Boxerul Mihai Leu, consilier al ministrului Comunicatiilor: Sint prieten cu Coci. Nu stiu ce-i PLC, BWA, TNABF.

La cursele auto, fostul campion mondial la box Mihai Leu este pilotul, iar ministrul Comunicatiilor, Károly Borbély, copilotul. La Ministerul Comunicatiilor, ordinea e inversa: Leu este consilierul lui Borbély.

Consilier si pilot. Ministru si copilot

Reporter: Cum ati ajuns consilier al ministrului Comunicatiilor?

Mihai Leu: În primul rind, ma cu­nosc de mult timp cu ministrul, Coci, asa ii zic eu. Stam la trei minute distanta unu’ de altul si probabil asta a contat foarte mult. Cunoscindu-ma foarte bine, m-a intrebat daca vreau sa vin cu el sa il ajut. Pri­ma data m-am gindit ca spune asa, la un mod ca sintem prieteni…

Rep.: La caterinca?

M.L.: Da. De fapt, are nevoie de oameni de incredere si care sa poata sa il ajute sa faca ce trebuie aici si m-am gin­dit un timp si am spus „da“. Daca nu am fi fost prieteni, nu ne-am fi cunoscut si nu stia ce fel de om sint.

Rep.: Ce inseamna incredere in viata asta nebuna?

M.L.: La ce cred eu ca s-a referit cind a spus „de incredere“… de exemplu, cind un om spune: „Uite, tu te ocupi de asta“, el stie ca eu fac ceea ce mi-a cerut el, stie ca ma ocup foarte serios de aceasta pro­blema si ca ii spun ce se intimpla. Oame­nii au inceput sa spuna fiecare altceva, sa incerce sa gaseasca fiecare diferite me­tode sa isi creeze avantaje.

Probabil s-a gindit ca la mine nu e cazul si de aceea are incredere in mine. Şi eu am avut incre­dere in el, anul trecut am mers la Raliul Clujului, am mers impreuna. Copilotul meu, cu care merg de obicei, Flavius Cim­peanu, a fost plecat din tara intr-o delegatie si am ramas fara copilot si, stiind ca Coci conduce de doi ani – a lipsit doar la un raliu din motive obiective – si stiind ca ii place foarte mult – a facut si o scoala de pi­lotaj –, i-am propus: „Coci, ce zici? Vii co­pilotul meu la raliul asta?“. A zis „da“… si de asta zic ca i-am acordat incredere, ca din cauza unei dictari gre­site sarim amindoi afara de pe traseu.

Rep.: Deci conteaza copilotul.

M.L.: Da, sint anumite coduri pentru fiecare viraj si gindeste-te ca sint multe portiuni unde tu nu stii ce urmeaza, de exemplu urmeaza un virf de panta, tu nu stii ce urmeaza dupa acel virf de panta, e linie dreapta, e viraj la stinga, e viraj la dreapta. Şi cind mergi la bataie, mergi la secunda si nu iti permiti sa ajungi in virf de panta si sa pui frina, sa te uiti ce e dupa panta. Daca copilotul zice „plin“, nu iei piciorul de pe acceleratie, chiar daca nu vezi ce urmeaza.

Campion

Rep.: Ce inseamna sa fii campion?

M.L.: Nu stiu… pe auto am fost campion national…

Rep.: Dar ce va mai intereseaza sa cis­tigati?

M.L.: Nu stiu, asa am trait tot timpul, eu am si un baiat, il cheama Marco, are 14 ani si ma gindesc de multe ori ca trebuie sa fiu un exemplu pentru el si spun asta… A fost odata o intimplare. A mers la un concurs de biciclete, am fost linga el, s-a lovit de un copac la coborire, si-a frac­turat mina, am mers linga el imediat, dar el s-a urcat pe bicicleta si a plecat mai departe. Am strigat dupa el: „Marco, opreste-te!“, n-a vrut.

Dupa ce s-a terminat cursa, mi-a spus: „Tu nu ai boxat cu mina rupta? N-ai mers la raliu fara servodirectie?“; si atunci m-am gindit ca sint un exemplu pentru baiatul meu si tre­buie sa fiu un exemplu in tot ceea ce fac.

Rep.: Cum reusiti sa fiti primul?

M.L.: Cred ca trebuie, daca incerci sa faci ceva, sa fii foarte serios, sa fii foarte ambitios si sa sesizezi daca locul tau e acolo sau nu, deoarece sint domenii in care pur si simplu nu te pricepi si lasi pe altii.

Rep.: Ati simtit, in box, ca a mai dat si Dumnezeu un pumn, acolo unde nu puteati sa ajungeti?

M.L.: Eu cred ca in viata toate contea­za, fiindca sint momente unde nu depin­de 100% de tine, sint lucruri despre care, pur si simplu, stii ca zice lumea „Asa a vrut Dumnezeu!“.

Nu stie ce-i PLC, BWA, TNABF

Rep.: Sistemul PLC… stiti ceva despre el?

M.L.: Despre asta, nu, nu stiu.

Rep.: Ceva cu tehnologii la punct fix bazate pe fire electrice, sa transmita si catre sate telefonia, Internetul.

M.L.: Acum sa spun… noi, normal, avem o legatura foarte buna cu opera­torii de telefonie si normal ca si interesul nostru este, cum sa zic eu, ca ei sa se duca si in zone in care profitul lor ar fi mai mic, fiindca normal orice firma se indreapta spre un oras unde cu aceeasi investitie va obtine un profit mai mare.

