A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de săptămâna trecută, dar am preferat să scriu despre o cantitate mai mare de bani vehiculată în energia transporturilor, răspunzând la întrebarea “De ce nu avem autostrăzi?”

Scriam acum nouă ani, reluând în 2016:

“Securitatea Energetică este o condiţie a existenţei statului român, un drept internaţional inalienabil şi imprescriptibil, rezultat din dreptul statului asupra resurselor sale energetice şi din tratatele europene şi euroatlantice care trebuie să devină unul din obiectivele de guvernare pe termen lung. Securitatea energetică presupune asigurarea necesarului de consum de energie sub aspectul accesibilităţii la resurse şi a disponibilităţii accesului pe termen lung.”

Vineri, ziua micii apocalipse energetice. Problemă de CSAT. Tocmai terminasem de prelucrat datele anilor 2008, 2009, 2010 și 2020 din SEN de pe site-ul Transelectrica, refăcând statistic drumul dezastrului în care industria energetică românească îl parcurge apăsat și sigur. Aceste date le discutam cu colaboratorii mei, oameni cu 40 de ani de meserie în diverse poziții, profesioniști desăvârșiți și hârșiți de toate greutățile din energie. Era o amăreală pe chipul lor cum pe care nu o pot descrie.

Vin cu câteva date relevante din statisticile analizate:

• energia securitară (cărbune, gaz, nuclear) în 2010 era cu 21% mai mare decât în 2020
• cărbunele este aproape la jumătate față de 2010
• nuclearul este cel pe care îl știm (în diagramă, cei 4% reprezentând probabil o revizie sau o reparație de câteva săptămâni)
• gazul aproape s-a dublat prin punerea în funcțiune a Termocentralei Petrom de la Brazi (singura mare investiție în aceată perioadă. invetiție privată)

Problema este că nici Hidro (“noua stea” a energeticii romănești), nu mai e ce a fost. Stăm mai rău: în 2010 am produs 115 TW și în 2020 94,2 TW.

Dar să revenim la mini black-out-ul de vineri 8 ianuarie.

Acum trei ani, eram la o conferință pe teme de securitate la Centrul deStudii Strategice de Apărare și Securitate al Universității Naționale de Apărare, unde susțineam o prezentare. După sesiunile iluștrilor domni militari, la sfărșit (după ora 14) era o “garnitură” de civili specializați în diverse domenii ale apărării. Pentru a trezi atenția audienței obosite, am improvizat următoarea intoducere: “Decât să mor în chinurile unui black-out, prefer să mor de bombele de care zicea un domn general antevorbitor”. Nu am scăpat fără explicații: un black-out național durează câteva zile, câteva zile fără apă, căldură, internet, lift. În București sunt peste 600.000 de apartamente, fără a socotii alte imobile. Să ne imaginăm că cei peste 2.000.000 de locuitori nu pot trage apa la wc, nu se pot spăla, nu mai au ce bea! Înseamnă PANDEMIE. Nu este prima dată când am semnalat pericolul. Cand am scris despre trădarea și prostia din industria energetică românească în revista Perspective Politice a SNSPA, s-a râs de mine, spunându-mi-se că niciodată România nu va avea o astfel de sițuatie. Puțin după, în Revista Geopolitica am mai ridicat o dată problema unui potențial black-out într-o analiza a pieței de energie electrică (aici în limba română) . Un cunoscut mi-a reproșat că eu numai pericole văd. Chiar și în cele câteva luni de comentarii și analize la Cotributors am atras atenția (aici și aici) asupra acestei perspective negre.

Anul trecut, armata Austriei atrăgea atenția asupra unui iminent incident în rețeaua de transport europeană, incident despre care se spunea că cel mai probabil ar putea fi generat de Europa de Est.

Presa a scris destul de rezervat despre incidentul din 8 ianuarie 2020, bazându-se mai mult pe surse oficiale. Și presa străină a fost rezervată, totuși arătând că în Europa de Est se află cauza. Specialiștii austrieci au indentificat România ca început al desincronizarii și Transelectrica ca posibil motiv.

Un jurnalist care înțelege bine SEN, a făcut un calcul al pierderilor provocate vineri: 800 milioane de euro.

De ce s-a produs incidentul? Sperăm să aflăm. De ce sperăm? Transelectrica prin “orcile” din presă (câteva) încearcă să minimizeze sau să acopere, cum este și normal, deoarece ar putea să plătească cât nu poate. Să nu uităm că ar pierde și ca imagine, necuantificabilă material deoarece este și “fanion al BVB” (și mândria politicienilor care cred că păstoresc TEL). Evident că va plăti cineva. O spune Regulamentul 2019/941. O sa doară!

La o primă vedere, există o cădere a producției Hidro cu aproape 1000 de MW în decursul unei ore, pe care importul nu a putut să o preia.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro