Alegeri prezidențiale 2025: Românii rămași în afara radarului PSD și PNL. De ce nu se mobilizează alegătorii la vot când sunt mize mari?

Este a doua oară într-un interval de câteva luni când un candidat susținut de PSD sau PNL nu a intrat în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, iar acest lucru arată cât de mare e prăpastia dintre principalele partide din România și alegători.

• Când au fost mize mari în joc polonezii sau germanii au mers în număr mare la vot. De ce nu se întâmplă acest lucru și în România? 

Nu mai puțin de 80 de milioane de lei au turnat PSD, PNL și UDMR în campania lui Crin Antonescu, fără niciun folos. Banii ar fi trebuit să compenseze lipsa de încredere, atât a activelor de partid, cât mai ales a alegătorilor. Nu au reușit s-o facă. Din fericire pentru ei, politicienii o să-și recupereze din bugetul public sumele investite. Din nefericire, încrederea e pierdută pe mult timp de acum încolo. 

Dacă vorbim de sume, campaniile celorlalți au fost mai ieftine: AUR a cheltuit pentru George Simion 26,9 milioane de lei, iar campania lui Nicușor Dan a costat 17,8 milioane, după cum arată o analiză realizată de Expert Forum.

Dar, dincolo de bani, este absolut evident că o bună parte din români, atât din România, cât și (mai ales, probabil) din străinătate au rămas în afara radarului marilor partide. Și aș îndrăzni să spun și chiar și a unei mari părți din presa mainstream. 

În timp ce noi aici, în București, vorbim despre alegeri prezidențiale care decid dacă România va merge către Vest sau către Est, dacă ne păstrăm direcția occidentală sau ne întoarcem sub influența Rusiei, la Ceatalchioi, în Delta Dunării, oamenii se întreabă de ce nu le-a reparat nimeni drumul, deși și ei plătesc taxe, și de ce s-au scumpit alimentele. Iar în Silvașu de Sus, din județul Hunedoara, localnicii nu mai cred în promisiunile politicienilor, ci doar în Dumnezeu. 

Dacă ieșim din țară, românii din străinătate se plâng că, deși s-ar întoarce acasă, nu o fac pentru că au constatat că e mai scump să trăiești în România decât în Malaga, de exemplu.  

Votăm pentru președinte, dar tot grijile vieții de zi cu zi ne dictează alegerile. 

A fost influențat rezultatul din 4 mai și de decizia CCR de anulate a alegerilor prezidențiale de anul trecut? Cu siguranță că da. Într-o mare măsură, mulți l-au ales pe George Simion, care s-a prezentat drept succesorul lui Călin Georgescu, ca o pedeapsă pentru ce s-a întâmplat în 2024.

Acest lucru era previzibil. În cele câteva luni care au trecut de atunci, Ciolacu ar fi trebuit să înțeleagă că s-a ridicat un tsunami împotriva lui care o să-l distrugă politic. Ceilalți, Nicolae Ciucă sau Klaus Iohannis, au înțeles și au plecat, deși poate și-ar fi dorit să rămână la putere. Nu și Marcel Ciolacu. După rezultatul de aseară, probabil că va pleca și el în curând.

Diaspora și valul de dezinformare de pe TikTok

Votul diasporei, peste 60% în favoarea lui George Simion, ar merita câteva cuvinte separate. Am văzut foarte multă dezinformare și ură pe TikTok în aceste zile venite de la români din străinătate. 

A fost creată o stare de asediu, de genul „vor să ne fure din nou alegerile”, „trebuie să ne răzbunăm” și așa mai departe. În ceea ce privește dezinformările (de exemplu, că unele secții de votare din străinătate sunt închise, sau că există peste 140 mii de români trecuți de 100 de ani înscriși în listele electorale, am detaliat pe larg aici) cred că lucrurile nu ar trebui lăsate așa. Alegeri bazate pe minciună nu sunt alegeri corecte. Și mai avem al doilea tur peste două săptămâni.

Despre Nicușor Dan nu aș spune acum foarte multe. Scorul candidatului independent a confirmat așteptările. În jur de 20% îl dădeau în sondaje, pe aceste voturi s-a bazat și Nicușor Dan: mai multe voturi în marile orașe (a câștigat la București și la Cluj) și oricum peste Crin Antonescu în diaspora. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în turul al doilea, unde totuși are de recuperat o diferență uriașă. Simion are acum un scor dublu față de primarul Capitalei. 

De ce nu se mobilizează românii la vot când sunt mize mari în joc?

Ar mai fi ceva de spus legat de prezența la vot de 53,21%. Numărul oamenilor care votează în România e relativ constant, în jur de 9 milioane. Poate ar trebui să ne dea de gândit că nu ajungem niciodată la prezențe semnificativ mai mari. 

De exemplu, în Germania, anul acesta, când un partid extremist amenința să câștige alegerile, au votat 83,5% din alegători. În Polonia, în 2023, în contextul războiului din Ucraina, prezența a fost de 72,9%. Când mizele sunt mari, în țările din jur crește prezența la vot. Oamenii se mobilizează ca să nu-i lase pe alții să le decidă soarta. 

De ce nu se întâmplă acest lucru și în România? Chiar atât de mare să fie nepăsarea sau poate ar trebui verificate și listele electorale? Nu am un răspuns, doar mi se pare ciudat.

Aș vrea să închei cu o invitație pentru a vă abona la newsletter-ul HotNews despre alegeri, „Rațiunea, înapoi!”, care este trimis pe mail marți și vineri. În ediția de mâine, veți putea citi o analiză completă a rezultatelor de pe 4 mai.