FRICA se întoarce la Casa Albă. REPORTAJ din micul oraș în care s-a născut Joe Biden, dar jumătate din oameni l-au votat pe Donald Trump: „Nepoata mea merge cu autobuzul, mi-e și teamă din cauza migranților”

Unul dintre cei doi jurnaliști HotNews trimiși la alegerile americane a mers într-un oraș mic, dar faimos, din statul Pennsylvania și a vorbit cu oamenii despre problemele țării și despre cum a fost viața lor în ultimii 4 ani. 

• Scranton este o fostă capitală a cărbunelui din Pennsylvania și un fief democrat simbolic pentru America. Joe Biden s-a născut și a copilărit aici. În 2020, actualul președinte a câștigat detașat alegerile din Scranton în fața lui Trump. 
• Deși marile orașe din Pennsylvania sunt covârșitor democrate, statul a fost adjudecat de republicani datorită votului din micile orașe, așa cum s-a întâmplat și în alte state.  
• Printre explicațiile oferite de oamenii cu care HotNews a stat de vorbă în Scranton se numără și frica. Frica de migranți. 
• „Frica. Trump la Casa Albă” este și titlul unei cărți publicate în 2019 de jurnalistul Bob Woodward, unul dintre cei doi autori ai dezvăluirilor despre afacerea Watergate.

Joe Biden s-a referit mereu, pe parcursul mandatului său, la „oamenii din jurul mesei din bucătărie”. E bucătăria copilăriei sale, din orașul pe care mergem să-l vizităm. Ceva s-a crăpat profund în blatul mesei și în imaginea de sine a democraților când CNN a difuzat, în ziua alegerilor, un sondaj, nu cu cifrele votului, era prea devreme, ci cu ceea ce cred americanii despre direcția țării lor. 

73% dintre oameni mărturisiseră la ieșirea de la urne că au votat cu un sentiment de nemulțumire, sau chiar de furie, față de drumul ales de administrația Biden. „E dezastruos pentru Kamala Harris! Nimeni n-a câștigat cu asemenea cifre de respingere”, a exclamat experimentatul realizator TV Chris Wallace. Dezastrul s-a confirmat pentru democrați, triumful i-a acoperit pe republicani, și poate că locul nașterii lui Biden ne va dezvălui ceva despre uriașa revenire a lui Trump.   

Moartea căprioarei și agonia unei administrații

Din Philadelphia faci cam două ore, pe autostradă, până în Scranton. La un moment dat, după ce treci prin spectaculoasa vale Lehigh din Munții Pocono, intri pe drumul expres „Joseph R Biden Jr.”, numit așa, evident, după cel de-al 46-lea președinte american.  

Programul de reconstrucție a economiei, „Bideneconomics”, a însemnat în jur de 13 miliarde de dolari alocați pentru infrastructură, reparații de autostrăzi sau poduri. Investițiile statului sunt vizibile și pe drumul spre Scranton: unele porțiuni din șosea sunt închise din cauza lucrărilor, ceea ce cauzează blocaje în trafic.

Este o toamnă frumoasă, dar, totuși, decolorată în munții Pocono. Culorile pădurii sunt șterse din cauza secetei. Nu a mai plouat pe aici de mai bine de o lună, după cum remarcă prietenii mei americani cu care fac această excursie în Scranton. 

Afară sunt peste 20 de grade Celsius, neobișnuit de cald pentru o zi de 5 noiembrie. La un moment dat trecem și pe lângă o căprioară ucisă pe marginea drumului, lovită probabil de unul din camioanele care trec în viteză, într-o parte și-n alta. 

La intrarea în Scranton, pe partea stângă a drumului, remarcăm un mini-cartier de case mobile, primul de acest fel pe care-l întâlnesc în America. Pare pustiu, nu sunt localnici cu care să stai de vorbă. Câteva rufe întinse la uscat ne semnalează totuși că sunt oameni care trăiesc aici. 

Casele sunt sub 200.000 de dolari, iar media în SUA este de 250.000 de dolari locuința

Scranton a fost epicentrul mineritului din Pennsylvania, dar a decăzut mult în ultimii ani. Totuși orașul cu 75.000 locuitori este mai plin de viață decât altele din așa-numita Rust Belt, adică acele localități americane, intrate în declin economic, dezindustrializate și, în mare parte, depopulate.  

