Partida societatii civile

Ati invatat ceva din istoria asta cu Adrian Paunescu, dincolo de lacrimi, exagerari, istericale, invidii si ranchiune? Ar fi pacat sa nu: ca a fost cel mai remarcabil fenomen al psihologiei de masa pe care l-am vazut la noi de ceva timp. Pe de o parte, ambiguitatea, ca sa nu spun promiscuitatea trecutului nostru in regimul poststalinist, care face ca un personaj ca Paunescu sa poata fi interpretat simultan si ca un propagandist al regimului, si ca un rezistent cultural. Cam asta e valoarea conceptului de rezistenta culturala. Al doilea fenomen insa este si mai interesant si asupra lui as vrea sa ma opresc: enorma si nesatioasa dorinta a poporului de personalitati civice, de literatura angajata si de oameni din care sa rasune vocea natiunii.

Daca intelectualii ar sti sa asculte, ar fi invatat zilele astea ca o literatura care traieste paralel cu poporul nu produce decat inmormantari de mana a treia (si nici un premiu Nobel). Dorinta de a fi un tot, de a fi parte dintr-un spirit civic si o actiune colectiva de proportie nationala exista – noi nu gasim tonul si vocabularul potrivite ca sa articulam aceasta voce comuna. Poate ne e chiar teama de sunetul ei.

Departe de a vedea doar latura kitsch a fenomenului, vad in jalea reala a atator oameni dupa Paunescu si in nostalgia dupa iluzia libertatii fluturata pe stadioanele tineretii lor o aspiratie sau macar amintirea uneia. Si ma bucur ca o vad, ca de multa vreme nu mai vedeam nimic. Nimic nu e mai teribil decat tranzitiile si crizele pentru a anihila orice altceva decat cultura de supravietuire. Mizeria morala in care traim se revendica permanent de la ea.

Nu ne mai lipsea decat ca fruntasul PDL, dl traseist Solomon, cel de-abia eliberat din puscarie, sa ne spuna ca suntem cu totii niste infractori si ca nu suntem urmariti penal decat datorita lipsei de capacitate a Procuraturii. Ce ghinion, e urmarit numai el. Nu stiu daca mai era cineva care sa spere in capacitatea PDL de a se redresa – naivitatea oricui are limite -, dar dupa acest val de triumfuri ale infractorilor de partid, care au ajuns sa scrie chiar statutul si sa dea lectii de etica, cred ca nu mai e nimic de sperat. Nu ca nu ar mai fi si oameni onesti in PDL: sunt, asa cum sunt in toate partidele. Si nu conteaza, asa cum nu conteaza nicaieri.

Romania politica pare fara speranta. Dar Romania civica nu e la fel. Cu putin timp in urma, societatea civila a oprit construirea unui zgarie-nori peste Palatul Stirbey, facandu-i pe doi ministri ai Culturii sa reziste unor presiuni care veneau direct de la sefii lor de partid. Faimosul bloc-turn de langa catedrala catolica va fi demolat – triumf al statului de drept (cinste magistratilor din Suceava) si al unei societati civile de toate confesiunile si mai degraba atee, care a aparat templul din cuviinta urbana, nu din sentimentul proprietatii. Iata ca si curtile de justitie, si oamenii politici se pot purta decent atunci cand opinia publica e destul de articulata si de activa, atunci cand exista o presiune civica suficienta. Nu mai vorbesc de Rosia Montana: sper sa am un weekend liber peste zece ani, sa vizitez vestigiile minei romane.

Daca avem o viata politica atat de mizerabila, una in care nimeni nu e responsabil si nu poate fi pedepsit, ca trece imediat la adversar, e din cauza ca acest tip de presiune nu a existat decat sporadic si rareori impartial. Din 1990 argumentez ca un tratament critic egal al tuturor partidelor, in primul rand din partea suporterilor lor, este singurul instrument pentru a mentine aceste partide oneste si performante. Din pacate, esecul a fost total. Nu am pretentii de la publicul PSD, sarac si dependent de stat.

Dar indulgenta prietenilor mei liberali si pedelisti fata de coruptia, nepotismul si primitivismul general din varful partidelor lor ma face sa nu am nici o speranta in ce priveste evolutia acestor partide. In loc ca simpatizantii sa le aduca pe drumul cel bun, s-au lasat corupti ei. Cercul de clienti s-a largit. In 2004 le convinsesem sa constituie comisii de etica interne care sa trieze candidatii. Azi poate doar PSD mai are una, de forma; la PNL s-a ajuns ca securistii sa-l expulzeze pe Marius Oprea, nu invers; iar la PDL, Falca si EBA o iau de sus pe Monica Macovei.

