Anticorpii

Romania si Ungaria sint doua probleme ale Europei. Nu singurele (Bulgaria, Italia, Grecia sint si ele in plina criza), dar cu siguranta foarte vizibile. Dupa ani intregi in care a reactionat lent, paralizata de criza economica, UE incepe sa-si produca anticorpii necesari pentru a opri raspindirea infectiei in restul corpului. Guvernele conduse de Victor Ponta si Viktor Orban culeg acum ce au semanat: neincrederea si dezgustul Europei civilizate. Tavalugul reactiilor de respingere fata de politicile lor s-a pornit, si pare implacabil: in ianuarie un raport MCV dur, in februarie refuzul de a primi Romania in Schengen, in martie scrisoarea celor 4, care vorbeste deschis despre suspendarea fondurilor europene.

Doar un naiv sau un propagandist poate sustine ca in scrisoarea celor 4 nu e vorba despre Romania si Ungaria. Primul avertisment venise pe 6 decembrie 2012, cind secretarul de stat de la acea vreme, Hillary Clinton, punea pentru prima data Romania si Ungaria pe acelasi palier atunci cind vorbea despre tari in care exista un recul al democratiei.

Spuneam in august 2012 ca presiunea politica si banii sint singurele doua metode prin care Occidentul poate influenta USL sa ramina in parametrii democratici. Presiunile politice au dus in vara nebuna a anului trecut la respectarea caznita a legii in actiunea de demitere a presedintelui. Dar guvernul si noua majoritate parlamentara au continuat sa sfideze valorile europene fundamentale, lucru consfintit de raportul MCV din ianuarie. Presiunile politice exercitate pe diverse canale (relatii bilaterale, relatia Comisie – Guvern, relatia in interiorul partidelor europene) si-au aratat limitele in fata unor politici adesea sfidatoare ale Romaniei. Ministrii penali nu au fost inlocuiti, procesul de numire a procurorilor-sefi e in continuare netransparent, campaniile de presa care calca in picioare personaje-cheie sint tolerate etc.

Acelasi lucru s-a intimplat si in Ungaria. Nenumaratele apeluri ale Comisiei Europene, ale statelor membre sau ale Comisiei de la Venetia au ramas fara raspuns. Viktor Orban si-a continuat opera de ingenunchere a institutiilor indepedente, ultima „reusita” inregistrindu-se ieri.

Asadar, presiunile politice si-au aratat limitele. Urmeaza faza cu adevarat dureroasa. Banii. Daca Uniunea Europeana va decide – asa cum o cere scrisoarea celor 4 – ca fondurile europene pentru Romania si Ungaria vor fi suspendate, problemele economice persistente se vor acutiza. In economia reala, lucrurile stau cam asa: finantarea bancara e cvasi-inexistenta, investitiile private (cu capital strain sau autohton) sint inghetate, fondurile de la buget au fost canalizate spre un numar restrins de investitii, iar fondurile europene au ramas practic singura speranta pentru infuzia de bani.

Suspendarea fondurilor europene ar insemna inghetarea unor mega-investitii (autostrazi, refacere de cale ferata etc), dar si a mii de business-uri mici si mijlocii care depind de programe comunitare. Suspendarea in sine ar fi un dezastru economic. Ca sa nu mai vorbim de efectele ei asupra investitiilor straine (Dragos Rosca, un respectat jucator in piata economica, explica aici comportamentul investitorilor speriati deja de lipsa de predictibilitate a Guvernului) si asupra finantarii Romaniei, unde dobinzile ar creste probabil exponential.

Poate ca pare prematur sa discutam acum despre suspendarea fondurilor europene. In fond – veti spune – e doar o scrisoare a 4 state membre, si e cale lunga pina cind birocratia europeana va lua o astfel de decizie. Cheia sta insa in raspunsul purtatorului de cuvint al Comisiei, care a spus ca scrisoarea pare sa mearga in directia la care s-a referit presedintele CE, Jose Barroso, in discursul sau despre starea Uniunii, „cand a spus ca o uniune politica inseamna si ca trebuie sa intarim fundamentele pe care UE este cladita, respectul pentru valorile fundamentale, statul de drept si democratie”.

Iar garantia ca aceasta initiativa nu va fi doar o vorba in vint vine atunci cind citesti numele tarilor semnatare: Germania si Olanda se numara printre ele, adica acele tari care nu si-au ascuns nici un moment respingerea fata de politicile de la Bucuresti si Budapesta. Poate ca insasi scrisoarea e doar un alt tip de presiune politica, dar ea a pornit o dezbatere care nu se va opri usor: un profesor de la Universitatea Princeton a publicat in The Guardian o analiza despre masurile pe care UE trebuie sa le ia impotriva statelor membre – aici Romania si Ungaria sint nominalizate direct – care calca in picioare valorile europene. Si profesorul Mueller vorbeste despre suspendarea fondurilor, dar imagineaza un mecanism nou in rolul de watch-dog al valorilor democratice. E o diferenta fata de scrisoarea celor 4, care cere Comisiei Europene sa fie ea insasi acest organism de paza. E doar o diferenta de nuanta insa. Lucrurile se misca in directia asta.

Va rezista Victor Ponta si la acest tip de presiune legitima a Europei? Isi va mentine politicile blamate, chiar cu riscul de a ramine in memoria publica drept premierul in mandatul caruia Romania si-a pierdut fondurile europene si, odata cu ele, respectul comunitatii din care ea insasi a cerut sa fie parte? El balanseaza in continuare intre aripa dura-antireformista din USL si aripa moderata, care intelege ca Romania nu are nici o sansa fara UE si care e mufata serios la fondurile europene. In jurul lui Ponta, in imediata sa apropiere, sint de asemenea profesionisti care isi dau seama de miza pe care joaca acum Bucurestiul.

Depinde de el. Dar orice decizie va afecta profund milioane de romani. Care acum se uita hipnotizati la demonizarea Germaniei si a Occidentului pe Antena 3, racorindu-se si scapind cite-o injuratura la adresa bubulilor care, intr-o conspiratie mondiala, vor sa ne ingenuncheze tarisoara aleasa si plina de talente artistice. Dar care cetateni se vor ridica la un moment dat din fotolii si vor constata cum, absorbiti intre timp de televizorul prieten, isi vor fi pierdut locurile de munca.