 830 metri). A patra parte a francizei „Misiune: Imposibila” te ia din Ungaria si te plimba prin Rusia, Arabia Saudita, India si SUA, dar in primul rand te improasca cu adrenalina – mai ales daca esti intr-o sala IMAX si stai in primele randuri.

Asta si-a si dorit Brad Bird, regizorul care s-a naravit de la desene animate la filmele de actiune. Ce legatura e intre „Ratatouille” si „Misiune: Imposibila – Ghost Protocol” numai el stie, dar adevarul e ca amandoua genurile cer o minte nu doar odihnita cat, mai ales, extrem de organizata.

Diferenta tine, normal, si de perspectiva. Un film de actiune dintr-o franciza celebra nu constituie o provocare numai in privinta salariului, dar cere si un simt organizatoric extraordinar. Un astfel de regizor nu trebuie sa aiba doar talent artistic pe care sa-l puna la bataie intr-o constructie ca un complex balet mecanic.

E necesar ca el sa aiba si un calculator in cap – pentru a putea coordona totul si pentru a putea fi un responsabil capitan de osti. Brad Bird reuseste performanta de a tine franciza la inaltime, ba chiar de a o salta peste nivelul precedent – desi fiecare parte a seriei a avut ceva diferit fata de celalalta – de aici si succesul ei.

Filmul revine la spectaculosul partii a doua, regizate de John Woo (partea a treia a fost regizata de J.J.Abrams care in partea a patra e co-producator, iar prima a purtat semnatura lui Brian DePalma). Tom Cruise nu se mai catara pe o stanca cu mainile goale, ca in „Misiune: Imposibila II”, ci pe cea mai inalta cladire din lume, Burj Khalifa, inaugurata anul trecut la Dubai.

Ethan Hunt il lasa sa pluteasca la cativa metri de sol pe noul sau camarad, William Brandt (interpretat de Jeremy Renner), iar lui isi rezerva una dintre cele mai spectaculoase secvente din toata istoria cinematografului, zburand agatat de o franghie la sute de metri de pamant.

Pentru cine nu crede ca Tom Cruise si-a facut singur (si macar partial) cascadoriile:

La fel de sugestiv e si featurette-ul realizat de Paramount, nu de un operator amator:

Bird a dorit ca filmul sa nu fie turnat in 3D, ci partial in IMAX, in opinia sa spectatorul fiind absorbit mai usor de o poveste spusa pe un ecran imens si cu claritatea imaginii IMAX decat de o poveste in trei dimensiuni (care nu de putine ori e si destul de intunecata).

Adevarul e ca cea mai complexa experienta o ai daca vezi filmul intr-o sala IMAX. Cum avanpremiera romaneasca s-a facut la Cinema City Center din AFI Palace, singura sala IMAX din Romania, cei care au stat in primele randuri au trait si cele mai vii senzatii, mai ales cand aparatul de filmat spanzura in aer odata cu Ethan Hunt sau cand sta pe marginea ferestrei si se uita in jos. (Brad Bird are dreptate: ce nevoie mai e de 3D?)

In privinta subiectului, toate-s vechi si noua toate, cu eternul si fascinantul razboi nuclear care sta sa inceapa (pus la cale de un dement) si cu eternul si fascinantul razboi rece dintre SUA si Rusia. Asta e tabloul general. In mic insa, intriga e marunt articulata si fiecare fascicul are o sinapsa, deci are o logica – provocarea pentru spectator fiind (ca si la alte filme de gen) de a tine pasul cu desfasurarea actiunii.

Ce ii reuseste lui Brad Bird e o anumita suplete a regiei, care te trimite cu gandul la ce a facut Steven Soderbergh in „Ocean’s Eleven” si „Ocean’s Twelve” si care poate constitui miza artistica – daca se poate spune asa – pentru un regizor „serios” care se apuca de facut filme de actiune.

Pe scurt, e vorba despre a pune in oglinda realizarea la secunda a unei misiuni cu realizarea la secunda a filmului in sine. In „Ocean’s Eleven”, Steven Soderbergh identifica aproape explicit rolul de strateg si executant al regizorului cu rolul de strateg si executant al spargatorului de banci.

Pentru cine vrea sa vada, baletul precis calculat in care personajele executa un sir de gesturi care le permit succesul misiunii ii da spectatorului o senzatie de satisfactie.

E securizant sa vezi, de pilda, ca eroul care a evadat descult si dezbracat din spital (dupa ce aproape a murit intr-o explozie), gaseste in cateva secunde ghete, haina de trening si un telefon ca sa ceara ajutor, si ca, in general, intotdeauna stie perfect cum stau lucrurile.

Iti da senzatia ca si tu poti fi asa. (Ideea ca eroul face fata oricarei situatii oricat de fanteziste induce si o vaga anestezie mentala spectatorului, dar nu discutam despre ea aici.).

Intr-un film ca cel de fata nu e ca la inregistrarea video a unei competitii sportive, ci mai degraba ca la un meci de wrestling unde totul e regizat, totul e spectacol.

Adrenalina nu vine din faptul ca nu stii daca totul se va termina cu bine. Exista in permanenta o plasa de siguranta sub spectator, ca si la filmele horror, dar care la filmele de actiune tine mai degraba de o conventie intre spectatori si realizatori.

Totul se va termina cu bine, dar provocarea unui film de actiune tine de elementul viteza si de cat de bine orchestrezi, impachetezi actiunea folosindu-te de variabila timp si in niste limite clare. La filmele seriei „Bourne”, spectatorul gafaie impreuna cu eroul intr-o cursa de 100 metri garduri, fara pauze de tras sufletul.

In seria „Misiune imposibila” viteza tine cont de cum se impletesc cascadoriile cu exploziile, intr-un timing perfect, dar si cu un aer retro – seria avand prin tema muzicala a lui Lalo Schifrin si gadget-urile eroului (ochelarii din „Misiune: Imposibila II”, de pilda) ceva din seria „James Bond”.

Nu stiu la ce suma se ridica asigurarea de viata a lui Tom Cruise, dar nebunia celor aproape 50 de ani ai sai merita toate laudele (poate de la apropierea varstei de 50 de ani i se si trage.). Actorul e foarte in forma, iar duetul pe care il face cu Jeremy Renner e credibil – mai ales ca regizorul speculeaza putin figura versatila a lui Renner, sugerandu-ne la inceput ca poate nu ne merita increderea.

Trailerul oficial:

„Misiune: Imposibila – Ghost Protocol” isi merita toti banii si ceva in plus – cat anume nu se stie. Sa vedem ce evolutie va avea cel mai spectaculos film al anului in box office-ul american si daca va depasi performanta lui „True Grit”/”Adevaratul curaj” care, lansat anul trecut in 22 decembrie, s-a catarat in clasament pana pe locul 13. Cel mai probabil ca o va depasi.

Acest text se va autodistruge in cinci secunde, asa ca nu mai stati.

„Misiune: Imposibila – Ghost Protocol”/”Mission: Impossible – Ghost Protocol” – regia Brian Bird, cu: Tom Cruise, Jeremy Renner, Paula Patton, Simon Pegg, Michael Nyqvist, Vladimir Mashkov, Léa Seydoux, Tom Wilkinson