Bacalaureatul, din scandal în scandal. Cine-i de vină, ce este de făcut?

Anul acesta avem o premieră, legată de bacalaureat. Scandalul de la bacalaureatul „olimpicilor”. Vorba vine, doar vreo 108 sunt în loturi olimpice, 47 olimpici la altceva decât sport, diferența până la 880 sunt sportivi de ocazie, adică ocazia de a păcăli examenul de bacalaureat. La acest examen, organizat en avant, pentru a da posibilitatea celor angrenați cu adevărat în competiții exact în perioada bacalaureatului obișnuit, exigența era minimă, să nu „tăiem” aripile vârfurilor României, care nu sunt experți chiar la toate materiile.

Prilej pentru mulți descurcăreți cu pile și relații să șunteze celălalt examen, presupus a fi mai greu. Printre ei și fiica Doinei Melinte.

An de an bacalaureatul face deliciul presei, anul aceste va fi, probabil, la fel.

Cum s-a ajuns aici?

Trecerea frauduloasă a examenului de bacalaureat a fost parte a scenariului de mistificare, ipocizie și minciună, conform căruia majoritatea, dacă nu chiar toți elevii, dotați sau nu cu cele necesare pentru a parcurge studii universitare, să ajungă la facultate. Contra cost. Bani proprii sau bugetari. Spre fericirea universitarilor, într-o afacere de un miliard de euro pe an.

S-a trecut în câțiva ani de la 125.000 de studenți în 1990, la circa 900.000 de studenți, prin înființarea cunoscutelor fabrici de diplome. Numai Spiru Haret avea la un moment dat 340.000 de studenți înmatriculați, la circa 750 de cadre didactice titulare. Cu ce rabat de calitate si ce carte făceau acești studenți e ușor de imaginat.

A fost desființată școala profesională, toți elevii au fost împinși de la spate să facă liceul, să ia bacalaureatul prin fraudă și facultatea la fel. Apoi, reveniți în piața muncii la 23-24 de ani, își dau seama ca nu știu să facă nimic. În condițiile în care raportul joburilor care necesită studii superioare/fără studii superioare este 1/10-1/15.

Examenul de admitere la liceu a fost și el desființat, în aceeași logică. Unii tineri nu au inteligență teoretic-conceptuala, ci dominant practică, sau emoțională, artistică, socială, etc. Nu pot învăța cu toții derivate, integrale, fizică cuantică, teoria literaturii.

Pe de altă parte, conexiunea cu studiile universitare nu permite coborârea standardelor în liceu și la bacalaureat, pentru că intrarea la facultate presupune un bagaj minim de competențe, pe care se bazeaza pregătirea universitară.

Din experiența mea și a colegilor mei 1/3 dintre elevi învață singuri și n-au probleme în obținerea competențelor necesare studiilor superioare, 1/3 ar putea să le obțină dacă ar fi împinși de la spate și ajutați de părinți și profesori, inclusiv cu meditații, iar 1/3 dintre elevi nu au ce căuta la liceu. Locul lor este pe alte trasee educaționale, scoală profesională, cursuri de formare sau direct în piața muncii.

În acest moment, unii tineri, victimele sistemului, trăiesc o dramă. Și ei și părinții lor. Au ajuns la liceu nu neapărat din voință proprie, nimeni nu le-a explicat pe parcursul școlarității că nu au înclinații și resurse pentru o filieră liceală. Nici un examen de admitere la liceu nu le-a spus adevarul. Mai grav, chiar dacă ar fi înțeles, nu a existat variantă la acest traseu educațional, din motivele arătate. Așa că, aveau nu aveau resurse și înclinații, aveau n-aveau apetit pentru liceu, statul român i-a făcut pe toti liceeni.

Nici nu se putea merge cu frauda și minciuna la infinit. Anul trecut, ministrul Funeriu a făcut o primă breșă în mistificarea și ipocrizia care a însoțit bacalaureatul 20 de ani. S-a prăbușit procentul de promovare în prima sesiune de la 70-75% la 45%, iar în adoua sesiune, de la 80-90% la 15%. Așa se face că anul acesta sunt așteptați și cei circa 90.000 de candidați picați anul trecut.

Ce va fi anul acesta, an electoral? Vom vedea. Deocamdată semnalele sunt bune. Sesiunea specială a fost riguroasă, 34% promovare (anul trecut a fost 99%), se anunță camere de surpraveghere peste tot, spre disperarea universităților care se văd fără materie primă pentru al doilea an consecutiv.

