Nemtilor le plac tepele romanesti
In cautare de adrenalina, un entomolog forensic din Köln pleaca pe urmele lui Dracula in Romania. Satul de cercetat viermii si insectele de pe cadavrele in ancheta criminalistica, Mark Bennecke porneste la drum cu National Geographic sa masoare lungimea unei tepe la fata locului. Si sa arate din nou lumii ca Romania nu e numai „o tara saraca”, ci si aprig bantuita de strigoi.
Ca superstitia sta la loc de frunte si ca Tepes-doamne e mai viu ca niciodata, ba chiar reper de baza al profilului spiritual romanesc.
Documentarul s-a dat in ultimele doua sambete la televiziunea germana la ore de varf. Ca sa-l vada tot leatul german.
Tocmai cand romanii tremura pentru semnarea Tratatului UE de luni si cand scepticismul unor aripi politice „prudente” din Germania a ajuns la maximum, dupa ce bomboana cea amaruie a fost servita de ferber&co., inainte de vizita lui Basescu in Germania din martie si votul de incredere al Parlamentului European din 13 aprilie. Stranie coincidenta!
La vremea reportajului, Bennecke a fost purtat cu solicitudine prin Muzeul de Istorie Nationala din Bucuresti, si-a avut chiar si ora de glorie la televiziunile din Capitala. La Muzeu, el a a fost ajutat sa se familiarizeze cu mumiile vampirilor, care, zice-se in reportaj, stau la baza inclinatiei spre superstitie a romanilor.
Asa o fi, insa romanul gotic englez si toata literatura Evului Mediu european e bantuita de stafii, deci n-am putea spune ca, aici, noi am fi inventat roata la caruta.
Teoria dezvoltata de Bennecke este ca, la vederea cadavrelor, unele deformate ingrozitor prin boli survenite inaintea decesului, omul ar fi recurs la solutia imaginativa „a vampirilor”. El incearca sa dea o explicatie stiintifica sorgintei acestora, ignorand intreaga metafizica a zbaterii spiritului uman in a gasi o intrupare a groazei sale arhetipale in fata urateniei si a mortii.
Dar vampirii nu sunt numai atat. Ei sunt aspiratia de „viata vesnica”, sunt un alt nume dat „frumusetii fara batranete si viata fara de moarte”.
Un basm romanesc care ne-a incantat tuturor serile copilariei, dar care i-a scapat din documentare entomologului din Köln, venit cu un rucsac de deformatii profesionale intre Carpati.
Si cu concursul reputatei edituri National Geographic, care tine mortis sa dezvolte un interes turistic pentru Romania prezentand-o ca tara jalnic de saraca, cu un trecut razboinic, plin de cruzime, cu oameni primitivi si bantuiti non-stop de superstitii.
Se vede ca epoca Inchizitiei, a intunecatului si salbaticului Ev Mediu european n-au fost repere in documentare, altfel plasarea problemei vampiresti se afla pe alte meleaguri decat cele intracapatine.
In a doua zi a excursiei la Bucuresti, Bennecke se informeaza la profesoara de literatura Dr. Elizabeth Miller, despre romanul lui Bram Stoker din 1897, carte care a declansat de fapt tot circul occidental despre Romania Vampirilor.
Un circ extins cu contributie locala, caci amatorilor de senzatii tari le-a dat Agathon si ortacii sai un parc de distractii „fara miros de usturoi”, care sa alunge strigoii locului, dar cu puternic iz de teapa.
Continuandu-si pelerinajul la Bran, Sighisoara si „satul din Valahia” unde ar fi trait de fapt Dracula, Bennecke se joaca cu ghioage si masti de pe tonetele vanzatorilor de suvenire, masoara cu tandrete prajini pe care le indreapta inspre orificiul in care era introduse pe vremea lui Tepes, explicand in detaliu procesul.
Nu de alta, dar sa-si faca toata lumea o impresie despre extazul indus de acest tratament „tipic romanesc”.
Sunt filmati copii si batrane stafidite la roata de tors, din unghiuri ale camerei de luat vederi, care nu fac decat sa intareasca impresia telespectatorului de horror-film intr-un horror-land. Satenii adunati „ca se filmeaza”, joaca intr-o voiosie, nebanuind scenariul.
Se dau si doua opinii, ale unui preot si a unei studente, ambii subliniind ca Dracula si vampirii nu caracterizeaza istoria si spiritul romanesc. Degeaba. Comentariile sunt expediate in fundal, camera de luat vederi face si din tanara romanca usor suparata de unghiul de abordare al problemei, o aratare de groaza, invaluita stramb in fumul unei tigari.