Tudor Sisu: „Eu am mintit. Mi-a cauzat”

Eliberat din inchisoare in toamna anului trecut, Tudor Sisu, component impreuna cu Puya al trupei hip-hop numita cindva La Familia, a ajuns din nou la Penitenciarul Jilava. Acuzatia in acest moment: trafic de droguri. Pina la judecare, am stat de vorba despre lume, viata, droguri, cultura, bloc si puscarie.

Ai valori? Care-s valorile in care crezi tu?

Sa fiu sincer, mai mic, credeam in altceva. Dar la virsta asta cred mai mult in lucrurile astea non-materiale, in oameni, in etica, in lucruri de genul asta. Cind eram mai mic, ma furau valorile.

Femei, bani…

Sigur, nimeni nu cred ca la 12 ani sare la etica, la lucruri mai omenesti.

Bine, dar acum crezi in oameni, or, oamenii sint mai ai dracului decit femeile.

Ca societate, pe ansamblu, ca realizari, merge, dar omul luat individual te scirbeste. Dar, in ansamblu, functioneaza, omul e destul de reusit.

Cum arata camera ta?

Era desenata cu graffiti, de sus pina jos. Totul a inceput in ‘92. Patru ani mai tirziu am facut o petrecere si fiecare a scris, cu carioca, ce voia pe perete. Eram genul asta.

Ai tai?

Ai mei ma lasau sa fac ce vreau! Ce puteau face? Sa-mi impuna sa nu fac? Stii cum e omul? Daca-i impui omului sa nu faca ceva, e curios sa faca. Eu am facut tot ce am vrut eu sa fac. Si, tocmai asta e. Am facut multe greseli. Am facut greselile mele, nu greselile altcuiva.

Asta e, cum sa spun, ca ceea ce e bine pentru mine poate fi otrava pentru tine. Fiecare are scara lui de valori. Eu nu am cum sa spun ca e un bun universal, ca bunul meu e si bunul tau. E bine sa ai un set de reguli, dar nu rigide, ci un set de valori fata de care sa te modelezi.

Minciuna e o greseala?

Minciuna duce la o avalansa de alte minciuni. Mintind, intri intr-o hora pe care nu mai ai cum s-o controlezi. Minciuna nu e o greseala, e un mod de a trai gresit.

Pe cine nu trebuie sa minti?

Pai, ca sa fii luat in serios nu trebuie sa minti.

Tu?

Eu am mintit. Mi-a cauzat.

Limitele tale care sint?

Limite nu exista. Daca vrei sa faci un lucru adevarat, il faci. Nu sint decit limite morale, de a nu face rau altora. Bun, lucru imposibil fiindca, daca vrei sa faci ceva adevarat, nu poti sa nu creezi unde in jurul tau.

Bani aveai, cunoscut erai, la ce-ti trebuia drogul?

Eu nu am facut muzica pentru bani sau pentru a-mi striga unii numele pe strada. Drogul nu a aparut intr-o dimineata in care am zis ca vreau sa fiu cool. Pur si simplu a aparut drogul in mediul unde eram.

Si ce stari traiai?

Nu poti explica. La heroina… e o moleseala.

E o stare de bine?

Da. Nu vorbesc de consecinte. Iti face bine. Si lumea din jur nu mai conteaza. Cind renunti la consum insa e greu, ca trebuie sa rezolvi toate problemele care s-au adunat in timp. E ca si cum ai sta inchis in casa si maninci si tot arunci in cosul de gunoi si cind termini, cind iesi din casa, trebuie sa faci curat.

Pina la urma, de ce?

Eu nu am avut nici un moment dificil de trecut, nici o problema grava de rezolvat. Pur si simplu, se priza in grupul meu. Se da vina mereu pe anturaj, dar nu poti face ceva fara sa vreau eu. Era o slabiciune a mea. Mai e un aspect, eu nu stiam ce se va intimpla dupa ce fumam praful ala bej. Hai sa fumam o noapte, doua… stateam la vrajeala, timpul trecea, eu luam o data, zilnic.

Ce e frumos aici?

Nu-s lucruri frumoase aici. Daca vrei insa sa retraiesti, da, poti spune ca e frumos. Pot sa-ti spun ca eu am cazut pe pirnaie cu toti cu care ma jucam cind eram mic. Vecinii mei de bloc, prietenii mei de vizavi sint aici.

Tu esti om aici?

Cred ca, daca vrei sa fii om, esti oriunde.

Cum iti dai seama?

Cel mai important e sa nu-ti patezi obrazul cu lucruri josnice.

Aici, cu patul, unde stai, jos sau sus?

Aici, din pacate, stau la „parter“, jos. Pe vremuri, etica cu paturile era altfel. Acum nu mai e.

Prostul sta jos, desteptul, sus?

Nu, invers. Dar acum nu mai e asta, sau nu a fost in cazul meu. Etica aici e si cum faci un lucru. Il faci din propria vointa sau impus. Asta defineste mai bine chestia acum.

integral in Cotidianul