Intrebarea care se pune este daca mai exista in Romania oameni neangrenati in cercurile clientelare ale unora sau altora, care sa arate aceeasi pasiune fata de curatarea vietii noastre politice cum vedem la pastrarea Bucurestiului vechi sau a naturii de la Rosia. Si cati sunt ei? Ca sa conteze, trebuie in primul rand sa aiba curajul sa faca pasul in fata si sa formeze un grup. In al doilea rand, trebuie sa articuleze o miscare, una care sa oblige statul la o guvernare mai decenta, nu asta in care se dau legi gresite in fiecare zi.

In tarile foarte corupte, in care si politia e uneori in cardasie cu hotii, oamenii care au de pierdut se asociaza si se apara singuri. Fac comitete de supraveghere cetateneasca, in care femeia care matura trotuarul, mosii care joaca table in fata casei, copiii care joaca mingea stau cu totii cu ochii si pe gardurile celor care lipsesc de acasa. Pe strada pe care am locuit eu un an in Washington, intr-un cartier prost, era o eticheta ca de alarma, pe care scria: Strada aceasta e vegheata de cetateni. Si asta va propun eu astazi.

Va propun sa facem o noua miscare civica, una de masa, nu un institut sau un centru, o alianta pentru Romania curata. In fiecare catun, sat sau oras, daca exista macar doi oameni care sunt revoltati de felul in care functioneaza statul capturat de niste partide jefuitoare, acesti doi oameni ar trebui sa se adune si sa faca un nucleu al Romaniei curate. Si asa cum vecinii mei de pe U street, din Washington, isi pazeau usile, noi sa pazim statul, care trebuie sa apartina egal tuturor, nu doar unora. Toleranta din Romania fata de numiri politice ilegale in spitale, scoli, agentii, poate in curand si in universitati, a ajuns penibila. Contraselectia valorilor ne sufoca.

Peste vara, primeam telefoane de la diversi colegi universitari aflati acasa, ca si mine, doar in vacanta, care ma intrebau ce pot face ei. Le-am dat ideea sa faca doua liste: cea de la varful profesiunii lor – cu cei care ocupa functiile, sau salariile si privilegiile – si una cu cei care au cele mai citate lucrari internationale. Si sa publice fiecare, in specialitatea lui, aceste doua liste pe Internet. Ca impostura ca poata fi zilnic vizualizata de toata lumea. Asemenea exercitii, cu diverse variatiuni, se pot imagina si face in toate domeniile.

Ca sa invatati cum sa expuneti impostura si jaful public, ca sa intalniti oameni care gandesc la fel, ca sa va alaturati unui grup si sa nu mai fiti singuri in furia voastra neputincioasa, va invitam de maine sa va alaturati Aliantei pentru o Romanie Curata. Daca sunteti in Bucuresti, veniti la ora 11.30 pe Calea Victoriei 120, unde impreuna cu Catalin Tolontan, Toni Grecu si alti prieteni o sa prezentam noul site www.romaniacurata.ro si primul clasament al bunei guvernari.

Ajunsi aici, sunt sigura ca exista oameni dezamagiti ca ii chemam la o partida a societatii civile, si nu la un partid. Le-as recomanda acestor oameni sa aiba incredere ca am cantarit, ca si in alte dati, ce este mai rezonabil de facut. Un partid nou care devine precum cele vechi nu e de folos nimanui. O miscare care creste participarea, care aduce in politica energii si poate – sper – lideri noi poate face mai mult si deveni orice. Prietenii mei si cu mine nu vrem sa fim presedinti, nici sa ne gasim vreun loc pe lista cuiva. Cand ni s-au oferit asemenea locuri, nu le-am vrut noi. Vrem doar sa cream acel spatiu in care sa se exprime vocile neauzite acum si sa creasca liber liderii tineri care sunt sufocati in partide. Vrem sa scoatem din teritoriul acestui razboi civil partizan si meschin energia civica si cu ea sa obligam partidele si statul sa se poarte mai bine decat acum.

Atunci cand lansezi un apel ca al nostru, nu stii unde vei ajunge: daca la el raspund zece pelerini, vei merge in pelerinaj; daca raspund cincizeci de cavaleri, vei pleca in cruciada. Noi suntem doar cei care organizeaza cadrul acestei miscari, in rest totul, chiar si o revolutie, se face cu materialul clientului.

Nota: Acest text este scris in cadrul proiectului Alianta pentru o Romania Curata, in care HotNews.ro este partener media. Vineri, 12 noiembrie, ora 11:30, la sediul GDS din Calea Victoriei nr. 120, Societatea Academica din Romania in parteneriat cu alte ONG-uri lanseaza proiectul Alianta pentru o Romanie

Curata. Vezi detalii aici