Ca-n filme: ​Bucataria romaneasca la Puiu, Jude si Mungiu. Bucataria semn de consumerism si anticamera a morții. VIDEO

​Obsesia bucatariei in filmele lui Puiu, Jude si Mungiu este tinta cartii lui Mircea Deaca „Scenotopul bucătăriei în Noul Cinema Românesc” Uite cum filmul „vorbește” și „gândește” folosind bucataria ca decor si laitmotiv. VIDEO

Bucataria-decor usor de manipulat

Cartea lui Mircea Deaca analizeaza scenele de interior filmate în decorul bucătăriei în filme românești de după 1990. O trăsătură distinctivă a filmelor românești post 1990 este dată de desfășurarea dramei și a conflictului personajelor în decorul unui spațiu tipic și ușor de manipulat cinematografic: bucătăria de bloc ce evocă spațiul urban pauper post comunist.

De ce bucataria e decor manipulabil?

Pentru ca spectatorul recunoaște un film est european și, în particular, românesc în urma apariției pe ecran a acestei „arene” de desfășurare narative și dramatice. Acest spațiu are valoare de simptom al unui mod de viață și unei mentalități specifice și, pe de altă parte, permite manifestarea unei drame afective ascunse vederii societății. Este, din această perspectivă, locul unde spectatorul poate avea acces la afectele și reacțiile ascunse ale personajelor, dar și la un model de jucărie al societății românești aflate în tranziție.

Un scurt film realizat de Cristi Puiu, Un pachet de cafea şi un cartuş de Kent (Cristi Puiu, 2004)

Avem pretextul necesar pentru a dezvolta idei despre semnificațiile metaforice ale consumului alimentar. Dialogul tată-fiu este praznicul unui mort-viu în care tatăl e „devorat” de fiul consumerist. Ceea ce se va regăsi mai târziu în Sieranevada.

Bucătăria – tip a depresiei (post) comuniste

La Cristi Puiu – Moartea Domnului Lăzărescu (2005) sau Aurora (2010), Sieranevada (2016) se profilează profilul unui individ solitar aflat în confruntare cu un antagonist malefic multiplu și difuz. Bucătăria este anticamera morții unde fie te izolezi in cavou fie îți aștepți sfârșitul înghesuit printre ceilalți.

Figura tatălui și / sau a fiului ca antierou paradigmatic este subiectul capitolului 6

„Tatăl și fiul: singur acasă. Avatarurile tatălui”. Tatăl „degradat” își face apariția printre obiectele ostile ale bucătăriei în Senatorul melcilor (Mircea Daneliuc, 1995), peliculă ce reia varianta paternității decăzute din Croaziera (1981).

Alte figuri paradigmatice ale paternității discreditate apar în Medalia de onoare (Calin Peter Netzer, 2009) ori A fost sau n-a fost (Corneliu Porumboiu, 2006) sau, sub forma fiului lipsit de puterea de a lupta, în Polițist, adjectiv (Corneliu Porumboiu, 2009).

Bucătăria este decorul interior al lipsei de orizont.

Cuplul și familia din filmele lui Radu Jude se sfâșie zgomotos la Radu Jude

În „Toată lumea din familia noastră” (2012) drama familială este profilată pe fundalul terenului bucătăriei kitsch, adică al amalgamului decorațiilor confuze și al emoțiilor melodramatic și emfatic afișate. În capitolul 8 este declinată figura feminină reprezentată ca soție și mamă de la instanțele de soție domestică, menajeră în casă din Duminică la ora șase (Lucian Pintilie, 1965), la figura mamei autoritare din Felicia, înainte de toate (Răzvan Rădulescu, 2009) și în cele din urmă la maternitatea activ-voluntară desenată în stilistica filmului narativ Hollywood din Poziția copilului (Calin Peter Netzer, 2009).

Cartea O bucătărie ca-n filme. Scenotopul bucătăriei în Noul Cinema Românesc, autor: Mircea Valeriu Deaca, Editura Mega, 2017

Cine este Mircea Valeriu Deaca?

Critic de film. El predă teoria și analiza filmului precum și istorie de cinema la Facultatea de Litere din București. Și-a susținut doctoratul în studii de film și audiovizual la Paris 3 – Sorbonne nouvelle, Institutul de cercetări de cinema și audiovizual (IRCAV). Scrie articole și studii de film din 1983 și în 2015 a obținut diploma de abilitare în domeniul studiilor culturale. El este autorul cărților Carnavalul și filmul lui Federico Fellini (2009), Camera secundă (2011), Cinematograful postfilmic (2013), Anatomia filmului (2013) și Investigații în analiza cognitivă de film (2015). A coordonat volumul de studii Images (2014) al Centrului de excelență în studiul imaginii dedicat filmelor regizorului Cristian Mungiu. Este organizatorul conferinței internaționale Cinema: cogniție și artă.