Campania militară a rușilor care a avut un succes fulminant. Povestea contraofensivei care a stat la baza Blitzkriegului german
Ofensivele armatei ucrainene din regiunile Harkov, în luna septembrie, și Herson au fost încununate de succes. Motivele pentru care militarii ucraineni au reușit să recupereze un teritoriu de asemenea dimensiuni într-un timp atât de scurt sunt mai multe.
Dacă în cazul contraofensivei din Harkov se poate spune că invadatorii ruși au fost luați prin surprindere și au fost incapabili să răspundă cu eficacitate, în cazul atacului din zona Herson, aflat în plină desfășurare, armata rusă nu mai are nici măcar această scuză.
Ambele acțiuni militare au fost minuțios pregătite, totul fiind plănuit până la ultimul detaliu. De la o bună cunoaștere a zonelor de concentrație ale inamicului, până la asigurarea unei bune logistici, prin menținerea unor linii de aprovizionare solide, totul contează în reușita acestui gen de acțiuni. Istoria ne oferă mai multe exemple de astfel de ofensive militare, din diferite perioade.
Pentru edificare, vom analiza ofensiva Brusilov, din timpul primului război mondial, o acțiune militară de proporții epice, ce s-a finalizat prin incapacitarea armatei austro-ungare ca forță eficace de lupta, pe frontul de est.
Ofensiva Brusilov, context istoric și obiective
Adevărul este că nimeni nu credea armata țaristă în stare, în vara anului 1916, de o acțiune militară de asemenea proporții, care să aibă succes. Puterea militară rusă suferise înfrângeri grele și umilitoare în primii ani de război, numărul pierderilor fiind imens.
Starea armatei ruse era una precară în ceea ce privește pregătirea și echiparea, iar generalii ruși excelau la capitolul greșeli tactice și strategice.
În vara anului 1916 puterile vestice ale Antantei făceau presiuni asupra Rusiei să lanseze o ofensivă care să oblige Germania să aducă trupe pe frontul de est, eliberând astfel presiunea la care îi supunea pe francezi, precum și pe frontul sudic, unde italienii erau decimati în succesivele bătălii de la Isonzo.
Totuși, comandanții ruși erau nesiguri că ar putea să producă o asemenea lovitură, generalul Evert, de exemplu, fiind de părere că trupele ruse ar trebui să lupte exclusiv defensiv, pentru a nu mai suferi pierderi catastrofale, precum în bătălia de la lacurile Mazuriene.
Singurul care a ridicat mănușa, asumându-și responsabilitatea conceperii ofensivei a fost generalul de cavalerie Alexei Brusilov. Acesta își va prezenta planul înaltului comandament rus, plan care a fost și aprobat de țarul Nicolae al-II-lea, datorită îndrăznelii sale.
Generalul Brusilov și-a pregătit minuțios campania ofensivă. Și-a ascuns intențiile de a ataca prin mascarea concentrării de trupe în preajma frontului. A renunțat la preparația de artilerie de durată, de dinaintea atacului, în favoarea unui tir scurt și precis. Brusilov știa că nici oponenții săi austro-ungari nu se aflau într-o situație roz, trupele lor fiind într-o stare precară.
Totodată, el a renunțat la atacul în masă, cu care rușii își obișnuiseră inamicii, în detrimentul folosirii unor detașamente de șoc, care aveau ca scop infiltrarea în tranșeele austriece, abia apoi fiind urmate de grosul infanteriei.
Aceste inovații au avut succes, atacul reușind să rupă liniile austriece, în numai patru zile rușii ocupând orașul Luțk, austro-ungarii pierzând peste 200 de mii de oameni. Planul inițial presupunea ca, concomitent cu atacul lui Brusilov din sud, generalul Evert să atace în nord trupele germane.
Atacul acestuia a venit cu întârziere și a fost prost organizat, dând astfel timp germanilor să aducă trupe pentru menținerea frontului. Punctul cel mai înaintat al ofensivei a fost atingerea de către trupele ruse a liniei Carpaților, spre sfârșitul lunii septembrie. Imediat după aceea, atacurile au încetat, Brusilov fiind conștient de limitele trupelor pe care le comanda, precum și de lungirea peste măsură a liniilor de aprovizionare.
Consecințe ale ofensivei Brusilov
Succesul fulminant al generalului Brusilov a fost poate factorul determinant în decizia României de a intra în primul război mondial, de partea Antantei.
Strict obiectiv vorbind, ofensiva și-a îndeplinit scopul inițial, acela de a ușura presiunea de pe umerii puterilor vestice, obligându-I pe germani să transfere trupe de pe frontul de vest, unde se aflau în avantaj, de exemplu, pentru a-și ajuta aliatul austro-ungar.
În ceea ce privește Austro-Ungaria, această ofensivă a arătat pe deplin limitele sale militare, pierderile suferite fiind uriașe, pierzând circa un milion și jumătate de oameni. Practic, după aceea, armata imperială nu a mai fost sub nici o formă în stare să dezvolte o acțiune ofensivă.
De altfel, trupele sale au fost luate în subordine de Germania, care la rândul ei a realizat pe deplin incompetența militară austriacă.
În ceea ce privește Rusia, ofensiva Brusilov nu numai că a fost practic singura ei acțiune militară de succes din război, dar a fost și ultima, ulterior, pe fondul deteriorării situației politice din țară, în urma agitațiilor provocate de bolșevici, fiind nevoită să semneze o pace total nefavorabilă la Brest-Litovsk.
Pe frontul de vest, nu numai că li s-a acordat francezilor un moment de respiro, pentru a-și organiza defensiva, dar în urmă ofensivei Brusilov, britanicii au văzut oportunitatea unei victorii scurte și decisive, declanșând, ulterior, ofensivă de pe Somme, care însă nu a avut efectul scontat, pierderile suferite fiind substanțiale.
Moștenirea militară a ofensivei Brusilov
Fără îndoială, generalul Brusilov a fost cel mai bun general rus din perioada primului război mondial. Metodele sale inovative au spart pattern-ul primilor ani de război, cu atacuri în masă împotriva tranșeelor inamice, rezultate de cele mai multe ori cu pierderi uriașe. Tacticile acestea erau rodul unor generali care luptau după metodele din secolul al-XIX-lea, neținând cont de progresele uriașe făcute de tehnica militară.
Metodele lui Alexei Brusilov au fost ulterior studiate în academii, existând specialiști care susțin că tactica folosită de acesta a stat la baza principiilor Blitzkriegului german, douăzeci de ani mai târziu.
De reținut este faptul că o ofensivă militară trebuie să aibă la baza câteva principii de la care să nu se abată. Astfel, atacul trebuie să aibă niște obiective tangibile, pentru care să aibă alocate forțe suficiente. Apoi, elementul surpriză nu trebuie niciodată subestimat. În același timp, o bună cunoaștere a localizării inamicului, precum și tăierea liniilor sale de aprovizionare sunt esențiale.
De asemenea, este foarte important ca un comandant să știe când este timpul ca atacul să se oprească, pentru a nu risca o înaintare prea rapidă, care să aducă după ea lungirea sau chiar ruperea liniilor logistice. Toate aceste elemente au fost pe deplin studiate și puse în aplicare de ucraineni în timpul recucerii Harkovului, în luna octombrie, dar și acum, în atacul asupra Hersonului.
Referințe:
-Brusilov, A.A. A Soldier’s Note-Book, 1914–1918
-Norman Stone – The Eastern Front 1914-1917
-Spencer Tucker -The Great War: 1914–1918
-Timothy C. Dowling, The Brusilov Offensive
Citește și alte articole pe subiect scrise de Andrei Stan:
- Povestea lui Andrei Vlasov, generalul de succes al lui Stalin care a trecut de partea nemților: Trădător sau anticomunist?
- Cine a fost Stepan Bandera: erou pentru Ucraina, terorist pentru Rusia/ Pomenit de Putin în discursul de Ziua Victoriei
INTERVIURILE HotNews.ro