AUDIO INTERVIU Prezidentialele din SUA, explicate de doi strategi electorali: Totul e vazut printr-o singura prisma – economia

​Tot ce se discuta in confruntarea Obama-Romney pentru presedintia SUA este vazut printr-o singura prisma: „cum va afecta acel lucru economia”, spun Donald Fowler si Paul Pelletier, strategi electorali pentru Partidul Democrat, respectiv Partidul Republican. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, acestia explica, in functie de propria orientare politica, popularitatea pe care si-o pastreaza Obama in pofida situatiei economice, felul cum abordeaza fiecare tabara lupta pentru Presedintie, efectele super-PACs, abordarea problemelor de politica externa, influenta crescanda a social media si cea in scadere a televiziunii asupra campaniei electorale.

• Paul Pelletier, strateg electoral pentru Partidul Republican, are peste doua decenii de experienta in politica si comunicare, strangere de fonduri, corporatii, companii non-profit si consultanta. A fost consilier legislativ in Congresul american si asistent adjunct special la Casa Alba, inainte de a infiinta Direct Campaign Solutions, firma de consultanta pentru management media de campanie si strangeri de fonduri. A lucrat in peste 36 de campanii electorale si a organizat cursuri si seminarii pentru numeroase organizatii, inclusiv Departamentul de Stat si Comitetul National Republican.
• Donald L. Fowler, strateg electoral pentru Partidul Democrat, este presedinte al companiei Fowler Communication Inc.,  a fost presedinte la nivel natonal al Comitetului National al Partidului Democrat din SUA in perioada 1995-1997. Profesor de stiinte politice si om de afaceri din Carolina de Sud, si-a petrecut o mare parte a carierei in diferite functii din structura Partidului Democrat, inclusiv cele de director executiv al partidului, presedinte de filiala de partid si director executiv al Conventiei Nationale Democrate din Atlanta din 1988. Fowler este membru al Comitetului National Democrat.

Asculta interviul cu Donald Fowler:

Descarca fisierul audio in format MP3

Asculta interviul cu Paul Pelletier:

Descarca fisierul audio in format MP3

HotNews.ro a discutat cu Paul Pelletier si Donald Fowler cu ocazia unei mese rotunde organizate de Ambasada SUA pe tema campaniei prezidentiale din SUA. Cei doi au vorbit ca strategi pentru Partidul Republican, respectiv Partidul Democrat, nu ca reprezentanti ai campaniilor Obama/Romney

• In Europa, criza a dus la schimbari de guvern si de presedinti. In SUA, economia are in continuare probleme, dar Presedintele Obama are sanse reale sa fie reales. Cum explicati acest lucru?

Paul Pelletier (Republican): Acest lucru tine de cine este Barack Obama ca persoana. Cred ca este un agent al schimbarii, un om nou si diferit. Americanii apreciaza uneori un om nou doar pentru ca este nou, nu pentru ca are vreun talent sau trasaturi speciale, ci doar pentru ca este diferit si nou. Americanilor le plac lucrurile noi, le place schimbarea. Barack Obama este o astfel de persoana. De aceea cred ca are un anume succes. Dar nu are aceeasi experienta sau istoric in lumea politicii ca multi alti presedinti. Cand a fost ales, era unul dintre oamenii cel mai putin calificati pentru presedintie.

Donald Fowler (Democrat): Tendintele din SUA privind alegerile urmeaza acelasi model ca in Europa. Acest scrutin este probabil o exceptie, deoarece Presedintele Obama a preluat la inceput de mandat o situatie economica atat de proasta, sute de mii de oameni ramanand fara slujba in fiecare luna, in acea perioada. Este adevarat ca el nu a performat atat de bine pe cat sugereaza ca ar fi facut-o, dar a creat cinci milioane de locuri de munca in patru ani. E un rezultat destul de bun. Mai e mult de lucru. Dar cred ca americanii se uita la el, il plac, se uita la Romney si nu stiu exact ce vor obtine – pentru ca spune lucruri si refuza sa ofere vreun detaliu. Iar oamenii se intreaba de ce nu ofera detalii. Cred ca natura campaniei lui Romney este de asa maniera incat el nu inspira multa incredere. De aceea cred ca Obama este in carti anul acesta, in pofida situatiei economice.

• Pentru partidul pe care il preprezentati si echipa electorala a candidatului sau la presedintie, cum este abordata aceasta confruntare?

Paul Pelletier (Republican): Cred ca in astfel de situatii trebuie sa creezi un contrast puternic. Partidul Republican a nominalizat un om care este lider de afaceri, care are experienta guvernamentala – a fost guvernator al unuia dintre statele americane – dar care in principal este un lider in afaceri si care a lucrat mult in sectorul public, a facut multe lucruri non-profit si de caritate. Aceasta este o diferentiere, in politica vrei sa realizezi o diferentiere cat mai mare intre candidati, asa incat oamenilor sa le fie clar intre cine si cine sa aleaga. Daca cei doi ar fi la fel, oamenii si-ar spune ce rost are sa ma duc sa votez. Cred ca asta a urmarit Partidul Republican, sa nominalizeze pe cineva care este in mod evident diferit si cu un fond diferit.

Donald Fowler (Democrat): Cand Obama a devenit presedinte, situatia economica era foarte proasta. Nu am facut tot ce trebuia facut, dar avem un plan si acesta functioneaza. Iar republicanii din Congres sunt cei care nu ne-au permis sa facem mai mult. Si, daca am fi avut posibilitatea sa punem in aplicare o lege pe care am propus-o si pe care republicanii au blocat-o, am fi intr-o forma mai buna decat suntem in prezent. Iar dl. Romney nu ne spune ce va face, face aceste generalizari si nimeni nu stie ce va face. (…) De aceea cred ca Obama este capabil sa fie competitiv.

• Ati spus (la masa rotunda gazduita de Ambasada SUA) ca lupta este mult mai stransa ca in 2000 si ca 10 state vor decide rezultatul alegerilor. Care sunt implicatiile acestui lucru asupra procesului electoral si democratic din SUA si cum este dezbaterea afectata de faptul ca este de asteptat ca doar 10  state sa decida rezultatul?

Paul Pelletier (Republican): Ceea ce vedeti este sistemul „castigatorul ia tot”. In toate statele, cu exceptia Nebraska si Maine, daca obtii sprijinul majoritatii, castigi tot statul in termeni de voturi electorale. Acest lucru scoate din joc statele care in mod traditional tind spre o tabara sau alta in materie de politica. Este acesta cea mai buna cale? Nu, nu cred. Cred ca ar fi mult mai corect daca s-ar face pe baza unor zone de reprezentare decat la nivelul statelor. Sunt de acord ca este scoasa din calcul o buna parte din populatia americana, oameni care intr-adevar vor sa stie ca votul lor conteaza. (…) Acest sistem functioneaza, e un great bun, dar nu este pur reprezentativ.

Donald Fowler (Democrat): Aceasta situatie ne spune ca sistemul electoral american s-a schimbat sub forta media si a colegiului nostru electoral. Situatia a fost mereu asa. Motivul pentru care totul se reduce, acum, la doar cateva state este ca oamenii care desfasoara campaniile au fost capabili sa defineasca si sa identifice acele zece state. Si sunt capabili sa puna cea mai mare parte a banilor de campanie in acele zece state si sa-si sporeasca sansele de a castiga. (…) Se creeaza o distorsiune in procesul electoral american si-mi doresc – cred ca majoritatea oamenilor doresc – sa fie un sistem care sa extinda acoperirea. Dar un lucru de care trebuie sa tineti seama este ca politicienii merg mereu acolo unde sunt voturile. Iar voturile sunt in acele zece state. Cealalta fateta a chestiunii este ca toate statele isi aleg reprezentantii in Congres, in Senat. Nu e ca si cand celelalte state nu au ceva de spus, pentru ca au. Doar ca nu au o influenta anume in campania prezidentiala. Iar cele zece state nu sunt mereu aceleasi state. Din 2008 pana acum, unele au ramas pe aceasta lista de state care pot schimba rezultatul alegerilor, dar grupul de state este diferit. Dar sunt unele care sunt mereu acolo: Florida, Ohio, Iowa.

• Care este impactul si care sunt efectele colaterale ale noilor „super PACs” (n.red: super-„comitete de actiune politica”, ce pot colecta nelimitat fonduri electorale, independent de echipele de campanie ale candidatilor) asupra procesului electoral?

Daca un candidat nu poate sa colecteze bani, nu este eficient din acest punct de vedere, el n-ar trebui sa fie Presedintele SUA – Paul Pelletier

Paul Pelletier (Republican): Colegul meu Don (Donald Fowler – n.red.) va avea un raspuns foarte diferit. Dar din punctul meu de vedere ele sunt un lucru foarte bun. Cred ca aceste super PACs sunt modalitati prin care publicul american poate sa doneze bani si cred ca Don nu are dreptate cand spune ca sunt un mod prin care un grup de milionari canalizeaza bani catre un anume candidat. Cei mai multi bani care vin spre Partidul Republican tind sa vina de la donatori mici, oameni care doneaza cate 20 de dolari sau mai putin. Si doneaza acesti bani pentru ca vor o schimbare in sistem intr-un mod functional. Nu oricine poate sa candideze pentru functie publica, sa influenteze alegerile. Dar ce pot face ei este sa isi faca auzita vocea donand putini bani. Iar Partidul Republican s-a descurcat foarte bine sa adune astfel de sume mici intr-un volum mare de bani. In ceea ce ii priveste pe democrati, lui Don ii place sa spuna ca acestia sunt partidul omului de rand, ai clasei muncitoare. Nu stiu cati oameni din clasa muncitoare pot sa castige milioane de dolari, precum George Soros sau toate vedetele de cinema care ii dau bani lui Barack Obama. Super PACs sunt o cale de a echilibra lupta intre democrati si republicani cand vine vorba despre bani. Capacitatea cuiva de a colecta bani este la fel de importanta ca votul. Pentru ca, daca un candidat nu poate sa colecteze bani, nu este eficient din acest punct de vedere, el n-ar trebui sa fie Presedintele SUA. Don a spus mai devreme ca banii corup politica: daca esti un oficial ales, pe cine suni mai intai? Ar putea fi adevarat ca il vei suna inapoi mai intai pe milionar. Dar nu e adevarat ca acea persoana primeste un tratament mai bun.

Donald Fowler (Democrat): Super PACs ofera mult prea multa influenta oamenilor bogati. Numai oamenii foarte bogati pot sa finanteze acele super PACs cu un milion, doua milioane sau 500.000 de dolari. Este o pervertire a sistemului nostru electoral. Politica si banii au fost mereu impreuna si au ridicat mereu suspiciuni. Aceste Super PACs creeaza intr-adevar un tip de coruptie in politica americana. Situatia nu este ilegala, vreau sa fie limpede. Dar corupe pentru ca plaseaza o influenta foarte mare in mainile unui numar foarte mic de oameni.

• Cum a afectat, in campania electorala, atentia mare asupra economiei interesul pentru alte subiecte, cum ar fi afacerile externe? Cat cantaresc, de exemplu, Europa sau Rusia in campania prezidentiala din SUA?

Paul Pelletier (Republican): Cred ca totul este vazut printr-o prisma anume – cum va afecta acel lucru economia? Daca Europa, Rusia, alte tari pot sa afecteze economia americana, atunci vor fi importante. De ce este importanta o tara precum Afganistanul? Nu este importanta pentru ca avem trupe acolo, ci si pentru cati bani cheltuim acolo. Securitatea nationala se reduce tot la bani? Da, cred ca da. Irakul, de exemplu – acesta este motivul pentru care am plecat din Irak. Si, sincer, nu ar trebui sa plecam, acea tara poate exploda din nou si sa ne faca sa trimitem din nou trupe. Dar totul se reduce la cati bani cheltuim. Daca alocam mii de miliarde de dolari pe programe nesabuite de sanatate, de care majoritatea publicului american nu va beneficia, acei bani trebuie sa vina din alta parte.

