Producem tot mai puțin dar consumăm tot mai mult. Șeful INS: „Consumul de produse alimentare al populaţiei a crescut, ca urmare a creşterii veniturilor. Doar că e satisfăcut prin import”

În decursul ultimilor 30 de ani, România a exportat ieftin și în cantități mari materii prime (grâu, porumb, floarea soarelui) și a importat produse obținute prin prelucrarea acestora. De exemplu, producţia internă de zahăr din sfeclă a fost de 270.000 de tone, de la cele 700.000 de tone obținute în 1990.

Tot în decursul ultimilor 30 de ani, în domeniul zootehniei, s-a redus şeptelul la anumite categorii de animale şi, implicit, s-au diminuat producţiile interne de lapte şi carne, scrie președintele INS Tudorel Andrei în recenta sa carte „Comerţul exterior al României cu produse agroalimentare”, dedicată deficitului de produse agroalimentare.

La lapte, producţia s-a redus cu aproape jumătate

„Asemenea exemple ar putea continua cu o listă lungă de produse agroalimentare. Producem tot mai puțin, deși „consumul intern de produse agroalimentare al populaţiei a crescut, ca urmare a creşterii veniturilor şi a ofertei mai diversificate din partea lanţurilor de magazine care s-au dezvoltat la nivel naţional”, explică Tudorel Andrei.

Din păcate, de schimbările la nivelul pieţei interne nu au profitat unităţile de producţie din ţară, iar cererea internă a fost satisfăcută prin importuri masive, mai spune șeful INS.

De exemplu, explică Tudorel Andrei, cultivăm şi exportăm cantităţi importante din producţia de floarea-soarelui care sunt procesate în unităţi economice din străinătate; în urma procesului de producţie desfăşurat în unităţile economice din afara ţării se obţine atât un produs principal, cât şi reziduuri ce ar putea fi folosite în combinaţie cu alte produse, de exemplu, pentru obţinerea nutreţurilor pentru animale. Adesea, acestea sunt importate, însă, de agenţi economici din ţară pentru hrana animalelor; pe lanţul de producţie şi de desfacere, o parte dintre animale sunt exportate ca animale vii ce sunt sacrificate, la rândul lor în abatoare din străinătate şi unde sunt procesate pentru obţinerea produselor din carne care, în final, ne sunt returnate, pentru consum din import, la preţuri mari.

Astfel, asemenea produse sunt importate, la rândul lor, de diverse firme şi sunt valorificate prin lanţuri de magazine din ţară ce au extindere naţională sau regională.

În consecinţă, România acumulează un excedent comercial din vânzarea florii soarelui dar acumulează un deficit cu mult mai mare din importurile de ulei și se acumulează, inevitabil, an de an, un deficit mare la balanţa comercială cu produse agroalimentare.