Dacă citești statisticile locale vezi că orașul natal al lui Biden este acum unul al micilor afaceri, al comerțului cu amănuntul și al serviciilor. 

Un indicator important care vorbește despre viața localnicilor este prețul caselor. Datele oficiale arată că media proprietăților este sub 200.000. Sunt mai ieftine cu 26% decât media americană națională, în timp ce utilitățile sunt mai scumpe cu 5%. 

Șomajul în Scranton este de 3,9%, puțin sub media națională, de 4,2%.  

Dar dincolo de statistici există lucruri pe care le remarci cu ochiul liber. În centrul orașului, multe vitrine sunt goale, semn că afacerile respective au dat faliment. 

Ambii candidați la președinție au trecut prin Scranton în această campanie electorală și deși sondajele au arătat că democrații încă sunt favoriți în oraș, căderea lor în preferințele electoratului era mai mult decât evidentă. În 2000, democrații câștigau cu 63%, pentru ca scorul lui Biden din 2020 să fie de doar 54%. 

Nu trebuie să fii însă analist politic ca să înțelegi că democrații au pierdut teren în Scranton. În fața caselor poți să vezi mult mai multe afișe cu Trump, decât cu Harris.

”Conduc o afacere cu bijuterii, iar prețul la materia primă a crescut din 2019 cu 25%”

Dar locul unde poți să afli mai multe despre viața din acest oraș este la mall-ul „The Marketplace at Steamtown”, din centru. Ajungem aici și încerc să vorbesc cu cât mai mulți clienți, dar și cu proprietari de magazine și mici afaceri.

„Care crezi că este cea mai importantă problemă pe care o are America în acest moment?” l-am întrebat pe Pat, de 35 de ani, proprietarul unui magazin de bijuterii, „Pat Riot Piercing”.

„Inflația, lipsa joburilor, clasa de mijloc care o duce greu, prețurile la alimente. Oamenii care trăiesc cu salariul minim au o problemă majoră”, îmi enumeră Pat lucrurile pe care le consideră importante. 

Îl întreb dacă știe cât este inflația în acest moment în Statele Unite (2,4%), dar îmi răspunde altfel la întrebare:

„Pot să-ți spun că eu conduc o afacere cu bijuterii, iar prețul la materia primă a crescut din 2019 până acum cu aproximativ 25%”, spune Pat. 

Ucraina? „Da, dar trebuie să ne ajutăm pe noi întâi. Dacă suntem slabi, nu putem ajuta pe nimeni” 

Când stau de vorbă cu Aron, un alt întreprinzător din mall care vinde sandvișuri și alte produse alimentare, regăsesc ideile lui Trump în proporție de aproape sută la sută.

„Trebuie să construim America din interior și apoi să-i ajutăm pe alții. Acum suntem slabi trebuie să ne concentrăm pe America mai întâi”, răspunde hotărât Aron, un bărbat de culoare care are în jur de 35 ani. 

Îl rog să-mi spună ce înseamnă „slabi”. 

„Înseamnă că oamenii nu-și permit ce au nevoie. Sunt mulți oameni fără casă în America, sunt copii care lipsesc (n.r.- una din acuzațiile făcute de Trump în această campanie a fost aceea că 300 mii de copii de imigranți care au intrat în țară au dispărut. Realitatea este însă ceva mai complexă), oameni fără adăpost peste tot, oameni înfometați, trebuie să stăm împreună și să rezolvăm aceste lucruri”, mai spune Aron.

Îl mai întreb dacă este de acord ca America să ajute Ucraina în războiul cu Rusia.

„Da, dar cred că trebuie să ne ajutăm pe noi întâi pentru că dacă nu suntem puternici, nu putem ajuta pe nimeni”, mai spune Aron care-mi precizează totuși că nu știe încă dacă va vota Trump. Mai are câteva ore să se gândească. 

„Economia a fost teribilă”

„Sunt prea mulți oameni care intră ilegal în țara noastră”, îmi răspunde Torry, proprietara salonului de cosmetică „The Hair Castle”, când o întreb care crede că este cea mai mare problemă a Americii în acest moment. 

– Cum a fost viața d-voastră în ultimii 4 ani, mai bună sau mai rea?
„Economia a fost teribilă, s-au scumpit benzina, mâncarea, ieșitul în oraș, toată lumea a crescut prețurile”, mai spune Terry. 

