Emil Stoica: Un sistem medical mai eficient se poate obtine si cu mai putini pacienti, daca cetatenii au grija de sanatatea lor: o alimentatie sanatoasa, evitarea exceselor, mai mult sport

Despre „Plicul din halate” discuta orice persoana din Romania care se confrunta cu o problema de sanatate si care apeleaza la sistemul medical clasic.In spitale, clinici si policlinici, pacientii au fost „educati”, in decurs de decenii, sa „lase ceva” medicului, asistentei, oamenilor care sunt platiti (prost) sa se ocupe de ei. Plicul a devenit, in timp, ceva natural, iar cei ce se opun notiunii de spaga in sistemul medical sunt inca prea putini. Pentru suprimarea Plicului, este necesara de fapt o schimbare radicala de mentalitate in randul populatiei. Cheia acestei schimbari? Educatie, educatie, educatie, scrie Emil Stoica, intr-o analiza economica pe marginea Plicului din halate, pornind de la un comentariu postat pe MedLive.ro.

Iata o analiza din perspectiva economica, semnata de Emil Stoica, economist si blogger HotNews.ro.

Trebuie sa ne gandim ce anume vrem ca model de societate si cum interesele societatii se suprapun pe interesele individuale. Societatea ideala pe care cred ca ne-o dorim cu totii este una care nu numai ca isi propune, dar si asigura bunastarea tuturor. Ceea ce fiecare individ isi doreste este bunastarea individuala. Logic, interesele societatii si ale individului ar trebui deci sa se suprapuna.

Fiecare cetatean isi defineste propriul ideal de bunastare individuala, de confort. Unii isi definesc bunastarea prin numarul de case pe care le detin, prin numarul de masini si prin intinderea proprietatilor. Altii insa isi definesc bunastarea prin timpul pe care il au la dispozitie pentru drumetii, pentru lectura, pentru distractie sau prin timpul si resursele pe care le aloca pentru ajutorarea altora.

Problemele apar atunci cand suma definitiilor de bunastare a celor 22 de milioane de romani este mai mare decat resursele aflate la dispozitie. Resursele sunt limitate. Si atunci apar conflicte: unii incep sa fure de la altii sau, mai rau, sa dea in cap vecinului. De aceea avem nevoie de un arbitru si, pentru ca suntem oameni, am inventat societatea. Societatea este arbitrul in alocarea resurselor.

Iar orice societate care se considera dezvoltata trebuie sa aiba reguli de functionare. In trecut era un rege / voievod / dictator, etc. care taia si spanzura. Un astfel de model de societate este riscant. Din cauza asta, un sistem de guvernare prin care vocea fiecarui individ este exprimata, iar actele de guvernare reprezinta vointa majoritatii, este de preferat. Societatea are reguli si tot societatea – prin institutiile sale – se asigura ca regulile pot fi si sunt urmate de catre toti cetatenii. Iar asta inseamna, inevitabil, o alocare echitabila a resuselor.

Stiu ca multi se simt dezamagiti de democratia din Romania, stiu ca multi au avut mari asteptari in 1990, in 1996 sau in 2004 doar pentru ca aceste sperante sa fie risipite.

Raspunsul exercitiului social nu poate fi decat implicarea individuala. Rolul societatii este acela de a fi arbitru, de a asigura bunastarea tuturor. Toti, intr-o democratie, trebuie sa intelegem ca bunastarea individuala este legata de bunastarea tuturor. Iar asta inseamna educatie, educatie, educatie. Nu numai educatia ce are loc la scoala azi, dar si educatie politica, economica, sociala, medicala, ecologica, etc. Educatia nu este exclusiv formala (prin Ministerul Educatiei – care ar putea face mult mai mult), ci si prin alte institutii: presa, biserica, ONG-uri, bloguri individuale, discutii cu vecinii.

