Ansamblul „Calea Eroilor” de la Târgu-Jiu, realizat de Brâncuși, și Frontiera romană din Dacia, incluse în patrimoniul UNESCO
- Adrian Ilie
Ansamblul monumental ”Calea Eroilor” realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia au primit, sâmbătă, acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a anunţat ministrul Culturii, Raluca Turcan, transmite News.ro.
„Două dosare au primit acceptul pentru a fi incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, astăzi, în cadrul celei de-a 46-a sesiuni a Comitetului Patrimoniului Mondial ce se desfăşoară în India, la New Delhi: Ansamblul monumental «Calea Eroilor» realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu şi Frontierele Imperiului Roman – Dacia / Frontiers of the Roman Empire – Dacia”, a scris Raluca Turcan, într-o postare pe Facebook.
„Poarta Sărutului”, în patrimoniul mondial UNESCO
Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu, cuprinzând patru lucrări – ”Masa Tăcerii“, ”Aleea Scaunelor“, ”Poarta Sărutului“ şi ”Coloana fără Sfârşit“ – a fost conceput şi construit de către Constantin Brâncuşi în perioada 1937-1938. Al doilea dosar admis este cel al liniei de fortificații romane (limes) ridicate de-a lungul frontierei nordice a provinciei Dacia.
„Tezaurul pe care Constantin Brâncuşi l-a lăsat românilor la Târgu Jiu devine oficial bun cultural al umanităţii. Se confirmă astfel valoarea universala excepţională a acestui sit cultural, demn de admiraţie şi protecţie internaţională. Recunoaşterea primită azi ne obligă să protejăm Ansamblul Monumental «Calea Eroilor», să-l păstrăm intact pentru generaţiile viitoare şi pentru memoria culturală a umanităţii. Este un angajament pe care ţara noastră îl ia la nivel naţional, dar şi la nivel local, în oraşul în care a fost creat ansamblul monumental”, a arătat ministrul Culturii.
România a depus, în ianuarie 2018, la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO dosarul de nominalizare pentru ”Ansamblul monumental «Calea Eroilor» realizat de Constantin Brâncuşi la Târgu Jiu”. După o perioadă în care s-au intensificat eforturile pentru a răspunde criteriilor UNESCO, evaluarea dosarului a fost reluată de către ICOMOS (International Council on Monuments and Sites – organism consultativ al UNESCO) în 2023.
„Totodată, România marchează astăzi o reuşită cu semnificaţii profunde! Teritoriul vechii Dacii a fost parte a lumii romane, geneza naţiunii noastre fiind strâns legată de Roma şi de Imperiul Roman. Prin urmare, suntem în faţa unui act cultural şi identitar, care ne face mai conştienţi de trecutul nostru şi, în acelaşi timp, reaminteşte tuturor influenţa majoră a Romei asupra lumii în perioada antică. România se alătură astfel, cu mândrie, marii familii a Frontierelor Imperiului Roman în nobila misiune de a valorifica acest patrimoniu de valoare universală excepţională”, a adăugat Raluca Turcan.
Limesul roman, întins pe o mie de kilometri
România a depus, în ianuarie 2023, la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO, dosarul de nominalizare pentru Frontierele Imperiului Roman-Dacia, care s-a aflat, timp de un an şi jumătate, în procedură de evaluare în vederea stabilirii recomandărilor ICOMOS.
„Parte a sistemului general de apărare a Imperiului Roman, Frontierele Imperiului Roman – Dacia constituie o mărturie excepţională a extinderii maxime a puterii Imperiului Roman prin consolidarea frontierelor sale nordice şi reprezintă o manifestare fizică a politicii imperiale (…) Cu o lungime de peste o mie de kilometri, Frontierele Imperiului Roman – Dacia este cel mai mare segment al Frontierelor Imperiului Roman şi cuprinde atât sectoare terestre, cât şi fluviale, caracterizate prin tipuri, amplasări şi densităţi variate de instalaţii militare distribuite în teritoriu”, se arată în recomandarea ICOMOS.
Noile înscrieri completează prezenţa românească pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, deschisă pentru România cu înscrierea Deltei Dunării (1991) şi continuată cu: Sate cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Biserici din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei (1999), Centrul Istoric Sighişoara (1999), Biserici de lemn din Maramureş (1999), Pădurile seculare şi virgine de fag din Carpaţi şi alte regiuni ale Europei (2017) şi Peisajul cultural minier Roşia Montană (2021).