Modificarea Codurilor penale: Decizia de supraveghere tehnică poate fi contestată și pot fi cerute despăgubiri

Persoanele în cazul cărora s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică și care nu au dobândit în acea cauză calitatea de parte, cât și inculpatul față de care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală pot contesta decizia de supraveghere, iar judecătorul poate dispune distrugerea datelor și a înregistrărilor rezultate din activitățile de supraveghere tehnică nelegal efectuate. Astfel, trebuie să aibă dreptul de a formula plângere orice persoană care după data de 6 iulie 2017 a fost vizată de o măsură de supraveghere tehnică, dacă măsura nu a făcut deja obiectul unei hotărâri judecătorești definitive în ceea ce privește legalitatea sa, conform modificărilor propuse de guvern la Codul de procedură penală.

Guvernul are pe ordinea de zi a ședinței de miercuri două proiecte de lege privind modificarea Codului Penal și a Codului de procedură penală, inițiate de Ministerul Justiției. Acestea vin cu zeci de modificări la cele două acte normative, ținând cont de aproape 50 de decizii pronunțate de Curtea Constituțională, în ultimii zece ani.

În cazul Codului penal, Ministerul Justiției invocă 10 decizii ale CCR, iar în cazul Codului de procedură penală nu mai puțin de 36.

Modificarea celor două coduri penale în acord cu deciziile Curții Constituționale este obiectiv asumat de guvern prin PNRR, cu dată de implementare sfărșitul anului.

După adoptarea de către guvern, cele două proiecte de lege urmează să fie trimise Parlamentului pentru adoptare.

• CITEȘTE AICI EXPUNEREA DE MOTIVE LA LEGEA DE MODIFICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ
• CITEȘTE AICI PROIECTUL DE MODIFICARE A CODULUI DE PROCEDURĂ PENALĂ

Proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală prevede introducerea unui articol nou, art. 145 indice 1, care va reglementa plângerea împotriva măsurilor de supraveghere tehnică:

• Această procedură va fi accesibilă atât persoanelor cu privire la care s-a dispus sau confirmat o măsură de supraveghere tehnică și care nu au dobândit în acea cauză calitatea de parte, cât și inculpatului față de care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală [alin. (1)] (întrucât în cazul renunțării la urmărirea penală judecătorul de cameră preliminară chemat să confirme soluția procurorului nu are competența de a verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, iar în cazul clasării pot exista situații în care nici inculpatul nu este interesat să formuleze plângere în temeiul art. 341 C.proc.pen., deoarece este de acord cu temeiul clasării, nici alte persoane nu o formulează, în aceste ipoteze nu se va putea ajunge în procedura de cameră preliminară, așa încât singura procedură în care poate fi verificată legalitatea dispunerii și a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică este cea nou-reglementată).
• Potrivit dispozițiilor alin. (2), îndată după soluționarea cauzei procurorul încunoștințează în scris persoana supravegheată cu privire la emiterea rechizitoriului sau a ordonanței de clasare ori renunțare la urmărirea penală.
• Persoana supravegheată are la dispoziție 20 de zile pentru formularea plângerii.
• Dacă informarea și prezentarea conținutului proceselor-verbale/suporturilor s-au realizat în cursul urmăririi penale termenul de formulare a plângerii va curge de la primirea încunoștințării scrise cu privire la emiterea rechizitoriului/ordonanței de clasare/renunțare la urmărire penală [alin. (3) lit. a)], iar dacă procurorul a amânat până la soluționarea cauzei informarea sau prezentarea conținutului proceselor-verbale de redare/suporturilor, termenul curge de la primirea acesteia sau, după caz, de la data prezentării conținutului suporturilor [alin. (3 lit. b)].
• Plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță [alin. (4)], iar dacă este greșit îndreptată se trimite pe cale administrativă instanței competente și se consideră valabilă dacă a fost introdusă în termen la organul judiciar necompetent [alin. (5)].
• Plângerea se soluționează în camera de consiliu, cu participarea procurorului și cu citarea petentului [alin. (6)].
• Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea măsurii de supraveghere tehnică, precum și a modului de punere în executare a acesteia în raport de dispozițiile art. 139 – 144, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă [alin. (7)].

Judecătorul se pronunță asupra plângerii în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care nu este supusă niciunei căi de atac, putând:

• respinge plângerea ca inadmisibilă (dacă este formulată mai înainte de soluționarea cauzei sau de o altă persoană decât cea vizată de măsura de supraveghere tehnică), ca tardivă [dacă este formulată după împlinirea termenului prevăzut la alin. (3)] sau ca neîntemeiată [alin. (8) lit. a)] sau
• admite plângerea și constata nelegalitatea măsurii de supraveghere tehnică, dacă aceasta a fost dispusă, confirmată, prelungită ori, după caz, pusă în executare în mod nelegal [alin. (8) lit. b)].

În cazul admiterii plângerii, judecătorul dispune distrugerea datelor și a înregistrărilor rezultate din activitățile de supraveghere tehnică nelegal efectuate. Procurorul distruge probele astfel obținute și întocmește un proces-verbal în acest sens, care se depune la dosarul cauzei [alin. (9)].

• Astfel, față de efectul obligatoriu pentru viitor al Deciziei nr. 244/2017, orice persoană care după data de 6 iulie 2017, data publicării în Monitorul Oficial al României a acestei decizii, a fost vizată de o măsură de supraveghere tehnică trebuie să aibă dreptul de a formula plângere împotriva acesteia, dacă măsura nu a făcut deja obiectul unei hotărâri judecătorești definitive în ceea ce privește legalitatea sa.
• De asemenea, orice persoană vizată de o astfel de măsură, care anterior intrării în vigoare a legii a obținut o hotărâre judecătorească definitivă privind nelegalitatea acesteia trebuie să poată exercita acțiunea în despăgubiri (

De asemenea, va fi introdus un nou articol care dă posibilitatea acordării de despăgubiri în cazul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse nelegal: „Art. 539 indice 1 – Dreptul la repararea pagubei în cazul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse nelegal”:

• (1) Persoana față de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori, după caz, s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul produs prin această măsură.
• (2) Caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică se stabilește prin încheierea prevăzută la art. 1451 alin. (8) lit. b) sau, după caz, prin încheierea definitivă a judecătorului de cameră preliminară pronunțată în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 sau al art. 345 alin. (2).

Potrivit propunerii, va beneficia de acest drept orice persoană față de care s-a dispus, confirmat, prelungit ori, după caz, s-a pus în executare în mod nelegal o măsură de supraveghere tehnică, (indiferent dacă a avut sau nu calitatea de parte sau subiect procesual în cauza în care s-a dispus respectiva măsură).

Control judiciar și arest preventiv

Noile modificări vizează și condițiile în care pot fi contestate controlul judiciar, dar și condițiile în care se dispune arestarea preventivă, tot în baza unor decizii ale Curții Constituționale:

• La art. 213 se propune modificarea alin. (2), prin introducerea unei teze potrivit căreia plângerea formulată de inculpat împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror se soluționează de judecătorul de drepturi și libertăți în termen de 5 zile de la înregistrare
• La art. 215 indice 1, pentru punerea în acord cu Constituția așa cum a fost aceasta interpretată prin Decizia nr. 79/2018, se propune modificarea alin. (8) în sensul reglementării faptului că în cursul judecății durata totală a controlului judiciar nu poate depăși un termen rezonabil și, în nicio situație, nu poate depăși 5 ani de la momentul trimiterii în judecată.

De asemenea, pentru corelare se propune modificarea art. 241 alin. (1) lit. a), în sensul că:

• măsurile preventive încetează de drept „la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la împlinirea duratei maxime prevăzute de lege”
• La art. 223 se propune introducerea unui nou alineat, alin. (3), pentru a reglementa faptul că față de inculpatul care, în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecății, a mai fost arestat preventiv sau față de care s-a dispus anterior arestul la domiciliu, se poate dispune măsura arestării preventive numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate. Dispoziția nou-introdusă va fi aplicabilă și în cazul arestului la domiciliu.
• Se propune modificarea alin. (1) în sensul precizării faptului că în cursul urmăririi penale propunerea de prelungire a arestării preventive împreună cu dosarul cauzei se depun la judecătorul de drepturi și libertăți cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive, sub sancțiunea nulității absolute.