Sari direct la conținut

Astra Zeneca și coagularea: eternul conflict dintre imaginație și calcul

Contributors.ro
Cosima Rughinis, Foto: Arhiva personala
Cosima Rughinis, Foto: Arhiva personala

Am făcut prima doză de vaccin Astra Zeneca, deci am un interes personal în controversa tulburărilor de coagulare, dincolo de curiozitatea cetățenească. Citind știrile, nu mă pot abține să nu remarc eterna reîntoarcere a conflictului dintre povestiri și numărări.

Pe banca acuzării stau voci care povestesc despre cazuri de probleme severe de sănătate survenite după vaccinare. Sunt oameni reali, cu nume și poze, care la câteva ore sau zile după vaccin au început să sufere și uneori au murit. Știm puține lucruri despre condiția lor anterioară de sănătate, ca și în viață. Povestirile sunt tragice și cititorul, cu cât e mai atent, cu atât își poate închipui mai în detaliu cum ar putea să i se întâmple același lucru. Dacă le citești, te înfiori, dacă le ignori, pare că fugi de informație. Rostul povestirilor de orice fel este să cultive empatia și imaginația; aceste istorisiri dramatice nu fac excepție.

Pe banca apărării, experții invocă comparații generale – adesea cu numere aproximative sau chiar fără numere, precum și „lipsa de dovezi” cum că vaccinul ar cauza problemele. Dintre miile de cazuri de tromboze venoase profunde ce se petrec într-un an la nivelul unei populații de zeci de milioane, nu s-ar putea găsi niște ilustrații, niște povestiri, fie și anonimizate, care să ne explice cum astfel de tragedii inexplicabile se petrec și în absența vaccinării? Poate ne-ar fi mai ușor să ne imaginăm lipsa de legătură dintre vaccin și aceste probleme dacă am contrasta poveste cu poveste, nu doar poveste cu estimări abstracte.

Știința lucrează cu ipoteza nulă, numită, cu drag, H0. Pornim de la prezumția că două fenomene NU sunt legate, apoi căutăm dovezi că ar fi. Dacă nu găsim, tragem concluzia că H0 rămâne valabilă. Raționamentul în cercetare pornește de la această prezumție de nevinovăție a unei variabile suspecte. Are sens științific, dar nu are sens retoric, mai ales în controverse în care publicul pleacă de la suspiciunea intensă că există o cauzalitate, că există o vinovăție. Experții trag concluzia că „dovezile nu sugerează că vaccinul este cauza” – o formulare care, sincer, deși este corectă, nu sună prea convingător. Le revine jurnaliștilor rolul de a traduce afirmația în ceea ce ne interesează, anume faptul că „vaccinul nu cauzează coagularea sângelui” – vezi de exemplu relatarea Agerpress.

Limbajul științific ancorat în ipoteza nulă poate părea suspect, ezitant în ochii publicului. Lipsa unor cifre precise iar nu ajută. De exemplu, comunicatul EMA – European Medicines Agency din 11 martie ne spune:

„Numărul de evenimente tromboembolice în populația vaccinată nu este mai mare decât numărul observat în populația generală. Până pe 10 martie 2021, 30 de cazuri de evenimente tromboembolice au fost raportate în rândul celor aproape de 5 milioane de persoane vaccinate cu vacinul COVID-19 Astra Zeneca în Aria Economică Europeană”.

Bun, înțeleg că „nu este mai mare” – dar care este numărul observat în populația generală? Rămâne un semn de întrebare. În acest gol de date, diverși experți ne sar în ajutor cu răspunsuri aproximative, încercând să reducă incertitudinea. David Spiegelhalter ne oferă un „calcul rapid pe spatele plicului”, pornind de la un risc al trombozelor venoase profunde de 1 la mie per an, ceea ce ar fi dus la 100 de cazuri săptămânale de astfel de incidente în rândul persoanelor vaccinate. Este un reper util, dar incert, cum spune și autorul. Cât de mult pot să mă încred în astfel de estimări? De ce nu apar 100 de cazuri săptămânale? Sau apar? – caz în care, de ce nu aflăm de ele? Recunosc că nu mi-e clar.

Alexandru Toma Pătrașcu ne oferă o altă aproximație: „Hai să facem un scurt calcul (Atenție! Este doar un calcul orientativ!). Probabil că au fost vaccinați cu AstraZeneca vreo 15 milioane de oameni pînă acum în Europa și Marea Britanie. Cînd ai un număr atît de mare, vei găsi printre ei tot soiul de situații particulare. Dacă ai un risc individual de deces de aproximativ 1% pe an și dacă aplici acest procent la cele 15 milioane, vei avea peste 400 de oameni care vor muri în fiecare 24 de ore, indiferent că sînt vaccinați sau nu!”

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro