Cacialmaua unei „sPSOnsorizari” de 905.000 euro

Iazul Malaieni din Cavnic a fost ecologizat in urma cu cativa ani, printr-un program olandez. Potrivit Ambasadei Olandei, proiectul se cifreaza la peste 900.000 de euro, dar autoritatile maramuresene sustin ca suma e mult mai mica. Pe langa misterul legat de suma cheltuita, proiectul mai are o „buba”: nu pare sa-si fi atins scopul.

Asa ca, iazul va inghiti acum alt puhoi de bani, de aceasta data din pusculita Statului Roman.

Urmeaza ultimele scene din „pockerul” cu miza „inchiderea si ecologizarea perimetrelor miniere”. Mizele de zeci si mii de miliarde par nesemnificative, comparativ cu transele de bani care urmeaza sa se deblocheze pentru „prohodul” mineritului.

Printre proiectele care vor primi finantare din pusculita publica se numara si ecologizarea iazului de decantare Malaieni, din Cavnic. Asta desi, iazul a „ecologizat” deja miliarde bune.

In urma cu cativa ani, proiectul a primit finantare printr-un program olandez, PSO, conceput de Guvernul Olandei pentru a dezvolta relatii comerciale si parteneriate industriale in tarile est-europene. Proiectele PSO au, in general, o durata de desfasurare de 2 ani si un buget cuprins intre circa 250.000 si un milion de dolari.

Proiectul Cavnic a fost initiat in urma cu circa 5 ani, si definitivat prin 2003-2004.

Potrivit datelor de pe site-ul Ambasadei Olandei la Bucuresti, proiectul a fost finantat prin componenta PSO Clasic, avand denumirea „Sustainable Stabilisation of tailing dams in the minning region of Baia Mare” si se cifra la 907.560,43 (euro, presupunem).

Problema e ca, la doar cativa ani de la finalizarea proiectului, puhoiul de bani cheltuiti nu prea isi gaseste justificarea in teren. Altfel spus, lucrarile au numeroase tare si, inclusiv autoritatile in domeniu recunosc ca solutia implementata nu a fost tocmai viabila. Asa ca, iazul este inclus din nou pe lista de cheltuieli legate de inchiderea minelor. De aceasta data, banii vor veni insa din bugetul statului.

Misterul banilor

Desi potrivit olandezilor proiectul se cifreaza la peste 900.000 de euro, lucrurile se vad altfel la nivelul institutiilor judetene.

Potrivit lui Angela Mihnea, sef serviciu monitoring din cadrul Agentiei de Protectie a Mediului Maramures: „lucrarile de la Malaieni, incepute in 2003, finalizate in 2004, au o valoare de 100.000 de euro. Proiectul a fost finalizat in 13.08.2004 si realizat prin programul olandez.”

Eugen Olea, directorul general Econord, are alta varianta: “ecologizarea iazului a fost facuta pe un grand al Guvernului Olandez, ceea ce inseamna finantare fara rambursare. S-a experimentat o metoda de ecologizare cu trisoplast in amestec cu alte substante si inierbare dupa aceea. Daca nu ma insel, valoarea a fost undeva la 30.000 de euro. Intre 30 si 40 maxim.

A lucrat A-Z Com si Comin si lucrarile s-au finalizat acum vreo 3 ani”. Din cele trei variante, sigur doua sunt eronate. Insa nimeni nu pare interesat de traseul „mizilicului” de bani olandezi. Asa cum, autoritatile nu par interesate nici de starea lucrarilor!

O iau la vale!

Cum nici autoritatile nu s-au inghesuit sa verifice starea lucrarilor, am mers noi la fata locului, insotiti de un specialist de mediu, familiarizat cu proiectul.

Acesta a declarat sub protectia anonimatului ca: „ei trebuiau sa puna un sistem de geotextil. Se pune un strat drenant, care trebuie sa adune toata apa, astfel incat sa nu mai ajunga in depozit. Sub acest strat drenant trebuiau sa puna un strat impermeabil. Iar pe deasupra, un strat de sol inierbat”. Teoretic.

Practic, lucrurile stau altfel: “pe taluz se vede ca deja ca au aparut ravene, ceea ce inseamna ca unghiul de panta nu-i corect executat, plus ca nu exista sistemul de preluare a apelor pluviale. Santul de pe margine ar fi trebuit sa asigure eliminarea apelor pluviale atat de pe platforma, cat si de pe versant.

Ce-i mai periculos la un iaz de decantare e faptul ca in momentul in care apa care traverseaza sterilul, toate mineralele se dizolva, creeaza un PH acid si toate metalele grele ajung in apele de suprafata. Apa trebuia sa ajunga direct in Raul Cavnic, dar fara sa intre prin corpul iazului. Ei au facut in mod corect un sant care sa asigure preluarea apelor de pe versant.

