Banci, Ordonanta 50/2010, clienti nemultumiti si procese. Ce spun avocatii din Bruxelles?

Mi-am zis sa ofer un punct de vedere impartial asupra chestiunii, in masura in care e posibila obiectivitatea. Am apelat la un avocat strain (roman la origine, dar stabilit in Bruxelles) caruia i-am furnizat textul Ordonantei 50/2010, rugandu-l sa il compare cu reglementarile europene pe care incearca a le armoniza. Raspunsul lui a venit aseara si este unul strict de specialitate. Il redau mai jos, cu scuzele ca nu il pot cita intrucat serviciile de consultanta mi-au fost oferite din prietenie, cabinetul in cadrul caruia lucreaza interzicandu-i asemenea practici, scrie Dan Popa pe blogul lui.

“Având în vedere precizările ce se regăsesc în teza a doua de la pct.9, 10 şi 11 din preambulul Directivei şi prevederile de la art.2 alin(2) şi art.30 alin.(1) extinderea aplicabilităţii prevederilor OUG 50/2010 şi asupra contractelor încheiate înainte de intrarea sa în vigoare, este posibilă, din punct de vedere al conformităţii cu legislaţia comunitară dar numai şi numai în cazul acelor contracte prevăzute expres la art.2, alin.(2) din directivă, respectiv cele excluse din aria de aplicabilitate a acesteia. Aceasta este o interpretare strict juridică, nu de oportunitate şi doar din perspective respectării directivei.

Pentru celelalte tipuri de contracte încheiate înainte de intrarea sa în vigoare a OUG 50/2010, care fac obiectul Directivei, este posibilă aplicarea doar a acelor prevederi ce corespund celor de la art.30 alin.(2) din Directivă, o altă extindere fiind contrară dispoziţiilor comunitare. Va redau mai jos prevederile in discutie, lucrurile fiind simple si clare.

Practic directiva reglementeaza doar anumite tipuri de credit, in cazul carora este necesara o armonizare maxima si in cazul carora directiva prevede expres ca nu se pot aplica contractelor deja incheiate. Aici a gresit Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor din Romania, probabil din dorinta de a face prea mult bine.

Bancile se agata de acest aspect si ar vrea, folosind argumentul incalcarii legislatiei comunitare sa obtina si anularea aplicarii in cazul contractelor deja incheiate pe alte tipuri de credit, respectiv cel ipotecar, imobiliar.

În ce priveşte utilizarea termenului retroactivitate, acest aspect este un subiect interesant de discuţie (dpdv strict teoretic) dar in principiu sintagma este folosita incorect in acest caz dar in mod deliberat pentru a putea face legatura cu neretroactivitatea legii.

Astfel, în măsura în care modificările privesc doar plăţi şi obligaţi a căror executare va fi afectată doar de acum înainte nu este imposibil să impui modificarea contractelor, nu este o retroactivitate intrucit nu modifica prestatiile derulate anterior intrarii in vigoare, produce efecte doar pentru viitor desi este vorba de contracte incheiate in trecut. Deci, strict juridic, nu este retroactiva.

Dificultatea apare însă din cauză că atunci când au fost evaluate beneficiiile/costurile finanţărilor oferite, totul s-a bazat pe eşalonarea acestora pe toată perioada. Ca să nu mai vorbim de modul în care unii creditori – căci OUG 50 nu vizează doar băncile, au încasat ratele, respectiv nu ca principal ci doar ca dobândă. Dacă se doreşte însă se poate reglementa modul de rezolvare a tuturor acestor probleme, fiind necesar să se asigure că vor avea de suferit cei care au forţat nota.

Problema este însă de looby-ul de care dispune una sau alta din părţile interesate la Parlamentul Romaniei.

Evident, din perspectiva strict comerciala crează probleme firmelor/băncilor în cauză. Este însă o situaţie similară cu cea a magazinelor de produse etnobotanice, sau a unui magazine de arme care încheie contracte, apoi la un moment dat comercializarea respectivelor produse este interzisă/supusă unor condiţii fiind afectaţi toţi cei care rămân cu produsele respective în stoc care vor suferi pierderi financiare.

