Sari direct la conținut

Alegerile parlamentare din Catalonia. O luptă între independență și suveranitate?

Contributors.ro
Alexandru Bardaș , Foto: Arhiva personala
Alexandru Bardaș , Foto: Arhiva personala

Duminica aceasta, pe 14 februarie, de Sfântul Valentin, vor avea loc alegerile parlamentare din Catalonia. După patru ani în care parlamentul regiunii autonome a fost condus de o majoritate formată din partide politice pro-independență, pandemia și problemele economice ale regiunii pot influența rezultatul acestor alegeri. Cu siguranță componența viitorului legislativ catalan va fi alta și ar putea exista noi alianțe politice și chiar unele surprize. Rămâne să vedem cât de mult va conta chestiunea independenței Cataloniei la aceste alegeri și cât de mult pandemia și problemele economice.

Lupta pentru independență și lupta pentru putere

Mișcarea independentista este încă puternică în Catalonia și face parte din agenda politică a câtorva partide cu șanse de a forma un viitor guvern regional. Cu toate acestea există disensiuni între aceste partide, fapt ce poate submina avântul și succesul politic al întregii mișcări. Fiecare partid are pe liste un candidat de frunte, ce poate forma și conduce viitorul guvern regional. În prezent în parlamentul unicameral din Catalonia partidele pro-independență de la guvernare sunt în ușoară inferioritate față de cele din opoziție.

Partidele politice susținătoare a Independentismo

Voi prezenta pe scurt care sunt partidele politice catalane ce candidează pentru aceste alegeri, ideologiile și poziția lor în raport cu independența Cataloniei. Începem cu cele pro-independență:

1. Junts per Catalunya (Împreună pentru Catalonia) – este un partid format în iulie 2020 de fostul președinte catalan Carles Puidgemont, cel care a declarat independența Cataloniei după referendumul din 2017. Puidgemont se află actualmente în autoexil în Belgia. Junts per Catalunya este un partid de centru-dreapta, ce înglobează cele mai vehemente voci pro-independență. Candidatul pentru funcția de premier este Laura Borràs, care a fost ministrul culturii în guvernul regional catalan.

Sub același nume a activat și o coaliție politică pro-independență, formată din Partidul Democrat European Catalan împreună cu alte partide mai mici. Astfel noul partid al lui Puidgemont are o situație electorală specială.

2. Esquerra Republicana (Stânga Republicană) – este un partid politic social-democrat, condus de Pere Aragonès, care este și președintele interimar al guvernului catalan. A format o alianță parlamentară cu coaliția Junts per Catalunya la fostele alegeri. Este un partid dispus să dialogheze cu guvernul lui Pedro Sánchez în chestiunea independenței regiunii. Deocamdată nu este sigur dacă va continua o politică de alianță cu partidele de centru-dreapta, pro-independență.

3. Partit Demòcrata Europeu Català (Partidul Democrat European Catalan) – este un partid naționalist catalan, dar și liberal, ce a făcut parte din coaliția de guvernare Junts per Catalunya. În prezent se află în litigiu cu noul partid al lui Puidgemont (Junts per Catlunya), deoarece acesta utilizează numele fostei coaliții parlamentare. Rămâne de văzut dacă vor rezolva disensiunile și vor forma din nou o alianță politică pro-independență. Candidatul la funcția supremă în regiune este Àngels Chacón, care a fost ministru în fostul guvern regional.

4. Candidatura d’Unitat Popular (Candidatura Unității Populare) – este un partid de extremă-stânga, pro-independență, care a ales să rămână în opoziție după alegerile parlamentare din 2017. Este condus de candidata Dolors Sabater.

Partidele politice susținătoare a Soberanismo

Următoarele partide politice se opun unei eventuale independențe a Cataloniei, dar și aici există disensiuni mai mult pe criterii ideologice.

1. Ciudadanos / Ciutatans (Cetățenii) – este partidul ce are actualmente cele mai multe locuri în parlamentul catalan. Este un partid de centru-dreapta, de nivel național, care la alegerile parlamentare din Spania a avut un scor dezamăgitor. Sondajele de opinie preconizează că și pentru alegerile din Catalonia, Ciudadanos va avea rezultate asemănătoare. Parlamentarul Carlos Carrizosa este candidatul acestui partid pentru funcția de premier.

2. Partit dels Socialistes de Catalunya (Partidul Socialiștilor Catalani) – este ramura catalană a PSOE (Partido Socialista Obrero Español), care îl are drept candidat pe fostul ministru al sănătății din Spania, Salvador Illa, născut în Catalonia, cel care a demisionat recent pentru a candida la aceste alegeri.

3. En Comú Podem (În Comun Putem) – este o coaliție de partide de stânga și centru-stânga, condusă de actualul primar al Barcelonei, Ada Colau. Candidatul pentru funcția de premier este jurnalista Jéssica Albiach. Acest partid a format după alegerile generale din Spania o coaliție de guvernare cu PSOE, și este de așteptat ca acest lucru să se repete și la nivel regional, în Catalonia.

4. Partit Popular de Catalunya (Partidul Popular din Catalonia) – este branșa catalană a celui de-al doilea cel mai mare partid politic din Spania – Partido Popular. Este o formațiune de dreapta, populistă și conservatoare, care nu prea a avut succes la ultimele alegeri regionale, obținând doar patru locuri în parlamentul catalan. Candidatul său este Alejandro Fernandez, care refuză să vorbească în limba catalană în aparițiile publice, considerând spaniola limba națională a întregii țări.

5. VOX („voce” în limba latină) – este partidul de extremă dreapta din Spania, condus de politicianul de origine bască Santiago Abascal. Candidatul pentru alegerile regionale din Catalonia este Ignacio Garriga, cel mai tânăr dintre candidați, născut în 1987 în Catalonia dintr-un tată de origine belgiană și o mamă din Guineea Ecuatorială. Este numit de către cotidianul catalan La Vanguardia „cercetașul lui Abascal”. Și acest candidat refuză să vorbească în limba catalană și se consideră 100% spaniol.

Jocurile puterii în Catalonia și complicata chestiune a independenței

IndependențaCataloniei reprezintă bineînțeles mărul discordiei între toate partidele politice. Fiecare formațiune politică are o viziune proprie asupra acestui aspect. Deocamdată mișcarea pro-independență este clătinată din interior de disputa dintre partidul lui Carles Puidgemont și Partidul Democrat European Catalan cu privire la adoptarea numelui de Junts per Catalunya și a faptului că acesta atrage membrii de la celălalt partid, slăbindu-l. Esquerra Republicana, condusă de Pere Aragonès, fiind la bază un partid de stânga, nu poate fi de acord cu politica internă propusă de Junts per Catalunya sau de către Partit Demòcrata Europeu Català, ambele de centru-dreapta. Iar partidul de extremă stânga Candidatura d’Unitat Popular pare că nu este dorit de nimeni într-o eventuală alianță.

De cealaltă parte, Salvador Illa, candidatul social-democrat din partea Partidului Socialiștilor din Catalonia este acuzat de mai toți ceilalți candidați de proasta gestiune a pandemiei în Spania, în timpul cât a fost ministru al sănătății. Alte acuze ar fi că există deja o înțelegere între cele două mari partide de centru-stânga din Catalonia (Partidul Socialiștilor, anti-independență și Stânga Republicană, pro-independență) de a forma o coaliție după alegeri. Însă recent, toate partidele ce susțin independența au semna un pact în care declară cu nu vor face nicio alianță cu socialiștii lui Illa.

Sondajele arată că ambele partide au șanse mari să adune cele mai multe voturi din partea alegătorilor. Rămâne de văzut dacă problema independenței va împiedica formarea unei alianțe politice de stânga puțin atipice. De partea celor care susțin independența regiunii, sondajele dau un procent sub 50%, fapt care dacă s-ar concretiza la rezultatele alegerilor, ar tergiversa demersurile pro-independență ale acestor partide. Surpriza sondajelor ar fi intrarea VOX în parlamentul catalan, o premieră pentru această regiune autonomă.

La prima vedere se pare că neînțelegerile dintre partidele pro-independență ar zădărnici demersurile lor în fondarea unei republici catalane. În orice caz, cu sau fără independență, impactul pandemiei asupra locuitorilor și al economiei rămâne vizibil și necesită adresare imediată. Deocamdată chestiunea independenței ar putea fi pusă în așteptare.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro