Arestarea preventiva a presedintelui CJ Arges nu a fost intemeiata
Astazi s-a judecatrecursul arestarii preventive a dlui Nicolescu, presedintele CJ Arges; a fost admis si liderul PSD a fost pus in libertate.
Nu stiu care e motivarea deciziei Curtii de Apel, insa sunt de acord cu rezultatul, pentru ca nu cred ca arestarea preventiva a fost o masura intemeiata, cel putin nu pe motivele oferite de instanta care a luat-o. Am sa explic imediat de ce cred asta, dupa ce fac o mica paranteza. Nu e prima oara cand fac afirmatii care presupun ca nu vor fi pe placul la o buna parte dintre cititorii mei si ma astept ca neplacerea asta sa genereze destule comentarii impotriva.
E ok, doua lucruri ii rog doar pe cei care ar fi tentati sa le faca: sa citeasca ce scriu si, mai ales, sa nu citeasca mai mult decat scriu. S-au spus multe in favoarea deciziei de arestare preventiva si a judecatoarei care a semnat-o, sunt de acord cu majoritatea acestor afirmatii. Sunt de acord si cu cea mai mare parte a criticilor aduse celor care au fost impotriva deciziei si a magistratului cu pricina.
Dincolo de asta, insa, putini au luat in calcul fondul, motivarea adusa masurii de arestare preventiva; or (doar) la asta se refera articolul meu.
Intr-o societate democratica decizia de arestare preventiva trebuie sa fie, in esenta, una de alegere a raului cel mic. Mai precis, arestarea preventiva este sacrificarea concreta a dreptului unei persoane exclusiv de dragul drepturilor amenintate ale concetatenilor sai.
Oricat de intemeiate ar fi suspiciunile ca un individ a comis o infractiune, pana la pronuntarea unei sentinte definitive el este din punct de vedere formal nevinovat. A lipsi de libertate pe cineva inseamna sa-i incalci un drept fundamental, e o masura care nu poate fi justificata decat daca in celalalt taler al balantei sta o primejdie la adresa drepturilor celorlalti cetateni. Codul nostru penal vorbeste de „pericol concret pentru ordinea publica”, dar interpretarea trebuie subsumata principiului enuntat mai sus.
Bun, fiecare caz e diferit si avem nevoie de un judecator care sa decida, luand in considerare circumstantele, indiciile concrete si natura infractiunii, daca ele justifica privarea de libertate a inculpatului. Dar faptul ca nu exista o reteta, un set de pasi obiectivi si bine determinati pentru aplicarea principiului, asta nu inseamna ca principiul in sine e mai putin valid.
Or, daca ne uitam la motivarea arestarii preventive a lui Constantin Nicolescu putem citi acolo la acest capitol urmatoarea justificare:
„La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publica nu se pot avea in vedere in mod exclusiv datele ce sunt legate de persoana inculpatului, cum se sustine, ci si datele referitoare la acuzatiile ce i se aduc acestuia, iar instanta tine sa sublinieze ca, potrivit practicii CEDO, prin gravitatea lor deosebita si prin reactia publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie, cel putin pentru o perioada de timp.
De asemenea, retinem ca asupra inculpatului planeaza si suspiciunea savarsirii unor fapte de coruptie care in opinia instantei, au o mare gravitate, data fiind repetabilitatea si amploarea acestora, modalitatea si imprejurarile concrete de sarvarsire a presupuselor fapte – utilizarea calitatii de functionar public in scopul obtinerii unor foloase cu titlu de mita – care duc la diminuarea prestigiului de care ar trebui sa se bucure autoritatile publice, ce au menirea sa deservesca cetatenii acestei tari cu respectarea dispozitiilor legale.
Nu putem face abstractie de nemultumirea pe care ar trezi-o in randul persoanelor oneste, care apeleaza cu buna credinta la serviciile autoritatilor publice, lipsa de reactie a organelor judiciare sesizate cu savarsirea unor fapte de natura, gravitatea si amploarea celor mai sus prezentate, mai ales ca masura arestarii preventive nu exclude o doza semnificativa de exemplaritate.
„
(Hotnews – Motivarea arestarii preventive a lui Constantin Nicolescu. Sublinierile imi apartin.)