Atunci, normal, si noi trebuie sa vorbim cu ei sa se duca si spre localitatile mai putin profitabile, fiindca este interesul ca Internetul sa ajunga peste tot, telefonia sa ajunga peste tot, astea sint foarte importante. Iarasi o problema foarte importanta, care s-a discutat zilele astea, este cu acel numar 112. Localizarea ape­lurilor catre 112 este foarte importan­ta… se lucreaza la asta.

Rep.: Nici de TNABF, tabelul asta de atribuire a benzilor de frecventa, nu stiti nimic?

M.L.: Nu.

Rep.: De strategia de implementare a sistemelor broadband, wireless, nici asta nu stiti, nu?

M.L.: Nu, ti-am spus, astea sint cele doua probleme de care ma ocup in clipa de fata.

Rep.: Am citit de efectul asta al cim­pului electromagnetic generat de…

M.L.: Nici nu stiu sa repar calculatoare!

Rep.: Dar sa utilizati calculatorul stiti? Sa navigati pe Internet, sa lucrati in Word?

M.L.: Da, dar uite, de exemplu, Coci, l-am intrebat, nici el nu stie sa repare vreun calculator, dar sint convins ca va realiza lucruri formidabile aici, ca este un om ambitios, un om care stie ce trebuie sa faca. Am fost cu el la raliu, ti-am spus, noi sintem prieteni buni, si i-am spus, inainte de raliu, gindirea mea – campionatul oricum nu a fost extraordinar de bun –, sa termin Raliul Clujului pe locul 8 sau 10, asta e, dar sintem prieteni, mer­gem impreuna. I-am zis:

„Coci, nu te chi­nui foarte mult sa imi dictezi virajele, oricum nu o sa pot sa merg dupa ceea ce imi dictezi tu“. Nu s-a lasat si la un moment dat mi-am dat seama ca pot merge dupa ce imi spune si daca nu am fi avut o penalizare – mi s-a spart diferentialul, a trebuit inlocuit, am pierdut mult timp –, o penalizare de doua minute douazeci, am fi terminat raliul pe locul 2, dar asa l-am terminat pe 5. Totusi, pentru primul raliu e extraordinar!

„Sint dezamagit de politica“

Rep.: Şi cum vedeti? Care e solutia, care e viitorul tarii noastre?

M.L.: Deocamdata sint putin dezama­git, ca multi altii, probabil.

Rep.: Politic, cum vi se pare lumea as­ta?

M.L.: Sincer, eu personal pot sa zic ca sint multe lucruri de care sint dezama­git si de multe ori esti dezamagit de oameni pe care ii cunosti personal si vor­besti ceva cu el la masa si cind il vezi acolo zice altceva. Din pacate, e rau pentru toata tara si ar fi cel mai bine sa se termine totul cit mai repede si poate ca la noi in tara poate ca politicul are un rol mult, mult mai important decit ar trebui sa aiba.

Rep.: Dvs. ati facut o cariera fara poli­tica.

M.L.: Ştii ca sint la Partidul Conservator.

Rep.: Ati reusit insa fara politica.

M.L.: Se poate astfel, dar cum am spus, la noi in tara cred ca si presedintele de bloc se schimba dupa alegeri. Par­ca prea peste tot politicul este cel mai im­portant.

Rep.: Şi cu conservatorii ce v-a apucat?

M.L.: Eu il cunosc pe domnul Voicu­lescu de aproximativ 15 ani, l-am cunoscut inainte sa devin campion mondial, am avut o discutie chiar despre organizarea unui meci de titlu mondial la Bucuresti, si in 2002 ne-am intilnit si mi-a zis: „Mihai, nu vrei sa incepi si tu un pic cu politica?“. I-am raspuns: „Dom’ profesor, stiti ca noi, sportivii, nu ne pricepem la politica…“. Cum trece timpul imi dau seama ca nu sintem facuti pentru asa ceva si ca este o lume diferita de lumea noastra.

Mi-a spus : „Mihai, tu nu vrei sa te implici? Ăla nu, ala nu, dar toti asteap­ta sa fie mai bine in Romania“ si, normal, daca fiecare poate sa schimbe ceva, e bine sa se implice, dar din ce experi­en­ta am avut pina acum – nu pot sa zic ca m-am implicat foarte mult in politica –, e o experienta total neplacuta.

Am zis ca nu mai vorbesc despre asta, dar imi este ceva ce nu imi vine sa cred nici la ora asta: am construit o cladire in jude­tul Hunedoara. Primarul Hunedoarei, de cind a aflat ca vreau sa candidez la Pri­marie, mi-a oprit lucrarea si a inceput, intr-adevar si eu gresesc ca fiecare om, Doamne fereste, deci sint chiar departe de a fi perfect, am depasit perimetrul constructiei cu 30 de metri patrati in to­tal.

Deci intr-o parte cu un metru patrat, in alta parte cu jumatate de metru patrat, dar toate astea cu acordul lui verbal. Cind a aflat ca este posibil sa candidez la Pri­maria Hunedoarei, mi-a oprit lucrarea si vreau sa spun ca nici acum cladirea care este gata nu este functionala, ca… nu vrea primarul! Citeodata nu pot sa inteleg astfel de lucruri, traim intr-o tara democrata. Pot candida, cred ca este dreptul oricarui cetatean, nu?

integral in Academia Catavencu