Ajungem noi la mana noastra! (de Razvan Exarhu)

Un monstru s-a aratat joi, 1 iunie, ora 9.30, la etajul trei, Sectia ortopedie a Spitalului Universitar. Este student la medicina, are o barbuta de fraier si poate usor sa creeze aparenta de om.

In momentul infatisarii, citea cursuri inainte de examen, alaturi de alti studenti, intr-un hol de asteptare. Statea pe un scaun. Alaturi de el era un loc liber. O doamna trecuta bine de 75 de ani, pacienta venita la control, s-a asezat, si el i-a spus: „E ocupat”. Femeia, plina de bun-simt si vizibil eleganta, a tacut.

Viitorul luminos a repetat extrem de taios: „E ocupat!”. Femeia a replicat ironic si calm ca nu stia ca trebuie sa faca rezervare de loc atunci cand vine la spital. Acest tanar minunat a repetat ca o masina de repetat prostii: „E ocupat!”.

Femeia a spus sec: „O sa stau totusi”. „Ba n-o sa stati, o sa va ridicati, sa stea colegul meu.” Femeia e totusi stupefiata si elibereaza eterna intrebare: „Dar chiar n-ai pic de respect pentru o persoana mai in varsta?!”.

„Dar dumneata n-ai respect pentru un cadru medical?” Doamna pierde controlul asupra logicii: „Dar nici macar nu esti cadru medical, esti student!”. „Ei, lasa ca ajungeti voi la mana mea cand o sa fiu doctor!” „De-aia te faci doctor, ca sa te razbuni pe oameni?”, intreaba cineva.

„Da, dar doar pe cei care ma supara”, spune si pleaca in alt colt, unde e primit fara reprosuri.

Desi totul e la vedere, desi prin coaja transparenta a oului de sarpe vedem un potential pericol in formare, nu putem sa condamnam dinainte. Daca justitia nu poate demonstra ca ceva nedrept e nedrept, putem sa facem ce vrem.

Ce se intampla insa daca ne petrecem o buna parte a vietii criticand mizeria umana, construindu-ne o reputatie imaculata si sfarsim prin a ne asocia cu un ticalos mai presus de orice banuiala?

Daca ati fi prietenii acestui tanar abject, ati putea sa va scuzati prezenta alaturi de el afirmand ca nu a facut niciodata ceva care sa-l poata incrimina legal? Ati putea spune ca nu conteaza la niciun nivel apropierea de o sursa naturala de rau?

Sau ca e un contact tehnic, fara urmari asupra caracterului si destinului vostru – nothing personal, just business?! De altfel, una dintre cele mai bune arme in astfel de situatii este sa pui in discutie principiile si sa le demonstrezi relativitatea, aruncand binele si raul in acelasi inalbitor.

Asta inseamna ca, dupa unii, nu se mai poate spune ce e moral si ce nu e. In felul asta, toata lumea doarme linistita. Morala nu se vede, deci nu exista decat in fabule. Tot ce nu e scuzabil devine explicabil si se incheie discutia.

Ceea ce se invata astazi mai abitir decat orice e ca nu conteaza si chiar asa se intampla. Cu timpul, chiar si cele mai ascutite constiinte pot ajunge la concluzia ca lucrurile foarte grave sunt la fel de pasabile ca altele.

Neurologia moderna a descoperit ca molimele pot fi si altfel decat fizice. Contaminarea emotionala (emotional contagion) este un fenomen produs de recent descoperitii neuroni oglinda (mirror neurons).

Acestia se pare ca sunt aceia care ne ajuta sa invatam, sa evoluam imitand ceea ce vedem. Ei insa lucreaza chiar si cand nu e de lucru si ne fac sa preluam mecanic cuvintele, gesturile si starile celor cu care intram in contact.

Asa se intampla ca ajungi uneori sa vorbesti folosind ticurile celorlalti, sa preiei si sa duci mai departe tristetea sau buna lor dispozitie. Furia si resentimentul par sa fie cel mai usor transmisibile.

Asa se naste razboiul de pe sosele. La fel ca si infectia virala, contaminarea emotionala poate transmite o boala subtila de la om la om.

Compasiunea si indulgenta nasc monstri. S-a spus despre Rinocerii lui Eugen Ionescu, de exemplu, ca ar fi o parabola despre fascism sau totalitarism, in general. Poate fi si mai simplu decat atat, poate fi descrierea mecanismului de contaminare cu rau, acceptat democratic.

Specia nu stie sa se apere de acest pericol. Si abjectia, si cinismul, si ura, toate se invata din mers, pe nesimtite, daca nu-ti supraveghezi neuronii oglinda.

Poti chiar sa ai probleme cu stomacul, dupa ce te trezesti ca mananci drob cu ridichi si bei sampanie, cum ai vazut la televizor ca fac miliardarii nostri rafinati. Sau dimpotriva. Iar cine se simte nevinovat sa ridice piatra si s-o lase acolo unde e.