Voroniada, Tiganiada si paralizia noastra externa (de Alina Mungiu-Pippidi)

Nu suntem prima tara politic dezbinata din Europa, dar suntem unici in ce priveste incapacitatea de a raspunde la provocari precum cele create de presedintele Moldovei, tovarasul Voronin, sau unor situatii demult previzibile precum cele din Italia.

Nu vorbesc aici de competenta celor implicati direct, cum ar fi diplomatii. Toata lumea da vina pe ei, dar de data asta lumea nu are dreptate. Ca sa poti sa iti reprezinti tara, ai nevoie de un mandat puternic in asemenea situatii. Or, zilele astea nimeni nu are nici un fel de mandat.

Ambasadorul in Italia a luat-o rau cand a incercat sa fie atlanticist (nu era constient ca aceasta politica nationala devenise intre timp doar basesciana) si probabil ca s-a invatat minte.

Ca reprezentantii nostri sa poata face ceva e nevoie de pozitii nationale clare sau asumate, altfel, in instabilitatea noastra politica in care fiecare isi pazeste scaunul, nimeni nu are curajul initiativei, care se poate transforma intr-o catastrofa pentru cariera personala.

Dupa cine sa te iei? Presedintele nu gaseste intrare la TV, deci poate nu e asa de tare sa iti tina spatele. Ministrul de Externe, ieri adulat de toata presa si invitat sa isi dea cu parerea la subiecte asupra carora nu a avut niciodata vreo competenta, este azi linsat de presa pentru exact acelasi motiv. Ce autoritate mai are el la ora asta in propriul minister?

Culmea este ca pozitiile partidelor fata de problematica externa sunt foarte apropiate in Romania. Raspunsurile la chestionarul privitor la ideologia partidelor noastre distribuit de SAR partidelor principale arata in general un consens asupra temelor cele mai importante (vezi pe www.sar.org.ro).

Toate partidele sunt pentru o relatie de parteneriat critic cu Statele Unite, deci nu mai suntem yesmen-ii de pe timpuri. Toata lumea vrea sa aducem si Balcanii de Vest in Europa dupa noi.

Toata lumea e de parere ca Turcia trebuie sa satisfaca mai multe conditii ca sa intre (numai UDMR argumenteaza, generos si corect, ca daca se aplica si la noi cerinta asta eram si acum afara, deci ar trebui sa acceptam Turcia acum si sa o schimbam mai pe urma).

Tot cu exceptia UDMR, si partial a PD, care e ambiguu in vreo patru puncte esentiale din chestionar, toata lumea se pronunta pentru un statut special al Republicii Moldova, considerand ca actuala politica europeana de vecinatate si instrumentele sale (planul de actiune si unele fonduri de preaderare) nu sunt suficiente pentru europenizarea acestei tari.

Nici macar in varianta Voronin, care a declarat ca nu vrea atat in Europa, cat sa construiasca Europa acasa. Ce ne opreste, in conditiile astea, sa agream odata cu totii care e politica noastra fata de aceasta tara amarata, si pe aceasta sa o urmam mai multe cicluri electorale, ca sa avem in sfarsit niste rezultate?

Daca are dreptate Voronin ca platim pe unii, ii platim degeaba, la cat antiromanism se revarsa de dincolo de Prut. Hai sa zicem ca nu e vina lor, la modelul oferit de noi aici nu e de mirare ca moldovenilor le place Bielorusia mai mult decat Romania.

Hai sa facem un plan comun de zece ani, care sa contina sprijin de stat pentru investitori (cum au facut americanii pentru noi, prin American Enterprise Fund) si programe comune, deschise oricui din Moldova care coopereaza cu Romania (deci nu cu destinatie speciala), si o sa vedeti ca europenizam Moldova in zece ani, fara sa ii furam toti cetatenii! Ce ne lipseste? Numai vointa!

Ideea ca pot fi luate decizii in probleme fundamentale, cum ar fi cea a cetateniei pentru moldoveni, de un singur partid sau de tehnicienii care scriu legi este o aberatie. Asa ceva necesita o dezbatere serioasa si un consens politic solid, nu ne putem permite sa dam peste cap la sase luni asemenea politici.

La fel se pune problema si privitor la restrictiile de iesire din Romania pentru infractori. Daca ne propunem sa limitam libertatea de miscare a unor cetateni romani, trebuie sa avem un acord larg si solid in privinta asta.

Vad ca deocamdata, tot datorita crizei enorme de leadership la partidele mari, PD, PNL si PSD, dl Voiculescu a devenit antreprenorul acestei solutii, intr-o forma foarte radicala. E natural ca oameni ca el sa profite de lipsa de cooperare dintre fortele principale care fac politica noastra externa si nu il putem condamna ca vrea sa extraga un profit pentru sine.

Mahalaua noastra politica prea a depasit orice granite si dam tuturor semnalul unei tari confuze, dezorientate, incapabila sa isi apere interesele sau demnitatea.

Nu e normal sa intervina Comisia Europeana sa nu inchida Chiuariu DNA, nu e normal ca purtatorul de cuvant al lui Barroso sa spuna ca nu au cerut ei sa fie dat afara Cioroianu (niciodata Comisia nu va cere sa fie concediat un ministru in mod oficial), nu e normal ca Voronin sa ne acuze de orice tampenie fara ca imediat sa vina dezmintiri prompte de la guvern, nu e normal sa debarcam in Italia

doar ca sa ne hlizim cu Papa (ca e chiar comica situatia, nu?) si sa dam mana cu diversi insi cautati prin Interpol. Romania e paralizata de conflictul politic si de campania electorala prelungita. si alte tari au alegeri, dar pe subiectele de interes national exista un consens care permite functionarilor publici sau diplomatilor sa rezolve crizele curente.

MAE ne-a invitat in ultimele saptamani la discutarea strategiei sale pe viitor. Cer scuze ca raspund prin ziar, nu am fost destul in tara ca sa ajung pe la MAE, mi se pare insa ca e cam pierdere de vreme sa discutam asa ceva, mai ales ca documentul pe care l-am vazut nu era suficient de concret.

Hai mai bine sa discutam crizele actuale si solutiile concrete la ele si sa vedem daca putem ajunge la cateva linii de actiune care sa nu mai fie tocate prin talk-show-uri inainte de a se naste.

Nu e nevoie sa scrie nimeni o strategie, sunt destule doua pagini cu precizarea exacta a problemei si alternativele de raspuns, ca sa testam disponibilitatea partidelor principale de a avea din nou o singura tara, ale carei interese ne privesc pe toti.