Repet, intr-o democratie, bunastarea individuala este legata de bunastarea tuturor. Educatia asigura alocarea mai eficienta a resurselor, fie ele materiale sau umane. Cum resursele materiale sunt limitate, o crestere a bunastarii este legata direct proportional de o crestere a nivelului educatiei.De exemplu, un sistem medical mai eficient se poate obtine si cu mai putin pacienti pentru ca cetatenii au educatia necesara sa aiba grija mai mult de sanatatea lor: printr-o alimentatie mai sanatoasa, prin evitarea oricarui exces sau prin mai mult sport.

Iata comentariul care a generat aceasta analiza: „Nu sunt idealist, ci specialist”, cititor MedLive.ro, a scris:

Stim ce este societatea si cum functioneaza mimetismul social. Ce-ar fi daca macar unii dintre romani ar face efortul de a nu mai fura vreo 5-10 ani de acum inainte? (Zic 5-10 ani pt ca am invatat sa fim pragmatici si sa ne facem planuri de viitor. Or 5-10 ani sunt suficienti pentru ca furtul sa ne iasa din obisnuinta si pentru ca efectele acestei schimbari de obicei sa fie vizibile in viata sociala.) Deci ce-ati zice daca roadele acestui efort ar fi un trai decent pentru restul vietii noastre si un viitor mai senin pentru copiii nostri?

Daca imi veti spune ca in Romania nu se poate trai fara sa furi, atunci nu aveti dreptate: am depasit de multa vreme perioada in care oamenii (nu doar cei lipsiti de studii universitare) mancau de trei ori pe zi gris cu lapte pentru ca nu aveau bani de altceva. Am depasit perioada in care furam pentru a supravietui. Acum, a fura sau a nu fura e echivalent cu a avea obiectul X (a carui necesitate nu se impune pentru suprvietuirea individului) in timpul “t”, sau a-l avea in timpul “t+y” unde “y” depinde de comportamentele celorlalti membri ai societatii si unde “y” se situeaza inaintea momentului mortii individului care-si doreste obiectul X. Acum avem certitudinea ca vom putea avea obiectul dorintei noastre intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Acum furtul nu mai e o necesitate vitala, ci doar una dintre modalitatile de a ne satisface cat mai repede placerile si capriciile.

Daca imi veti spune ca toti fura, nu-mi ramane decat sa va dau dreptate. Cu cateva amendamente: nu toti gandesc la fel, nu toti au aceleasi capacitati intelectuale si nu toti au informatii suficiente pentru a-si intelege locul in societate si pentru a intelege ca daca marea majoritate a indivizilor nu isi indeplinesc BINE rolul social, atunci toti indivizii din societate vor suferi de pe urma derapajelor fiecaruia dintre noi. Asta din pur mimetism social, mimetism care functioneaza in ambele sensuri:

1. „daca cei mai multi fura, eu de ce sa fiu prost si sa nu fur?”
2. „daca cei mai buni / de calitate NU fura, atunci eu de ce sa fiu prost si SA fur?”

Aici se face simtit unul dintre rolurile elitelor sociale, adica a acelor indivizi suficient de inteligenti si suficient de informati incat sa inteleaga mai bine decat ceilalti nu doar societatea si ideea de bine social, ci si felul in care ideea de bine social poate fi concretizata in comportamente sociale. (…) Iar daca dvs veti adopta un comportament care sa duca la schimbarea in bine a societatii noastre (comportament care se traduce printr-o multitudine de fenomene, de la responsabilitatea actiunii individuale la scoaterea in anormal a furtului sau la stabilirea increderii in celalalt), atunci si cel de la coada cheii de 17 va va copia comportamentele pentru a nu se simti mai prejos (moral si uman daca material ii va fi imposibil) decat dvs.

Ori ar fi absurd sa credem ca acest mecanism de schimbare sociala sa poata fi inteles si demarat de mecanicul auto sau de cosasul de pe marginea drumului. Primii indivizi din societatea noastra care il pot intelege si care il pot pune in practica sunt indivizii ca dumneavoastra, domnule bancher, si ca dumneavoastra, domnule doctor.

Citeste si Plicul din halatele albe, in analiza lui Vlad Mixich.

Citeste si comenteaza pe MedLive.ro.