Barry Gifford si-a descoperit radacinile in Bucovina

Am verificat. Ieri, Father’s Day nu s-a sarbatorit nicaieri in lume, dar trebuie sa fi fost ceva pentru ca pe platoul de la „The Phantom Father” am intrat intr-o zona amestecata de tati, bunici si filiatii pe linie paterna. Institutul „Ana Aslan” sporeste senzatia pe care ti-o dau regizorul Lucian Georgescu si interpretii Barry Gifford si Marcel Iures. De alt timp, de vremuri amestecate, bruiate.

Istoria e asa: in 2003, Barry Gifford ( scenaristul succeselor lui David Lynch, „Wild at Heart” si „Lost Highway”, precum si al filmelor „Perdita Durango” si „City of Ghosts”, el insusi un scriitor foarte apreciat) vine la Festivalul Transilvania de la Cluj-Napoca in calitate de membru al juriului.

Acceptase invitatia pentru ca era interesat de o zona numita Bucovina, de unde a aflat ca se trage bunicul sau. Dupa ce se termina festivalul, un roman pe nume Lucian Georgescu se ofera sa-l plimbe prin Bucovina.

„Eram ca The Three Stooges”, isi aminteste Barry Gifford de calatoria cu Georgescu si sotia acestuia, Gifford care arata surprinzator de bine, in jeansi si tricou negru, pentru cei aproape 63 de ani ai sai.

„De fapt, procesul a inceput cu mult timp inainte de a-l cunoaste pe Georgescu. Despre bunicul meu nu stiam decat ca e din Viena si ca a venit pe urma in SUA. Am aflat din registre si unde a locuit in Viena. Pe Circusgasse, la numarul 5.

Pe urma am aflat ca nu se nascuse la Viena si ca sigur venise de undeva din fostul Imperiu Austro-Ungar. Cand am ajuns in Bucovina, o doamna din Suceava care se ocupa de istoria evreilor mi-a spus ca bunicul nu putea fi decat din Siret sau Suceava. La Siret am gasit sinagoga.

Era parasita. Cheile de la intrare le tinea un batran. Am intrat si am descoperit acolo, scrise, numele celor care contribuisera la ridicarea ei. Printre ele si cel al bunicului meu, Salomon Stein.”

Povestea ca rupta dintr-un roman sau un film nu se termina aici. Fiul lui Salomon Stein (si tatal lui Barry Gifford) se naste in 1910. Familia se stabileste in Statele Unite, iar ani mai tarziu tatal lui Barry Gifford va lucra pentru crima organizata si pentru celebrii mafioti Bugsy Siegel si Meyer Lansky, facand chiar inchisoare.

Tatal a murit cand Barry avea 12 ani. La intoarcerea din Bucovina, Barry Gifford, impresionat de peisaj si de acea „detective story” pe care o realizase impreuna cu publicitarul &scenaristul Lucian Georgescu si de sotia acestuia, scrie nuvela „Almost Oriental”.

Barry Gifford si-a adus si prietenul din copilarie, fost bodyguard al lui Dalai Lama

„I-am trimis-o lui Lucian, care a scris dupa ea o poveste. Titlul de The Phantom Father a venit de la Andrei Codrescu.”

Da, Barry Gifford si scriitorul nascut la Sibiu, dar stabilit la San Francisco sunt prieteni. „Intr-o zi Andrei m-a sunat si mi-a spus: Hai sa ne cunoastem!”, isi aminteste Gifford. Asa a inceput o prietenie care dureaza de 30 de ani.

Scenariul scris de Lucian Georgescu trebuia initial sa fie regizat de Ovidiu Bose Pastina. Disparitia prematura a acestuia, in 6 aprilie 2006, a lasat proiectul in aer.

L-a preluat Lucian Georgescu. Acesta a trebuit sa renunte la dorinta de a fi scenarist-producator (compania sa, GAV, e producatorul principal), preluand haturile a ceea ce va fi debutul sau in lungmetraj.

La „Ana Aslan” se filmeaza, aproape ca intreg filmul, in interioare. Nu am nimerit la o scena complicata. Nu e multa lume si e mult prea multa liniste pentru o filmare.

Pe platou e si prietenul de-o viata al lui Barry Gifford, Vincent De Serrio, care nu e, printre multe alte ocupatii, doar psiholog si fost bodyguard al lui Dalai Lama, dar si coleg de banca cu Gifford de la varsta de 13 ani.

Vinnie, asa cum ii spune toata lumea, invarte matanii si vorbeste putin. In penumbra camerei inalte unde se filmeaza zaresti un birou vechi, prin fata caruia trec sinele travlingului, si o biblioteca imensa care acopera doua laturi ale camerei, de sus pana jos.

Pe birou o fotografie. „E tatal meu, regizorul de teatru George Georgescu”, spune regizorul. Maine (adica 24 aprilie), e ziua in care va filma Iosif, baiatul de 11 ani al lui Ovidiu Bose Pastina. El interpreteaza personajul lui Marcel Iures cu peste 30 de ani in urma.

Ah, si sa nu uit. Vinnie De Serrio a descoperit inaintea lui Barry Gifford ca mama sa se tragea din Bucovina! Familia ei se numea Duda.

Secvente „acronologic dislocate”…

Se filmeaza scena in care Robert Botto, eroul filmului – interpretat de Marcel Iures, care e profesor la Universitatea Stanford, il anunta pe decanul facultatii – interpretat de Barry Gifford – ca vrea sa-si ia un an sabatic pentru a pleca in Europa de Est sa-si caute radacinile.