„Biden a încercat să îmbunățească lucrurile, dar a fost mai rău”

În Starbucks-ul de la parterul mall-ului, la o măsuță din colț, un bărbat la vreo 40 ani și un altul mult mai în vârstă dezbat aprins situația politică din țară. Intru în vorbă cu ei și aflu că-i cheamă Jim și Bill.

„Cred că în SUA va fi bine dacă în alegeri iese persoana pe care o apreciez eu, adică Kamala Harris”, îmi spune Jim când îl întreb ce așteptări are de la viitor. Dar cum a fost viața lui în ultimii 4 ani?

„Poate nu am avut atâția bani câți aș fi vrut, dar a fost decentă”, mai spune Jim.

„Economia a fost la pământ, Joe Biden a încercat el să îmbunătățească lucrurile, dar a fost mai rău decât mai bine”, intervine în discuție și Bill.  

„Am trecut prin pandemie totuși, ce era să facă? Prețul la benzină a fost mare pentru că nu a folosit nimeni benzina în perioada aia”, i-a retezat-o Jim.  

„Așa este, a fost 5 dolari (n.r.- galonul, care înseamnă 3,7 litri), acum e 3 dolari. Cât este în România?”, mă întreabă Jim. Îi spun că este exact dublu decât în Statele Unite. 

„Am votat deja cu Trump pentru că este vibrat și inteligent”, îmi răspunde o femeie care se recomandă Helen și pe care o întâlnesc într-un magazin de mobilă, în timp ce se odihnea pe un fotoliu. 

– Care e principala problemă a Americii?
– Migranții. Ei nu aparțin acestui loc și vin ilegal. Bunica mea e din Polonia și a venit cu vaporul după război. Acum pur și simplu trec granița, nu-i oprește nimeni.

– Dar care e problema cu migranții, mulți dintre ei muncesc…
– Nu, nu muncesc. Și vin numai bărbați, nu vezi femei și copii, nepoata mea merge cu autobuzul mi-e și frică ce se poate întâmpla.  

„Trebuie să plătească cineva pentru imigranți. Noi plătim”

La ieșirea din mall, mă întâlnesc cu Brian și cu Shane. El îmi spune că este șofer de camion și lucrează pentru o companie mare.

– Care crezi că este cea mai mare problemă a Americii în acest moment? 
– Brian: Economia. „Dar și ce întâmplă la graniță”, intervine în discuție Shane. Dacă granița nu este închisă foarte mulți oameni intră în țară și creează probleme.

– Ce fel de probleme?
– Jim: Trebuie să plătească cineva pentru imigranți, pentru casă, mâncare, medicamente și așa mai departe. De undeva trebuie să vină banii iar aceștia sunt din taxele noastre.

– Credeți că imigranții nu muncesc?
– Sigur că muncesc, dar nu muncesc legal, nu plătesc taxe. Intră și ne iau joburile, piața de muncă este foarte jos în acest moment. 

– Cum a fost viața voastră în ultimii 4 ani? A fost mai bună sau mai rea?
– A fost mai rea, costurile au fost mai mari. Mă duc la Walmart și ce cumpăram înainte cu 100 de dolari, acum mă costă 200 de dolari. Ea (n..r. – Shane) merge cu camionul cu mine și ne costă mai mult decât până acum. 

La casa copilăriei lui Biden

Într-unul din cartierele bune ale orașului, pe strada North Washington, se află casa unde Joe Biden a trăit până la 10 ani. Nu e nimeni acasă cu care să stau de vorbă, Un om care își plimbă câinele îmi confirmă adresa: „Poți să faci și poze, toată lumea face la fel când trece pe aici”.

Sunt curios, totuși, dacă în acest cartier oamenii sunt chiar atât de porniți împotriva actualului președinte, cum am descoperit la mall. La casa vecină, niște muncitori lucrează să renoveze fațada și intru în discuție cu ei.

„Pentru mine a fost bine, că am avut de lucru. Când avem de lucru totul este perfect”, îmi spune unul dintre băieții de pe schelă, singurul care a vrut să-mi răspundă la întrebare. Nu pot să nu remarc totuși că, între ei, muncitorii vorbesc în spaniolă. Ai spune că în lume există doar limba muncii. 

Americanii au spus că „da”, munca e cea care contează, însă cu mult mai multe reguli în ce privește imigrația. E o schimbare fundamentală, care vine de la țara care și-a făcut o mândrie din a-i primi în brațele sale pe cei fără șanse. Schimbare care, probabil, va rezona pe întreaga planetă.