Bolojan, la moțiunea pe Educaţie: „Da, banii educației trebuie să fie tot mai mulți, dar corelat cu creșterea calității și adaptarea la realitatea economică”
Premierul Ilie Bolojan a spus luni, în plenul Senatului, la dezbaterea moţiunii simple pe educaţie, că banii acordați Învățământului ar trebui să fie mai mulți, dar a punctat că un asemenea efort bugetar trebuie corelat „cu creşterea calităţii şi adaptarea la realitatea economică, astfel încât să fie o reală investiţie, nu doar o simplă cheltuială”.
„Ne-am dori ca bursele să fie mai multe și mai mari, cu siguranță. Dar statul acesta de la care pretindem să le plătească nu este o entitate străină care își ține banii proprii în cufere îngropate în locuri secrete. Statul suntem noi, cu toții. Banii statului sunt banii adunați de la cei care lucrează în România și tot ceea ce plătește peste ceea ce producem este din împrumuturi. Tot mai multe, tot mai scumpe, până la pragul insuportabil la care am ajuns vara trecută și de care ne îndepărtăm cu un cost pe care îl știm cu toții. Nu există ceva gratis, există ceea ce plătești din propriul buzunar și ceea ce plătește altcineva, ceea ce plătești din ceea ce produci sau din ce te împrumuți”, a declarat premierul, care este și ministrul interimar al Educației, după demisia lui Daniel David.
Alte declarații făcute de Ilie Bolojan în fața Parlamentului
- „Bursa nu este însă un salariu minim, nu este întreținere completă, nici nu poate fi. Este un ajutor, pe cât de mare ni-l permitem, avem obligația să păstrăm echilibrul financiar al țării. Orice creștere permanentă trebuie făcută treptat, pe măsură ce bugetul ne permite, astfel încât să fie o creștere sigură, predictibilă și care poate fi menținută.
- Dincolo de burse, finanțarea publică a învățământului superior este substanțială. În datele de finanțare ale anului trecut, pentru școlarizarea fiecărui student, s-au alocat aproximativ 8.500 de lei pe an. În total, 6 miliarde de lei. Pentru cazarea în cămine, 256 de milioane de lei, iar pentru subvenția de transport, 34 de milioane de lei.
Aceste cifre arată că există un efort bugetar real și constant. - Dar, realist vorbind, creșterea substanțială a bugetului pentru educație nu poate fi făcută de la un an la altul, dar drumul greu al redresării pe care am plecat anul trecut, trebuie să ne aducă în situația în care să ne permitem mai mult pentru educație.
Dar în ce am dorit să investim, de fapt? Am fost surprins să nu văd în cele două pagini scrise nimic despre ceea ce ar trebui să ne preocupe dincolo de populism și demagogie în privința învățământului superior. Nimic despre adaptarea lui la lumea de astăzi și la cea de mâine, despre calitatea lui și despre ceea ce el restituie societății în schimbul susținerii studiilor. - Ce înseamnă mai mult în educația universitară? Calitatea pregătirii în universități trebuie să crească, iar finanțarea nu trebuie să fie doar după numărul de studenți. Trebuie să fie și în funcție de performanța programelor de studii.
Cum o măsurăm? În funcție de performanța studenților? Câți ajung la absolvire? Câți muncesc în domeniile pentru care s-au pregătit? Cu ce rezultate? Care este performanța cercetării? - Finanțarea programelor slabe trebuie redusă până când reușesc planurile solide de îmbunătățire, iar economiile realizate trebuie să fie duse către cei care fac performanță. După cum trebuie sprijinite acele domenii care susțin economia, serviciile publice și capacitatea României de a concura.
- Trebuie redusă birocrația academică, îmbunătățită recrutarea și mecanismul de promovare a profesorilor, trebuie întărită integritatea academică. Transferul de cunoaștere către societate trebuie să fie o funcție centrală a universităților, cercetarea aplicată, inovare, colaborând cu economia și cu administrația soluției pentru comunități.
- Universitățile trebuie să fie un motor al modernizării. Învățământul superior depinde de baza din preuniversitate.
Calitatea rezultatelor universitare e legată direct de calitatea acestei baze. - De aceea, politicile publice din educație trebuie gândite ca un întreg, de la alfabetizare și competențe de bază, până la excelență universitare. Iar ceea ce se întâmplă în zona de rural, cu abandonul școlar, cu scăderea calității în preuniversitari, e un semnal important de la alarmă.
- Da, banii educației trebuie să fie tot mai mulți, dar corelat cu creșterea calității și adaptarea la realitatea economică.”
Ulterior, moțiunea care îl vizează pe Ilie Bolojan, din postura de ministru interimar al Educației, a fost respinsă.
Din totalul de 120 de senatori, 44 senatori au votat „pentru”, 74 „împotrivă” și 2 s-au abținut.
Intitulată „Educația între avarie și abandon. Cum sunt transformați studenții în colateral bugetar”, moțiunea, anunțată încă din vacanța parlamentară și depusă, săptămâna trecută, în plenul Senatului, a fost semnată de 41 de parlametari (28 senatori AUR și 13 PACE – Întâi România).
„În ultimii ani, România a reușit o performanță rară, a vorbit constant despre viitor, în timp ce a tăiat metodic exact din generația care ar trebui să îl construiască. Elevii și studenții sunt invocați în discursuri, dar eliminați din bugete, lăudați în campanii, dar abandonați în politici publice. Sub conducerea ministrului interimar al Educației, Ilie Bolojan, educația a intrat într-o zonă periculoasă de austeritate fără protecție, reformă fără sprijin, responsabilitate fără asumare. Ilie Bolojan știe, oficial și documentat, cât costă să fii student în România. Datele publice arată că un student are nevoie de peste 2.000 de lei lunar pentru a putea rămâne în sistemul educațional. Nu pentru confort, nu pentru distracție, ci pentru mâncare, cazare, transport și materiale de studiu. Cu toate acestea (…), bursele acoperă mai puțin de jumătate din necesarul minim, fondurile pentru burse au fost reduse, facilitățile de transport au fost limitate, sprijinul statului este acordat doar nouă luni pe an, de parcă viața ar fi suspendată în vacanță” au arătat semnatarii, în textul moțiunii.
Potrivit inițiatorilor, „diferența dintre cât costă viața și cât oferă statul este împinsă, cu nonșalanță, în spatele studenților și al familiilor lor”.
Semnatarii au susținut că, deși premierul Ilie Bolojan este ministru interimar al Educației, „studenții care sunt afectați de aceste politici nu sunt interimari, pierd ani de viață, nu mandate”.
INTERVIURILE HotNews.ro