Asta este insa valabil in orice domeniu. Nu spun ca este bine, legiferarea trebuie sa aiba un caracter predictibil si sa manifeste o anumita stabilitate, mai ales ca bancile erau la curent cu proiectul de directiva si cel mai probabil nu se asteptau la asa ceva. Nu le pling de mila oricum este tactica lor permanenta sa se plinga, sa exagereze enorm dificultatile cu care se confrunta fiindca au observat ca cu cit cer mai mult, oricit de irealizabil ar fi tot li se va da ceva in compensatie.

Aveti mai jos prevederile in discutie cu sublinieri pe aspectele relevante

Cu respect…

Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2008:133:0066:0092:RO:PDF

Preambul

(9) ……. În consecinţă, nu ar trebui să li se permită statelor membre să menţină sau să introducă alte dispoziţii de drept intern decât cele prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, o astfel de limitare nu ar trebui să se aplice decât în cazul dispoziţiilor armonizate din prezenta directivă.

Când astfel de dispoziţii armonizate nu există, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a menţine sau introduce dispoziţii legale naţionale.

(10) … În consecinţă, obligaţia impusă statelor membre de a pune în aplicare dispoziţiile prezentei directive ar trebui să fie limitată la domeniul de aplicare al acesteia, conform definiţiilor menţionate.

Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere punerii în aplicare de către statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară, a dispoziţiilor prezentei directive în domenii care nu intră în sfera de aplicare a acesteia. Astfel, un stat membru ar putea să menţină sau să introducă dispoziţii legale naţionale corespunzătoare celor din prezenta directivă sau anumitor prevederi privind contractele de credit din aceasta, care nu intră în sfera de aplicare a prezentei directive

(11) În cazul anumitor contracte de credit, cărora li se aplică numai unele dintre dispoziţiile prezentei directive, nu ar trebui să li se permită statelor membre să adopte dispoziţii legale naţionale care să pună în aplicare alte dispoziţii ale acestei directive.

Cu toate acestea, statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a reglementa, în legislaţia naţională, acele tipuri de contracte de credit cu privire la alte aspecte nearmonizate de prezenta directivă.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(2) Prezenta directivă nu se aplică următoarelor contracte:

(a) contracte de credit garantate fie prin ipotecă, fie printr-o altă garanţie comparabilă, utilizată în mod curent într-un stat membru asupra unui bun imobil, fie printr-un drept legat de un bun imobil;

(b) contracte de credit al căror scop este dobândirea sau păstrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei clădiri existente sau proiectate;

(c) contracte de credit care implică o sumă totală a creditului mai mică de 200 EUR sau mai mare de 75000 EUR;

Art 30 Măsuri tranzitorii

(1) Prezenta directivă nu se aplică contractelor de credit existente la data intrării în vigoare a măsurilor naţionale de punere în aplicare.

(2) Cu toate acestea, statele membre se asigură că articolele 11, 12, 13 şi 17, articolul 18 alineatul (1) a doua teză şi articolul 18 alineatul (2) se aplică şi contractelor pe durată nedeterminată existente la data la care intră în vigoare măsurile naţionale de punere în aplicare.

(Articolul 11 – Informaţii privind rata dobânzii aferente creditului

Articolul 12 – Obligaţii aplicabile în cazul contractelor de credit sub forma facilităţii de tip “descoperit de cont”

Articolul 13 – Contractele de credit pe durată nedeterminată

Articolul 17 – Cesiunea de drepturi

Articolul 18 – Facilitatea de tip “descoperit de cont” cu aprobare tacită

În orice situaţie, creditorul trebuie să furnizeze aceste informaţii în mod periodic, pe hârtie sau pe alt suport durabil.

(2) În cazul unei depăşiri semnificative a limitei de credit pentru o perioadă mai mare de o lună, creditorul îl informează pe consumator fără întârziere pe hârtie sau pe alt suport durabil:

(a) despre depăşirea limitei de credit;

(b) despre cuantumul implicat;

(c) despre rata dobânzii aferente creditului;

(d) despre orice penalităţi, costuri sau dobânzi aplicabile restanţelor.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa