Trei frati patati: Blaga, Orban si Vanghelie (de Robert Turcescu)

Se intampla prin ultimii ani de liceu. Problema de matematica era grea, din gazeta, dar, de minute bune, nimeni nu-si mai batea capul cu rezolvarea ei. Intreaga clasa urmarea, cu hohote inabusite, situatia penibila in care se afla bietul profesor.

Topaia dintr-un capat intr-altul al tablei, se inrosise cumplit, incerca sa acopere cu glume chinuite, urmate de lungi momente de tacere, un fapt evident: nici el nu stia cum sa-i dea de cap! Si-atunci, in mijlocul poantelor soptite de sub banca – lasati, dom’ profesor, ca o rezolvam la meditatie si apoi va spunem si dumneavoastra! -, s-a ridicat Nemes din ultima banca, a luat o bucata de creta si, sub ochii uluiti ai clasei, a rezolvat-o in trei minute, lasandu-l pe bietul profesor de mate mut si rusinat intr-un colt de catedra. E adevarat, Nemes era olimpic, dar, din acel moment, n-a fost ora de matematica la care sa nu-l priveasca toata clasa, asteptand de la el un soi de confirmare pentru toate explicatiile alambicate cu functii, integrale, siruri si unghiuri.

Povestea de mai sus s-ar putea sa fie din ultimii mei ani de liceu, dar la fel de bine s-ar putea sa-mi fi fost povestita, ca o parabola, de un important lider al PD-L.

Oricum ar fi, personajele vizate sunt lesne recognoscibile: in rolul profesorului – Vasile Blaga, olimpicul din ultima banca – Liviu Negoita.

Pe cel din urma l-au agatat de panourile electorale toti candidatii democrat-liberali la primariile de sector, iar Vasile Blaga parea sa-si doreasca, la un moment dat, sa piarda rapid suficiente kilograme cat sa ajunga sa semene macar din profil cu primarul de la 3. N-a fost sa fie, dar a mers cu Negoita la pozat, la filmare, prin parc sau pe afis. Asa incat un amic din Pitesti, prea putin familiarizat cu viata politica in general si cu situatia din Bucuresti in special, a ajuns sa ma intrebe, cu cateva zile inainte de primul tur, cine are mai multe sanse la Primaria Generala, Blaga sau Negoita?!

La comanda lui Traian Basescu, PD-L a anuntat, prin vocea lui Emil Boc, ca Vasile Blaga n-are nici un motiv sa-si dea demisia de la conducerea organizatiei de Bucuresti. Nu stiu cum se desfasoara sedintele de partid, dar ma intreb la cine se va uita dupa aceste alegeri clasa democrat-liberalilor bucuresteni atunci cand va fi sa caute rezolvarea complicatelor ecuatii politice si electorale pe care le presupune scrutinul uninominal din toamna. La Vasile Blaga sau la Liviu Negoita? Conducerea unui partid sau a unei filiale n-are a face decat intr-o mica masura cu buna organizare. Puterea liderului vine din victorii, si in Bucuresti acest lucru se va vedea foarte repede.

Pentru o restabilire a echilibrului politic in Capitala, PD-L n-are decat varianta Negoita. E singurul in stare sa lanseze atacuri si

contraatacuri, credibile si avizate, la ceea ce se va intampla in perioada mandatului lui Sorin Oprescu. A miza in aceasta cursa pe Vasile Blaga sau, si mai rau, pe Adriean Videanu seamana cu incapatanarea satenilor din Voinesti care, din respect, s-au dus sa voteze pentru primarul mort.

Povestea de mai sus, despre Blaga si ai lui, i se potriveste in egala masura si lui Ludovic Orban, lider liberal de Bucuresti. Si, avand in vedere catastrofala idee de a-l trimite pe Cristian Diaconescu la lupta pentru primarie, ar trebui sa-l incapa si pe celebrul presedinte al PSD Bucuresti, Marian Vanghelie.

Dupa teatrul scurt din fata camerelor de luat vederi in care au interpretat toti scena victoriei, e vremea ca liderii politici sa-si asume si esecurile acestei campanii, chiar daca o vor face dincolo de usile inchise. Parafrazand o zicere „celebra“ a unuia dintre catindati, cand urnele vorbesc, e vremea ca politicienii sa taca si Nemes, olimpicul din ultima banca, sa rezolve problemele.

Cotidianul