Sa ne intelegem. Oameni suspectati de crima, violenta, talharie, conducerea unei organizatii criminale s.a. pot fi arestati preventiv, pentru ca lasarea lor in libertate ar putea pune in primejdie concreta viata, integritatea fizica, proprietatea si alte drepturi fundamentale ale celorlalti. Insa nu exista un drept de a avea autoritati publice prestigioase, altfel de dragul protejarii lui am putea aresta preventiv majoritatea clasei politice si o buna parte din functionari si magistrati.
La fel, nu exista un drept de a fi multumit de reactia organelor judiciare; si nu exista cu siguranta niciun drept de a lipsi alte persoane de libertate pentru a face un exemplu din ele. Da, e adevarat ca asa stau lucrurile, este reala si nemultumirea publicului si diminuarea prestigiului autoritatilor publice in aceste cazuri. Dar a justifica o arestare preventiva cu ele, a considera ca e legitim ca aceste lucruri sa fie rezolvate prin privarea de libertate a unei persoane inainte de a fi stabilit formal daca e vinovata sau nu, asa ceva nu poate fi acceptabil intr-o democratie.
Prin urmare, daca Romania e o democratie, atunci arestarea preventiva nu se poate baza pe astfel de temeiuri.
Trei observatii, la final. Unu, am incheiat spunand ca arestarea preventiva nu se poate baza pe astfel de temeiuri. Nu m-am referit la presedintele CJ Arges, arestarea preventiva a oricui nu se poate baza pe astfel de temeiuri. Sunt perfect de acord cu pasajul din motivare care spune ca, indiferent de statutul sau, dl Nicolescu nu poate fi tratat diferit de alte persoane aflate in aceeasi situatie, iar acesta nu e primul caz notoriu de arestare preventiva justificata cu astfel de argumente (asistenta de la maternitatea Giurgiu, arestata preventiv intr-un caz de ucidere din culpa).
Dar parerea mea e ca tratamentul egal inseamna ca in toate cazurile arestarea preventiva sa fie respinsa, daca e pe aceste temeiuri. Doi, …daca e pe aceste temeiuri. Nu spun ca un suspect de coruptie nu ar putea pune niciodata in pericol concret drepturile celorlalti, e foarte posibil. Dar motivarea trebuie sa contina astfel de temeiuri, nu referiri la nemultumirea publica sau la prestigiul diminuat al autoritatilor.
Trei, cred ca judecatoarea de la Tribunalul Pitesti a dat dovada de curaj si independeta luand aceasta decizie si nu am niciun motiv sa cred ca a avut alt motiv decat convingerea ca e una temeinica. Doar ca nu-i impartasesc convingerea asta.
––––––––––-
O parenteza, la final. Motivarea asta imi da prilejul unei alte observatii. Constat, si aici si in alte cazuri de notorietate care imi ajung in atentie, ca se intampla din ce in ce mai des un fenomen ingrijorator legat de invocarea autoritatii si jurisprudentei CEDO.
Sigur, in principiu invocarea asta nu ar fi un lucru rau, din contra. Problema sta in CUM se face asta, si in faptul ca CEDO ajunge sa justifice, intre ghilimele, opinii si chiar decizii cat se poate de discutabile ale judecatorilor nostri. In cazul bun, daca se poate spune asa, motivarile CEDO sunt citate partial, trunchiat, pentru a argumenta afirmatii sau rationamente pe care judecatorii de la Strasburg nu le-au facut niciodata.
In cazul rau sunt inventate pur si simplu decizii, spete, drepturi sau chiar cazuri intregi. Astfel de episoade sunt cu atat mai grave cu cat, invocand jurisprudenta CEDO inexistenta, judecatorii nostri pot efectiv sa anuleze legea interna.
In cazul de fata, ma rezum la doua intrebari: in justificarea arestarii preventive a fost invocat cazul Murray v. Regatul Unit, caz in care, intr-adevar, CEDO a considerat ca arestarea preventiva nu a incalcat drepturile reclamantului.
Ma intreb insa de ce judecatoarea n-a luat in calcul faptul ca in respectivul caz persoana arestata era suspectata de infractiuni legate de terorism – CEDO a luat cu siguranta asta in calcul cand a dat decizia, iar intre terorism si mita este o diferenta destul de mare apropo de pericolul pentru ordinea publica. Si ma intreb care sunt acele cazuri in care CEDO a considerat ca detentia provizorie poate fi justificata de reactia publicului.
INTERVIURILE HotNews.ro