Au inceput alunecarile si exista riscul ca santul sa fie colmatat din cauza alunecarilor. In general, santul se face betonat-dalat, dar l-au facut asa doar la capete, in rest este din pamant. Mai mult, intr-o parte este deja distrus. Este un semi-risc daca santul nu este betonat.

O parte se scurge, dar o parte se si infiltreaza.” Mai mult, suprafata iazului nu a fost corect inierbata, ceea ce inseamna ca: „in momentul in care ploua, tot pamantul se spala si pana la urma ajungi tot la steril.”

Mai mult, in zona s-au produs deja alunecari de teren, care au scos la suprafata materialul „impermeabil”. Potrivit specialistului: „alunecarile au descoperit stratul de geotextil, dar stratul care se vede nu e impermeabil, nu e nicicum. Daca de asta s-a pus peste tot, inseamna ca nu s-a pus mai nimic. Este doar un strat care asigura drenajul.

Cel de dedesubt trebuia sa fie impermeabil. Nu este nimic impermeabil. Daca te uiti prin el se vad gaurele mici. Este un fel de panza presata. Ceea ce am gasit nu este geomembrana. Este stratul drenant, de aceea este permeabil. Ar trebui sa fie stratul impermeabil chiar sub stratul drenant, dar este direct sterilul. Dar lipseste. S-ar fi vazut in locurile in care pamantul s-a dus la vale.

Teoria este buna, insa stratul existent cred ca aduna doar 50% din apa, dar exista si alte infiltratii. Ceea ce au facut este o semi-solutie.”

Mai mult, pe marginea iazului, se zareste steril, ceea ce inseamna ca iazul nu a fost acoperit in totalitate. Si, in zonele cu alunecari, se poate vedea si grosimea solului fertil, care ar fi trebuit sa aiba minim 20-25 de centimetri, dar masoara maxim 10.

O astfel de lucrare ar trebui sa aiba o durata de viata de peste un secol, dar, potrivit specialistului: „toti versantii vor aluneca la un moment dat. Canalul de captare dintr-o parte e distrus.

Peste vreo 2 – 3 ani, tot solul de pe versant va fi spalat si o sa ramana copertina care va rezista cat va rezista si, la un moment dat, o sa cedeze si aceea, desi proiectul a fost in jur de 900 mii de euro.”

Si Olea declarase in urma cu ceva timp ca proiectul lasa de dorit: „ca specialist, am retineri ca-i cea mai buna solutie. Materialul era inovativ.

Numai ca ar trebui pazit de cineva pentru ca localnicii isi pasc animalele, s-au creat deja niste ravene in material, ar trebui niste bani de monitorizare si intretinere sa se curete santul de garda.” Acum, guvernantii se pregatesc sa aloce alti bani. Dupa primele calcule, circa 40.000 de euro! Ramane de vazut cum vor fi cheltuiti!

Alti bani….

Potrivit lui Olea, proiectul de la Cavnic a fost „prins” si in programul inchiderilor de mine, pentru ca problema sa fie rezolvata definitiv: „ecologizarea iazului acesta este prinsa si pe Planul de Incetare a Activitatii (PIA) a Minei Cavnic. PIA e aprobat, urmeaza PT-ul (proiectul tehnic, n.red), Hotararea de Guvern si finantarea. Deci se va reecologiza oricum.

Nu as putea spune cat e nevoie, PT stabileste valoarea. Mai mult de 40.000 de euro n-o sa fie. Nu-i normal sa se dea alti bani. In mod normal, nu trebuia sa se mai investeasca acolo de Statul Roman, dar din diverse motive … Poate nici proiectarea n-a fost bine facuta, poate nici executia… nu m-am ocupat de problema si de asta n-as vrea sa intru in detalii”.

Iancu nu stie

Am vrut sa aflam si pozitia directorului APM Maramures, Victor Iancu, crezand ca autoritatile de mediu au fost macar curioase sa verifice daca poluarea s-a diminuat dupa implementarea proiectului. Insa, in loc de date, directorul APM a repetat ca nu stie detalii legate de proiect: „APM nu are ca si tema speciala urmarirea monitorizarii (!?) la acest iaz.

In programul de monitorizare nu este prinsa zona respectiva. Parere nu pot sa-mi dau, pentru ca n-am fost demult prin zona, sa spun macar cum arata.

Urmarirea in teren a comportarii acestui iaz, eventual revine celor care au finantat proiectul.” Cu alte cuvinte, dupa ce au dat bani, olandezii ar trebui sa vina sa faca si monitorizare. De parca nu intra in sarcina APM elaborarea unor rapoarte de mediu periodice.