Marea Neagra, inca neintegrata in UE
Principalele obiective enuntate in cadrul audierii au fost asigurarea securitatii in regiunea Marii Negre, stabilitatea politica si dezvoltarea democratica prin adoptarea unei politici de vecinatate cu statele est-europene,
cooperarea in domeniul energiei, transporturilor si al mediului, precum si cooperarea comerciala, economica, in domeniul educatiei, al cercetarii si al tehnologiei.
Politica adoptata de UE in privinta Marii Negre s-ar putea baza pe exemplul Marii Baltice, una dintre strategiile de succes ale Uniunii.
Succesul acestui proiect de „asimilare“ a zonei Marii Negre de catre UE depinde insa, in mare masura, de optiunile Rusiei, care pina acum nu si-a manifestat deloc interesul pentru un astfel de „parteneriat“, ba chiar a preferat sa ignore astfel de initiative.
UE a ezitat pina acum sa se implice in mod foarte concret in regiune, de teama complexitatii problemelor existente si a unei ciocniri deschise cu Rusia.
Intrebat cum va aborda Bruxelles-ul negocierile cu Moscova de aceasta data, consilierul Comisiei Europene pentru problematica Marii Negre Janos Herman s-a limitat sa afirme ca o atitudine pesimista ar submina demersul UE.
Prezentarea Comisiei de Afaceri Externe a pus in discutie si problema conflictelor inghetate din regiune: Abhazia, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud si Transnistria.
Zonele separatiste aflate pe teritoriul statelor postsovietice impiedica, in viziunea UE, buna functionare a mai multor state din regiunea Marii Negre si duc la grave incalcari ale drepturilor omului. Raportul Robertei Anastase va fi adoptat in luna decembrie si va fi votat in plen la mijlocul lui ianuarie 2008.
„Depinde insa de calitatea recomandarilor si a argumentelor ce consecinte va avea acest raport“, a precizat presedintele Comisiei de Afaceri Externe a Parlamentului European, Jacek Saryusz-Wolsky.
Un articol de Arina Ciocildau