Lectia curvei de pe Calea Victoriei

Roscovanul isi trase sacoul de pe scaun si, alaturi de prietenul sau la fel de robust si indesat, iesi din barul cochet aflat aproape de Athenee Palace. De peste drum, imbracata intr-un trening mulat, ea il urmarea hulpava deja de cateva minute bune. Traversa fugind Calea Victoriei si parul negru, strans intr-o coada mare, se scutura violent cand trupul i se ciocni de cel al roscovanului. „Suit garl?”

Roscovanul o cantari vreme de trei clipiri: „No, no, get lost!” Bratele ei se agatara de bratul britanicului, care continua sa inainteze: „Don’t you hear? Go! Go!” Ea incepu sa-i mangaie bicepsul si incerca o gluma: „Uai?Zis iz frii cantri.” In secunda urmatoare, bicepsul pe care tocmai il mangaia ii zdrobi mijlocul buzelor si coada mare si neagra o porni vertiginos spre pamant. Trosnetul impactului dintre teasta ei si cimentul trotuarului fu acoperit de zgomotul masinilor care curgeau, ora de varf, pe Calea Victoriei.

E greu de apreciat numarul lor in Bucuresti. Cu siguranta sunt cateva mii. Poate zece, poate douazeci de mii? Te pot acosta cam pe oriunde. Dupa-amiaza in jurul hotelurilor de pe Calea Victoriei sau in fata McDonalds-ului din Piata Romana, noaptea chiar pe bulevardul Magheru sau pe Calea Grivitei. Doar de la inceputul lui 2010, Politia Capitalei a dat amenzi pentru prostitutie in valoare de peste 540.000 de euro. Asta nu inseamna ca aceste amenzi au si fost platite: „Zis iz frii cantri.”

Avea dreptate femeia pe care am vazut-o lovita dupa ce incercase sa agate un client? Chiar e Romania o tara libera? De 20 de ani facem totul in numele democratiei. Reusim sa organizam alegeri libere si toate institutiile specifice unui stat democratic exista si sunt functionale. Si atunci? De ce nu ne e bine? De ce ne simtim neputinciosi, ca niste cobai prinsi intr-o capcana din care cei mai tineri vor sa scape cu orice pret? De ce avem saci de nisip printre dinti si o basculanta de obida in suflet?

La inceputul secolului 20, Marea Britanie era considerata a fi cea mai libera tara din lume. Presa era independenta de presiunile economice, prosperitatea oamenilor de afaceri nu depindea de contractele cu statul si proprietatea era respectata cu sfintenie. Cu toate acestea, drept de vot aveau doar 12% din populatie. Abia in 1930 Marea Britanie a devenit o democratie in acceptiunea de astazi. Pe cea mai prospera insula a lumii, mai intai au aparut piata libera si statul de drept si abia mult mai tarziu, democratia. Mai intai au aparut ordinea si buna guvernare si doar ulterior votul universal. Nu acelasi lucru il putem spune despre Romania.

La capatul a 60 de ani de dictatura, in 1989, Romania s-a democratizat prematur, crezandu-se ca respectarea drepturilor cetateanului va veni de la sine. Un popor intreg a crezut copilareste ca democratia ii va aduce si libertatea. Din acea confuzie s-a nascut dezamagirea noastra de astazi cand, desi putem alege liber, nu putem castiga concursuri fara pile si nu putem infiinta o firma intr-o singura zi. Desi locuim intr-o democratie, nu o putem trai liber pentru ca nu statul de drept domneste, ci vointa celui mai puternic.

Simtim cu totii ca Romania are astazi nevoie de mai multa ordine. Desigur ca unii se vor gandi imediat la autoritarism. Dar nu acolo este solutia, desi Romania ar putea cadea intr-o tragica capcana de felul celei naziste in care a esuat Germania la sfarsitul anilor ’20. Nici catre politicieni nu putem privi. Prinsi intre interese de clan, conditionari financiare si presiunea votului popular, acestia sunt de multe ori mai putini liberi decat cel mai umil cetatean. Politicienii nostri sunt incapabili sa ia acel soi de decizii ferme si impopulare astazi, dar care peste ani ne vor aduce beneficii multiple. Si atunci?

E suficient sa privim catre acele institutii sau acei oameni in care romanii au cea mai mare incredere.* Nici Biserica si nici Armata nu sunt institutii democratice. Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, nu este ales desi este cea mai credibila persoana publica. De ce investim cu atat de multa incredere aceste institutii? Pentru ca ele genereaza acea ordine de care o buna guvernare are nevoie. De care noi avem nevoie. Este o realitate ca, in Romania, cu cat o institutie este mai indepartata de spatiul politic, cu atat ea este mai eficienta, trezind automat increderea populatiei. Cum ar arata – de pilda – un Minister al Sanatatii condus de un profesionist numit pe o durata de 6 ani, astfel incat sa nu depinda de ciclurile electorale, controlat de Parlament (reprezentantii nostri) dar imposibil de demis inainte de termen in absenta unei majoritati transpartinice (adica de doua treimi)?** O astfel de delegare controlata a puterii catre un profesionist al domeniului ar duce nu doar la o politica coerenta a sistemului de sanatate dar si la o responsabilizare a managerilor acestuia (am scapa astfel de lipsa vesnica a raspunsului la intrebarea: „Cine e de vina?”). Caci in prezent, Romania are prea multa democratie si prea putina ordine.

Niciodata prostituatele din Bucuresti nu au fost mai libere ca astazi: libere sa stea pe strazi si zi si noapte, libere sa nu plateasca taxe, libere sa nu-si faca controlul medical. Dar in acelasi timp niciodata nu au fost mai la indemana proxenetilor, mai expuse violentei si mai vulnerabile in fata bolilor. Germania, de exemplu, nu a legalizat prostitutia dar o tolereaza legiferand-o. Si la Berlin prostituatele sunt libere dar, spre binele lor si al celorlalti, sunt obligate sa respecte o anumita ordine. Caci asta este lectia pe care am invatat-o de la prostituata de pe Calea Victoriei: libertatea fara ordine e doar o tragi-comedie. Este o lectie de care aplicare avem mare nevoie.

*Conform Barometrului de Opinie Publica din ultimii ani dar si a altor studii similare.

**Un astfel de model a fost formulat de catre Fareed Zakaria in „The Future of Freedom”.

​