Regizorul secund Ovidiu „Kelly” Paunescu da cu fum, cameramanul Mircea „Enrique” Valentin se opinteste de camera si aparatul trece prin fata noastra, trei jurnalisti asezati pe canapea ca trei ursuleti, blocandu-ne vederea.

Printre picaturi il vedem pe Marcel Iures rasfoind „Chicago Tribune”, desfacand scrisori si uitandu-se prin sertare. Nu e foarte spectaculos acest travling descriptiv, dar e interesant sa vezi ca la comanda „Atentie! Se filmeaza” nu se mai aude nici musca.

Numai noi ne simtim cam in plus printre oamenii astia care muncesc si incercam sa ne ascundem jena.

Daca tot nu pot vedea din cauza travlingului, observ in schimb tricoul unui tehnician. „California Dreaming 2006 Grips” – pe fata si „Fuck you, fuck Bill Clinton, fuck NATO…si p-aia de la Bucuresti” – pe dos.

Liviu Marghidan, care a fost director de imagine la filmul lui Cristian Nemescu (de unde e luat citatul de mai sus), e DOP si la „The Phantom Father”. Glumeste cu noi, ne spune ca filmeaza „secvente acronologic dislocate” si ca foloseste „foarfece poetice, dar nu, nu scrie asta…”

„E un film mai ciudatel, ne spune Lucian Georgescu mie si colegilor cu care am fost pe platou (Alexandra Olivotto de la „Cotidianul” si Stefan Dobroiu de la site-ul Cinemagia), „…mai iesit din tipare.

Ramane de vazut daca e bun sau rau. Sigur, se vede Romania in el, dar nu e vorbit in romana. Si da, are ceva din Barry Gifford.”

De fapt, Barry Gifford nu era optiunea initiala a regizorului pentru rolul decanului. Distributia ii mai numara pe: Mihaela Sarbu, Mihai Constantin, Valer Dellakeza. Nicodim Ungureanu, Mimi Branescu.

Montajul il va face Ioachim Stroe, iar muzica e compusa de foarte talentatul artist german Johannes Malfatti (care se trage din familia Cantacuzino!).

Marcel Iures: „Angelina Jolie e o tipa misto!”

Cu Marcel Iures reusim sa stam de vorba cateva minute, inainte de a pleca spre Teatrul Odeon unde are spectacol – cu a cui piesa credeti? – a lui Barry Gifford, trilogia „Camera de hotel”.

Marcel Iures imi spune ca n-a vazut „Hoti de onoare”, in care a jucat recent alaturi de Morgan Freeman si Antonio Banderas, pentru ca nu-i place sa se vada in filme. Nici in „Balanta”?, intreaba Stefan Dobroiu. „Oh, Doamne!”

Mai ales daca sunt filme mai vechi. „E insuportabil”. Celui mai exportat actor roman filmul i se pare mai „arogant” decat teatrul, iar pretentia lui de a rezista in timp „ridicola”.

Pe Barry Gifford l-a cunoscut in 2003, dar nu s-au imprietenit imediat. Acum, de cate ori merge la Los Angeles, ii da telefon. „E un personaj care starneste curiozitate, el e ca scriitor in pachetul de elita pe care il are America acum”, spune Marcel Iures despre colegul sau de platou care azi a improvizat 90% din scena de filmare.

Actorul roman nu are dupa filmul lui Lucian Georgescu alte proiecte cinematografice. A mai citit niste scenarii de la Hollywood, dar unele nu i-au placut, iar altele i-au placut dar nu le va putea onora in termenii doriti de el.

E decis insa sa nu faca niciodata seriale de televiziune. De fapt, acest lucru a facut obiectul unei intelegeri cu cei doi agenti ai sai, cel de la Londra si cel de la Los Angeles. „Nu stau doi ani sa joc un doctor”, spune Marcel Iures care nu refuza sa joace in filme de televiziune daca i se par interesante.

Nu mai stiu cum a venit vorba de Angelina Jolie si, normal, l-am intrebat daca o considera o actrita buna. Mi-a raspuns ca la nivelul la care e Angelina Jolie nu se mai discuta in acesti termeni. Ea este, ca si Bruce Willis, un brand.

„Pot sa spun daca imi place de ea ca femeie”.

„Va place de ea ca femeie?”

„Da, e o tipa misto.”

Dupa ce Marcel Iures pleaca, se ia pauza de masa. Ne indreptam si noi spre microbuz, dar suntem opriti de baietii de la catering. Nu putem refuza. Mirosul de costita si de mici la gratar e prea puternic.”Nu se mananca in fiecare zi asa. Dar azi avem doi Gheorghe de sarbatorit”, ni se spune.

Iesind pe aleea care da in DN1, dupa cel putin patru ore petrecute intr-un fel de buzunar temporal, ma intreb totusi al cui mesager – dintre toti disparutii pomeniti mai sus – era randunica intrata in holul vecin cu salile ocupate de echipa?

http://www.thephantomfather.com/

Regizor, scenarist si producator – Lucian Georgescu

Dupa o poveste de Barry Gifford

Imaginea – Liviu Marghidan

Montajul – Ioachim Stroe

Muzica – Johannes Malfatti

Cu – Marcel Iures, Mihaela Sarbu, Mihai Constantin, Valer Dellakeza, Mimi Branescu

Produs de GAV, cu sprijinul CNC si al Programului MEDIA