Cand experienta dauneaza

Tot aud argumentul conform căruia cutare sau cutare ar fi bun să ocupe un post de ministru sau de prim-ministru pentru că are experiență în administrație sau politică. Când, uneori, apar propuneri să intre în guvern câte unul nou, din afara administrației sau politicii, i se reproșează că nu are experiență. Am văzut oameni, inclusiv la noi, care nu aveau experiență în administrația locală sau centrală ori în politică și au condus ministerele lor sau chiar întregul guvern foarte bine.

Concepția eronată că experiența în administrație este lucrul esențial a creat un cerc vicios. Cei mai mulți dintre cei care au fost în politică, în guvern și în administrație în general în prima parte a anilor 90 nu aveau experiența economiei de piață și erau conduși de concepții colectiviste. Ei veneau, în mare parte din eșaloanele secunde ale fostei elite comuniste, pentru a constitui noua elită conducătoare. Această elită, ghidată de concepția că experiența contează, s-a recirculat în funcții administrative și politice până în prezent, având un grad foarte mic de înnoire.

Aici suntem în prezent: am dat argumentului referitor la experiența în administrație și politică un rol intenționat exagerat, primordial, în procesul de selecție, ceea ce face ca acest argument să fie important printre factorii care frânează circulația elitei conducătoare. La ce administrație și la ce politică se referă această experiență? La administrația și politica noastră, mult rămase în urma standardelor moderne, inclusiv pentru faptul că sunt roase de corupție. Iar pentru că administrația și politica se referă în mare măsură la banul public, multe dintre incoerențele din politica noastră fiscală își au rădăcinile în modul în care se recirculă elita administrativă și politică.

Schimbarea acestei mentalități referitoare la primordialitatea criteriului experienței în administrație și politică ar fi un uriaș pas înainte. De fapt, pentru o guvernare bună, e nevoie ca cei implicați să aibă capacitatea de a judeca corect, pentru a face ce trebuie așa cum trebuie. Iar pentru ca judecata corectă să apară e nevoie de trei elemente: de minte, de educație (nu numai cea formală) și de tărie de caracter. Da, dacă această condiție este îndeplinită, atunci experiența în administrație devine un atu. Dar simplul fapt că unul sau altul a mai fost prin administrație sau politică nu garantează nimic bun dacă nu are minte, nu s-a educat și nu are caracter. În acest caz, criteriul experienței dăunează. El creează un cerc închis, care nu se primenește și care sufocă elita conducătoare și țara prin perpetuarea practicilor și concepțiilor învechite.

Poți să ai doar minte și caracter, dar nu vei face ce trebuie, pentru că nu înțelegi ce trebuie. Ca să înțelegi bine ce trebuie, ai nevoie de educație ca să înțelegi tendințele globale și cum afectează acestea țara, scopurile corecte ale țării sau ale domeniului de care răspunzi în guvern, sensurile și lecțiile istoriei etc. Poți să ai minte și educație, dar nu vei face ce trebuie așa cum trebuie, dacă nu ai caracter. În sfârșit, dacă ai educație și caracter înseamnă că ai automat și minte, adică ai puterea să faci judecăți corecte și vei face ceea ce trebuie așa cum trebuie.

Și în administrație și în politică și, mai ales, în societatea civilă se găsesc mulți oameni care au și minte și educație și caracter. Dacă sunt familiarizați și cu administrația sau politica, cu atât mai bine. Problema la noi este că stimulentele din societate sunt atât de greșit structurate încât e greu pentru partide, în ipoteza deocamdată puțin probabilă că ar dori așa ceva, să găsească un număr de oameni care, fiecare în parte, să aibă concomitent minte, educație și caracter și care să dorească să formeze un guvern (îi includ aici și pe cei ce-i sfătuiesc, deschis sau din umbră pe miniștri).

Trebuie eliminate distorsiunile din structura stimulentelor, astfel încât, pe de o parte, partidele să dorească să găsească astfel de oameni, iar pe de altă parte, acei oameni să dorească să facă parte din guvern și din echipa asociată. Eliminarea acestor distorsiuni este o sarcină dificilă și va dura mult. Dar primul pas în această direcție, care nu a fost făcut, este ca acest lucru să fie parte dintr-un program guvernamental. Având în vedere că cea care domină este concepția că în guvern trebuie puși oameni cu experiență în administrație, mă îndoiesc că acest proiect va fi pe agenda vreunui guvern într-un orizont previzibil. La momentul la care acest lucru se va întâmpla, clasa noastră politică se va fi modernizat de mult.

Am descris mai sus o formulă ideală, spre care ar trebui să se tindă. Probabil că niciun guvern nu ar putea fi perfect. Dar cu cât se va apropia mai mult de standardul descris, cu atât mai mult va avea capacitatea de a implementa un program de guvernare, care nu ar putea fi decât bun.

Lucian Croitoru este consilier al guvernatorului BNR. Opiniile sale nu reprezinta pozitia BNR sau a redactiei