A venit si scadenta. Vine intotdeauna

Partidele politice, in particular cele din coalitia de guvernare, primesc acum ce-au semanat.

Nu se poate ca dupa zeci si zeci de arestari pentru coruptie, cu flagrante si inregistrari mutiple, cu cercetati penali din cele mai inalte sfere ale puterii, o parte a populatiei sa nu traga concluzia corecta, vis-a-vis de politicieni: ati furat si continuati sa furati din bunurile si fondurile publice.

In rasuna in minte spusele Monicai Macovei, dintr-un interviu: „toti fura, inclusiv PDL. Doar nu va inchipuiti ca Emil Boc nu stie”.

Raportul Curtii de Conturi pe 2010 e devastator. Miliarde de euro cheltuite fara respectarea legislatiei in vigoare, fara ca cineva sa dea socoteala pentru neregulile constatate. Chiar si cele facute cu respectarea legislatiei, nu au temei in oportunitate si preturile platite. Ca sunt multe licitatii la care se prezinta un singur ofertant.

Toate acestea se razbuna acum, la scadenta.

Demonstrantii striga lozinci impotriva tuturor partidelor, Ludovic Orban a simtit pe propria piele calitatea de membru de frunte al opozitiei. Dupa 22 de ani de democratie, demonstrantii din piata Universitatii nu mai doresc partide, adica nu mai vor democratie. Ca nu s-a inventat un alt mod de conducere democratica, fara partide. Aici suntem.

Si au dreptate. Opozitia zice: plecati voi, sa venim noi. Ca sa ce? Exista vreo garantie ca se va schimba ceva, prin venirea opozitiei? Nu exista. Au mai fost la guvernare, de cateva ori si n-au facut nimic. Au furat si ei ca si ceilalti. Baroni fara frontiere, sau elite de prada transpartinice, cum zice dl Patapievici. In plus, in contextul crizei economice globale, provocata de statul social si nemunca anumitor categorii de cetateni, venirea USL la guvernare ar reprezenta bomboana pe coliva economiei si stabilitatii Romaniei.

Probabil ca singura motivatie a opozitiei este sa-si puna oamenii in functii de conducere si furaciune, sa-i rasplateasca pentru postul indelungat in care au stat alaturi de partide. Sa mai suga si ei ce-a mai ramas nesupt din fragila economie romaneasca. Nu prea multe.

Manifestantii, cei seriosi, nu aceia care cer liberalizarea drogurilor, n-au prea inteles nici ei mare lucru din sistemul economic capitalist. Il regreta pe cel comunist. Sa ne dea locuri de munca. Sa ne dea salarii mari. Nici nu au puterea de a intelege ceva din patania grecilor. Care de bine ce-au dus-o cu 14 salarii si 14 pensii sunt acum in groapa. Peste o luna nu mai au de unde sa plateasca nu 14, nici macar 12. Ii asteapta iesirea din zona euro, cu costuri exorbitante pentru nivelul lor de trai.

Se mai striga in piata ca „vrem libertate”. Care libertate, ca oricine poate sa-si puna poalele in cap, la propriu daca doreste, poate urla la antene, in ziare, pe net, 24 din 24 daca doreste, poate pleca oricand, linistit, in strainatate, isi poate infiinta firme din care sa traiasca, il poate injura pe Basescu in piata mare, cat pofteste, fara sa pateasca nimic, daca intelege sa nu dea si cu pietre, isi poate cumpara orice-i pofteste inima, din tara sau din afara ei. A, ca vrea libertate dublata de bunastare. Corect, dar bunastarea si-o face singur, dupa mintea si puterile fiecaruia. Ca nu poate sa i-o dea nimeni altcineva. Cine spune altceva, minte. A incercat Iliescu ani in sir sa „dea” si n-a avut de unde. Ca nu-si lasa nimeni avutul, nici macar socialistii, pradat in favoarea celor care n-au. Dintre care unii nici nu fac vreun efort de pregatire si formare personala pentru obtinerea unor calificari inalte.

A venit si scadenta politicilor de educatie si formare. Ce competente a dat invatamantul nostru tinerilor care acum n-au loc de munca? Diplome de bacalaureat si universitare, simple petice de hartie, care nu valoreaza nimic, in piata muncii romanesti si europene. Fara vreo meserie, capatata in scoala profesionala, care nu mai exista, fara competentele esentiale de supravietuire sociala si insertie in piata muncii, iti ramane doar sa iesi in piata si sa-ti strigi neputinta si nemultumirea.

Iata unde s-a ajuns, dupa 22 de ani de democratie originala. Politicienii platesc acum pacatele celor 22 de ani. In care n-au realizat mare branza. Doar spolierea avutului public. Cu greu mai pot iesi pe strada in siguranta. N-as vrea sa fiu in pielea lor.

Si scadenta a venit.

Cel mai prost pica in povestea asta presedintele Basescu. Pentru ca si-a asumat modernizarea tarii, cu costurile aferente in planul nivelului de trai. Povestea cu Arafat, o greseala, a fost doar scanteia care a declansat revoltele, ce mocneau de mult timp. Daca actuala coalitie de guvernare nu s-ar fi compromis prin scandalurile de coruptie, la care Emil Boc a reactionat mangaindu-l pe crestet pe Sorin Apostu, primarul arestat al Clujului, si daca ar fi facut curatenie in guvern mai de mult, inclusiv prin desfiintarea unor ministere si agentii, prin inchiderea sau privatizarea unitatilor economice inca de stat, vaci de muls pentru clientela, poate ca lucrurile stateau acum altfel. N-a facut-o, si-a tinut in brate colegii de partid, acum plateste. Scadenta a venit.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro