Anul crizei (de Cristian Ghinea)

Despre cum vom adopta de bunavoie si nesiliti de nimeni acquis-ul crizei guvernamentale.

In mod paradoxal, desi extinderea UE din 2004 e un succes economic si social, scenele politice ale noilor membre au trecut si trec prin perioade surprinzator de agitate. Chiar acum, Cehia nu are guvern, Polonia are unul minoritar, in Slovacia partidul social-democrat a fost nevoit sa se alieze cu extremistii de dreapta si s-a vazut condamnat de colegii socialisti din Europa.

In Ungaria, opozitia crede ca prin violenta poate sa devanseze viitoarele alegeri si s-ar putea sa creada corect.

O fi ceva defect cu sufletul acestor popoare care tind sa o ia razna dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta? Cum nu cred in suflete colective, as avansa alta explicatie: in anii de dinaintea integrarii a existat un fel de presiune si de concentrare spre obiectivul integrarii, care a functionat ca un numitor comun pentru politicieni.

Crizele, nebuniile, prostiile politice au fost machiate si mascate. Politicienii nu isi permiteau sa provoace si sa intretina crize reale (se paruiau, dar guvernul exista si functiona), pentru ca cine facea asa isi asuma riscul de a fi aratat cu degetul: uite, asta ne-a facut sa ratam integrarea. Politica a fost ca o oala sub presiune.

Romania va repeta acest model si cel mai probabil anul 2007 va fi marcat nu de crize ale coalitiei de guvernare ca pina acum, ci de o prelungita criza guvernamentala. Adica vom petrece cel putin o buna parte din 2007 fie cu guvern minoritar, fie cu premier interimar.

Avem conditii pentru o criza prelungita. Un presedinte care a invatat din experienta trecuta ca ii ies cartile in situatii de criza, mai ales cind e atacat din toate partile. Un premier care stie ca odata plecat de la Guvern nu mai are nici o sansa sa se intoarca si, in plus, va pierde si partidul.

Doua partide mari ale coalitiei pentru care e mai important cit pierde partenerul decit cit cistiga in comun. In aceeasi coalitie, doua partide mici vor sa prinda momentul cind dezertarea le va fi cea mai avantajoasa electoral. Si peste toti pluteste spectrul unei Constitutii care cere respingerea a doua propuneri de guvern pentru a putea declansa anticipatele.

Dizolvarea Parlamentului e atit de strict conditionata, incit e nevoie de o majoritate parlamentara unita si coerenta pentru a parcurge etapele necesare (haioasa Constitutie avem: cu o asa majoritate ce nevoie am mai avea de anticipate?!).

1 ianuarie 2007 va da semnalul „care pe care“, o data ce obiectivul major al integrarii nu mai poate fi ratat pentru ca a fost indeplinit. Important e ca economia si societatea sa mearga inainte chiar si cu un guvern in criza.

Din fericire, Cehia si Polonia ne arata acum ca se poate: au cresteri economice foarte bune, acceseaza fondurile europene peste asteptari si investitiile cresc. Si toate astea fara guvern sau fara majoritate parlamentara. Si daca descoperim ca ne e mai bine fara guvern?