Balbe in desfasurarea Sommet-ului Francofoniei

Receptionere pe post de translator, busculada la fotografierea demnitarilor, lipsa tichetelor de masa pentru toti invitatii straini, oficiali rataciti prin Casa Poporului sunt doar cateva din incidentele care au arat proasta organizare a Sommet-ului Francofoniei.

Gafele organizatorilor au creat nemutumiri si la nivel inalt, presedintele Traian Basescu fiind vizibil deranjat de imbulzeala jurnalistilor dornici sa-i fotografieze pe sefii de stat prezenti.

Sesiunea de deschidere a celui de-al XI-lea Sommet al Francofoniei a debutat joi cu gafe din partea organizatorilor. La sosirea invitatilor, organizatorii au omis un oficial din Burkina Faso care, minute bune, a ratacit la intamplare pe culoarele Palatului Parlamentului (fosta Casa a Poporului).

Din fericire pentru acesta, un reprezentant al SPP-ului l-a luat frumos de mana si l-a adus in delegatia din care facea parte. In ciuda faptului ca jurnalistii au fost izolati intr-un spatiu special, incidentul nu a trecut neobservat.

Seria incidentelor neplacute a continuat si in perimetrul ocupat de presa. Mai multi jurnalisti acreditati, romani si straini, au ramas nemancati pentru ca bonurile de masa alocate lor s-au epuizat. In cele din urma, organizatorii au decis ca intrarea la masa sa se faca fara ecuson special, in meniu fiind inclusa doar o supa, insa dupa cateva minute si aceasta s-a terminat.

Organizatorii reuniunii francofoniei au fost total depasiti de numarul mare de jurnalisti acreditati. O noua problema a intervenit in momentul in care trebuia sa se permita accesul presei la fotografia de familie pe care au facut-o sefii de stat si conducatorii delegatiilor oficiale.

Initial, reprezentantii MAE au anuntat ca nu vor fi admisi decat 20 de cameramani si fotografi in latura Palatului Parlamentului in care se efectuau fotografiile de grup In urma protestelor jurnalistilor, care nu primisera ecusonul de acces in acea parte a cladirii, organizatorii au promis ca vor lasa sa intre pe toti jurnalistii care doresc sa asiste la acest moment.

Jurnalistii romani si straini au inceput sa se precipite catre intrare, motiv pentru care paravanul despartitor era sa se darame, el ramanand in pozitie verticala numai datorita eforturilor unor angajati ai sistemului de paza, care sustineau glazvandul pe partea opusa, in tipetele si urletele celor prinsi la inghesuiala.

Dupa ce au trecut de emotiile cu daramarea paravanului, fortele de ordine s-au confruntat cu o situatie si mai grava. La finalul pozelor de grup, jurnalistii au navalit catre sefii de stat si de guvern, rupand cordonul de paza. Fortele de ordine au fost depasite iar securitaea participantilor putea fi pusa in pericol.

„Nu sunteti in stare sa organizati un eveniment de asemenea amploare”, i-a reprosat un jurnalist strain unui receptioner de la Ministerul de Externe.

Un alt episod neplacut pentru organizatorii din MAE a fost faptul ca la una din conferintele de presa ale evenimentului s-a cerut, din partea jurnalistilor de televiziune, un traducator in romana al conferintei. Cu greu si dupa mai multe ezitari, s-a adus o receptionera care a tradus declaratiile oficialilor francofoni, dar emotiv si fara acuratete.

Pentru a scuza aceasta gafa, Ministerul Afacerilor Externe a emis un comunicat de presa prin care explica lipsa unui translator profesionist prin faptul ca la sommet-urile francofone nu se fac traduceri in alte limbi, franceza fiind singura limba folosita la astfel de evenimente.

Dupa aceasta gafa, oficialii romani au preferat sa traduca singuri discursurile interlocutorilor straini. Asa ca, secretarul de stat pentru Francofonie, Cristian Preda, a vorbit si a tradus la conferinta de presa inclusiv ceea ce discutau ziaristii.

Dar seria surprizelor nu s-a oprit aici. Reprezentantii mass-media din Romania au avut dificultati sa se adapteze la faptul ca, la biroul de presa, computerele aveau softul si tastaturile setate pentru limba franceza.

Mai mult, documentele informative au fost incomplete si insuficiente iar jurnalistii care aveau nevoie sa telefoneze trebuiau sa plateasca pentru asta. La biroul cu aparatele telefonice era in permanenta o persoana care cerea taxa de un euro fiecarui jurnalist, indiferent de nationalitate.