Donald Fowler (Democrat): Politica externa si afacerile externe nu au avut in aceste alegeri o importanta la fel de mare ca in 2008, cand in special Obama a candidat cu promisiunea de a pune capat razboiului in Irak si Afganistan. Am plecat din Irak si ne retragem treptat din Afganistan. Cand America este in razboi, creste interesul pentru politica externa. Cei mai multi americani au impresia ca iesim din cele doua razboaie. Ce s-a intamplat in Primavara araba in Libia, Tunisia, Yemen, Egipt a creat noi tensiuni si noi preocupari. Americanii nu au multa rabdare in privinta tarilor unde ia mult timp sa realizezi ceva. Si, pentru ca nu avem suficienta rabdare, tindem sa le ignoram. Uneori, cand ignoram lucruri, acestea ne ajung din urma si ne produc probleme. Nu spun ca presedintele le ignora, ci populatia americana. Iar cand presiunea din partea populatiei nu este suficient de mare, nu se fac atat de multe. Acum trecem printr-o perioada cand majoritatea americanilor cred ca aproape am iesit din razboaiele din Irak si Afganistan. Am vazut o nervozitate cu Siria, problema libiana, problemele continue din Yemen, Iran. Dar in aceste alegeri, cel putin pana acum politica externa nu a jucat un rol la fel de mare ca in 2008.

• Comunicarea sociala si media sociale au jucat un rol major in 2008. In 2012, oamenii se simt si mai mult „acasa” in retelele sociale. Cum influenteaza social media procesul electoral in 2012?

Publicul va trebui sa depinda de social media. Televiziunea nu mai e la fel de influenta ca inainte. – Donald Fowler

Paul Pelletier (Republican): Mai mult decat in 2008, dar numai pentru ca oamenii sunt mai obisnuiti cu acest instrument de comunicare. In 2008 era un procent mai ridicat de tineri care mergeau la urne sa voteze cu Obama. Acum, apare intrebarea: unde sunt toti acei tineri? Au pierdut dragostea pentru Obama. Cred ca oamenii care se simt cel mai confortabil cu aceste instrumente nu se mai implica, deci din acest punct de vedere nu mai sunt atat de importante. Dar un procent mai mare din populatie s-a obisnuit cu ele, deci devin tot mai naturale, oamenii se asteapta sa fii acolo. Acum, cifrele (utilizarii retelelor sociale – n.red.) sunt similare cu cele din 2008, dar pentru ca este un lucru de asteptat sa apelezi la ele. Pe viitor, toate alegerile vor fi decise de new media. Televiziunea devine tot mai putin importanta, comparativ cu ce a fost. Chiar si dezbaterile televizate? In cele din urma, da. Fac o predictie. In 20 de ani, astfel de dezbateri ar putea fi inca televizate, dar nu vor mai fi la fel de importante in privinta felului cum oamenii obtin acea informatie. Oamenii vor lua informatia din crampeie de mesaje pe care le vad pe internet si vor vedea ce cred prietenii lor despre asta. Asa vor lua oamenii deciziile. Nu va tine atat de mult de cifre si fapte, ci de felul cum prietenii privesc acele lucruri. Totul va fi mult mai social decat este acum.

Donald Fowler (Democrat): Retelele sociale au revolutionat scena politica americana. Cineva spunea mai devreme ca televiziunea domina pe scena politica din Romania. Asa s-a intamplat si in Statele Unite timp de 40 de ani. Dar social media au schimbat complet situatia, mai ales in randul tinerilor. Ce face social media este sa permita unui candidat sau unei campanii sa educe mai multa lume si mai repede. Permite unei campanii sa aiba reuniuni si sedinte de planificare mai rapid si mai ieftin. Permite unei campanii sa livreze mesaje de politici publice mai repede si mai ieftin. Si permite prietenilor sa contacteze alti prieteni si, daca le transmit un mesaj, aceia asculta (…) Permite prietenilor sa influenteze prieteni mai repede si mai ieftin si mai eficient. (…) E foarte posibil ca in 2016-2020 jumatate dintre ziarele din America sa dispara – nu e probabil, dar e posibil. Iar publicul va trebui atunci sa depinda de social media. Nu de televiziune? Televiziunea nu mai e la fel de influenta ca inainte. Inca este, dar pierde din impactul asupra publicului, asa cum se intampla si in cazul ziarelor. (…)