Oprea si internele. Marele pariu al remanierii

Stim ca generalul armatei de stransura (UNPR), Gabriel Oprea, isi doreste intens internele si, eventual, un minister – doua in plus. Intentia sa de a controla cel mai important minister are la baza un calcul meschin dar pragmatic. De acolo ar putea face mai multe pentru micutul sau partid si pentru sine. Administratia si internele detin parghii puternice de influentare a jocului electoral. „Cine are ministru destept de interne castiga alegerile” – este credinta unor politicieni. Ce particularizeaza, asadar, un minister ca administratia si internele in 2012?

Este ministerul care va distribui bugetele catre primarii intr-un an electoral, va gestiona recesamantul populatiei (rezultatele sale vor da peste cap multe calcule), va scrie noua lege electorala (va redesena colegiile), va pune in practica eventuala reorganizare administrativa, in fine, are in custodie doua servicii secrete, din care unul tot ineficient si nereformat. Acestea sunt, toate la un loc, parghii si mecanisme sofisticate dar cu potential letal pentru adversari. Se va ocupa mai departe Igas de ele? Oprea? Altcineva? Cine?

Surse din PDL vorbesc despre blocarea discutiilor pe tema remanierii din cauza pretentiei lui Oprea de a controla internele. Ce ar insemna cedarea ministerului catre UNPR? Un buzdugan pus in mana piticilor cu ambitii mari si un evident gest anti-reformist. Plus un risc major in Parlament, deoarece Guvernul ar trebui sa obtina din nou un vot de incredere deoarece schimba structura politica.

Operatiunea de racolare a primarilor de la PSD, PNL si PC, si asa suspect de agresiva, risca sa se amplifice sub forta unui previzibil santaj administrativ, eventual politienesc, exercitat de noii jupani. UNPR isi poate mari astfel substantial baza de primari, Acestia, cum stiti, sunt vitali in alegeri. Ei mobilizeaza alegatori, impart pomeni, cumpara voturi.

Or, un UNPR consolidat poate deveni extrem de periculos. Loialitatea lor specioasa de acum se poate transforma, peste noapte, in tradare. Componenta sa toxica n-are de-a face nimic cu reforma si modernizarea statului, nici cu progresul. Este alta „solutie imorala” nasita de Traian Basescu pentru a obtine o majoritate in Parlament, unul din compromisurile necesare si inevitabile dupa ruperea guvernarii cu PSD in septembrie 2009. Acest partid artificial, la fel ca jucaria lui Dan Diaconescu, trebuie impins catre marginea sistemului politic nu incurajat sa creasca pentru ca asa o cer interesele PDL din 2012.

A fost un compromis paralamentar, dat cat se intinde compromisul? Gabriel Oprea are sustinatori puternici in actualul Guvern. Cel mai influent: Elena Udrea, al carei sot, Dorin Cocos, era asociat, in vremea guvernarii PSD, cu grupul Bittner-Oprea-Petrache. Traian Basescu declara, in 2004, ca acest grup face parte „din mafia personala a lui Adrian Nastase”. (” Din mafia personala lui Adrian Nastase fac parte Eugen Bejinariu, Ionel Blanculescu si Gabriel Oprea, oameni care sunt condusi in umbra de cuplul Bittner-Petrache!” – Evz, Cocosul dintre Traian Basescu si Adrian Nastase, 15 august 2005)

Oprea a mai ocupat meteoric functia de la interne in ianuarie 2009, in guvernul de coalitie PDL- PSD. A demisionat dupa cateva zile de mandat, facand cateva declaratii ciudate pe care nu le-a lamurit vreodata: „Se pare că am deranjat. Am vrut să conduc MAI, nu să plimb mapa şi să iau notiţe. Nu am acceptat şi nu voi accepta niciodată să fiu un ministru marionetă care acţionează aşa cum îi dictează grupurile de interese. Nu am înţeles să cedez presiunilor exercitate pentru impunerea anumitor persoane pe funcţii în acest minister. Nu am fost lăsat să îndeplinesc obiectivele asumate prin mandat„.

Doua zile mai tarziu, pe 15 ianuarie 2009, avea sa demisioneze din PSD iar in primavara lui 2010 infiinteaza Uniunea Pentru Progresul Romaniei alaturi de alti cativa pesedisti. Cei mai cunoscuti sunt fostul ministru al Muncii, Marian Sarbu si Cristian Diaconescu, ex-candidatul PSD la primaria Capitalei in 2008.

Intre timp, UNPR a devenit vidanja politicii romanesti: cercetati penal, politicieni cazuti in dizgratie, tradatori, oportunisti sau insi fara viitor s-au inrolat, pe rand, in armata de stransura condusa de generalul Oprea. Ultimii oplositi: Antonie Solomon si Mircia Gutau, primarii penali ai PDL-ului.

Gabriel Oprea, seful acestei adunari pestrite, exercita presiuni pentru a prelua comanda sofisticatului mecanism de la interne, cu parghiile sale esentiale – buget catre primarii, recensamant, noua lege electorala, servicii secrete, eventual reorganizare administrativa. Unii pedelisti sustin ca Oprea se prezinta deja drept viitor ministru de interne. Acest portofoliu ar trebui sa reprezinte unul din motoarele modernizarii, nuo Uniune Impotriva Progresului Romaniei.

Va ceda premierul Boc presiunilor? Vor prevala calcul cinic (UNPR are nevoie de procente iar PDL de UNPR), influenta Elenei Udrea, slabiciunea guvernului vesnic santajat de partenerul de coalitie?

Traian Igas s-a dovedit un ministru prea slab, lipsit de autoritate, prestanta si viziune pentru a mai putea continua. Daca butada politicienilor, potrivit careia „Cine are ministru destept de interne castiga alegerile” contine un gram de adevar, atunci PDL va pierde sigur pe mana lui Igas. Dar ce va castiga pe mana unui ministru cel putin instabil, lacom de putere si influenta, de proasta calitate? Ce poate aduce bun Oprea la interne?

Inca nu este foarte clar daca remanierea s-a amanat din cauza pretentiilor ridicate de generalul latifundiarilor de Ilfov sau este doar o chestiune de timp si de negocieri in interiorul coalitiei pana cand Guvernul va avea un alt ministru de interne sau o garnitura intreaga schimbata. In tot cazul, marea miza a remanierii o reprezinta numele celui care va controla administratia si internele pana la alegerile din 2012. Igas? Oprea? Altcineva? Cine?​