Ce-i de făcut, ce nu s-a făcut până în prezent?

Idealul educațional este ca fiecare elev să meargă pe traseul care se potrivește cel mai bine cu tipul de inteligență pe care îl are, cu talentele, înclinațiile și potențialul pe care i le-au dat părinții, scoala primara, prin gene și educație.

Aceasta înseamnă să existe cât mai multe trasee, să existe flexibilitate în trecerea de la un traseu la altul, atunci când educatorii constată ca elevul merge pe un traseu greșit. Adică, și gimnaziul ar putea avea două filiere, una teoretică și alta aplicativă, așa cum este în Germania și alte țări. Apoi, la 16 ani elevul poate merge direct în piața muncii, la cursuri de formare de scurtă sau medie durată, la școala profesională, la liceu pe una din filiere: tehnologică, vocațională și teoretică. Iată 5-6 trasee educaționale, se pot imagina și altele. Totul este ca orientarea școlară și profesională să funcționeze așa de bine, realizată de profesioniști, inclusiv cu părinți, astfel încât abaterile de la traseul corect să fie cât mai puține.

O nouă paradigmă școlară, un nou curriculum

Legea Educației Naționale apărută acum un an și jumătate creionează un nou cadru școlar, în general corect. Din păcate nu reușim să elaborăm și un curriculum adecvat noilor realități economico-sociale, care să răspundă la noi provocări, precum globalizarea, a pieței muncii în special, crizelor de tot felul, dezvoltarii explozivă a tehnologiilor, în special informatice, etc. Parcă plutește un blestem asupra noastră. Alte țări, Slovenia, Polonia, Cehia s-au descurcat mai repede și mai bine din acest punct de vedere. Am reușit să creionăm doar curriculumul pentru clasa pregătitoare si clasele a I-a și a II-a. Puțin, extrem de puțin. Experții nu sunt plătiți, iar din muncă voluntară nu iese mare lucru. Scoaterea la concurs a curriculelor pe discipline nu este agreată de minister, așa ca batem pasul tot pe loc, pe loc.

Bacalaureat de mai multe tipuri

Soluția nu este ca toți elevii să învețe bine și foarte bine la 10-15 materii, dintre care la 7-8 pentru bacalaureat. Că nu se poate.

Trebuie diferențiat curriculumul și bacalaureatul pe filiere și discipline. Bacalaureatul teoretic pe profilul real și uman, cu acces la facultate doar la acele specializări din profilul urmat în liceu. De exemplu, realiștii și cei din filiera tehnologică și vocațională să facă la limba română doar comunicare și gramatică, scriere corectă, cursuri de exprimare orală și scrisă. Nu istoria literaturii (Fefeleagă, Răzvan și Vidra), nu teorie literară (la clasa a VIII-a: omniscient, artefact, eponim, perspectiva auctoriala, ezoteric, transgresarea timpului, sincretism de limbaje, personaj reflector, la clasa a IX-a: conjectura, fastidios, aliteratia, amfibrahul, oximoronul, troheul, toponomastica, omorganic, inextricabil, acronie, analepsa, anticalofilie, climax, anticlimax, cronotop), să-i înnebunim de cap.

Filiera vocațională are specificul ei conturat și acum, iar filiera tehnologică să pună accent pe cursuri teoretice tehnice, instruire practică, iar bacalaureatul la fel, să permită accesul doar la facultăți de profil tehnic sau economic.

Trebuie înțeles că gimnaziul de nouă clase asigură o cultură generală pentru supraviețuire socială, ce trebuie redefinită. Liceul, pentru ce-i care-l urmează, asigură o etapă de preprofesionalizare, cu acces la facultate, de regulă în profilul urmat în liceu, nu altul. Cu un curriculum și examen de bacalaureat coerent cu substanța cursurilor universitare pe care le va urma elevul, dacă dorește acest lucru. Dacă nu, bacalaureatul să reprezinte un document valoros, recunoscut în piața muncii, nu o hârtie de doi bani.

Tot la liceu trebuie înlocuite multitudinea de discipline cu discipline agregat, științele vieții, științele mediului, educație pentru societate, care să asigure un sistem coerent de competențe, visul de aur al scolii.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro