„Când veți trece de la constatări la fapte?” Parlamentul îl întreabă pe ministrul Rafila ce face cu fenomenul pacienților plimbați de la stat la privat

Interpelat în aprilie de senatorul AUR Dorinel Cosma, Ministerul Sănătății a răspuns în iulie, printre altele, că „decizia de a efectua investigaţii medicale în spitale publice sau private aparţine pacientului”.

„De câțiva ani, poate de prea mult timp, o practică deloc corectă este tolerată în spitalele din țară. Pacienții sunt plimbați de la stat la privat. Mai exact, doctorii din spitalele de stat, plătiți din bani publici pentru a-și face meseria în spitalele publice, trimit pacienții la clinici private care, adesea, sunt ale lor.”, a spus senatorul Dorinel Cosma în aprilie 2024.

Senatorul i-a adresat ministrului Sănătății rugămintea de a îi răspunde „punctual” la două întrebări:

• „1. Când veți trece de la constatări la fapte?”
• „2. Ce măsuri veți întreprinde pentru ca specialiștii angajați în spitalele publice, de stat, să nu mai transforme unitățile sanitare de stat în spații de racolare a clienților pentru cabinetele sau spitalele private?”

„Am înțeles că de curând ați aflat și dumneavoastră de această practică și v-ați exprimat dezacordul pe un post de televiziune. Dar oare atât trebuie să facă un ministru?”, se mai întreabă senatorul AUR Dorinel Cosma, într-o interpelare adresată lui Alexandru Rafila.

„Decizia pacientului”

Interpelarea semnată de senatorul Dorinel Cosma este datată aprilie 2024. Ministerul Sănătății a răspuns la ea 3 luni mai târziu, în iulie. A răspuns secretarul de stat Tiberius Brădățan.

„Investigațiile medicale se pot efectua (ulterior efectuării unui consult medical şi obţinerii unui bilet de trimitere de la medicul de familie) atât în cadrul unităţilor sanitare publice, cât şi în cadrul centrelor şi unităţilor medicale din sistemul privat de sănătate gratuit, dar şi contra cost. Decizia pentru a efectua investigaţii/analize medicale într-unul din aceste două sisteme de sănătate (public/ privat) aparţine pacientului”, se arată, printre altele, în răspunsul Ministerului Sănătății, semnat de Tiberius Brădățan și publicat pe site-ul Senatului.

Câteva rânduri mai jos, după ce este explicat pe larg faptul că investigațiile medicale se efectuează doar la recomandarea unui medic, în răspunsul Ministerului Sănătății este reluată aceeași idee: „Decizia de a efectua investigaţii medicale în unităţi sanitare publice sau private aparţine pacientului, în totalitate.”

Eventuala incompatibilitate a unui medic, analizată tot de către medici

În ceea ce privește conflictul de interese, Ministerul Sănătății arată, în document, că acesta „priveşte persoane care sunt remunerate din bani publici şi care prin acţiunile lor dobândesc pentru sine sau pentru rudele lor de gradul Z sau II beneficii ori foloase directe sau indirecte”. 

MS amintește că personalul medical care lucrează în spitale publice are obligația de a completa anual declarații de avere și interese, declarații care sunt verificate de Agenția Națională de Integritate.

„În situația în care există o stare de incompatibilitate, pe timpul existenței acesteia, medicul trebuie să aibă suspendat dreptul de exercitare a profesiei, obligându-se ca în termen de 10 zile de la apariția situației de incompatibilitate să anunțe Colegiul Medicilor al cărui membru este”, se mai arată în document.

Pasul următor indicat în răspunsul Ministerului Sănătății: „La solicitarea medicului sau la sesizarea oricărei persoane, instituții sau autorități interesate, președintele Colegiului din care face parte medicul poate constitui o comisie specială, pentru fiecare caz în parte, alcătuită din medici primari, pentru a confirma sau infirma situația de incompatibilitate.”

Recunoaște conflictul de interese

Ministerul condus de trei ani de Alexandru Rafila admite că situația în care medicii angajați în spitale publice își direcționează pacienții la unități medicale private „reprezintă conflict de interese, deși nu există o prevedere expresă într-un act normativ care să reglementeze acest aspect”, potrivit documentului.

I s-au dat asigurări Parlamentului că la nivelul Ministerului Sănătății, pe care Alexandru Rafila îl conduce de 2 ani și 8 luni, „există preocuparea de a elimina acest tip de conflict de interese atât prin legislație, cât și prin educație și prin implicarea organizațiilor profesionale”.

Ministerul Sănătății susține însă că „acest lucru este destul de dificil” și indică o serie de cauze, precum:

• finanțarea insuficientă a sistemului public de sănătate, pe care „conducerea Ministerului Sănătății este preocupată să o rezolve”;

• orașe cu spitale municipale/orășenești sau chiar spitale județene unde „anumite echipamente medicale – de ex. RMN, CT, ecograf de tip Doppler etc. – nu sunt funcționale”;

• legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, care, potrivit Ministerului Sănătății, „stipulează că pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza”.

Problema, trimisă conducerii spitalelor

Din punctul de vedere al Ministerului Sănătății, „situațiile nocive” – când, deși există posibilitatea tratamentului în spitalul public, pacientul este direcționat către sistemul privat, unde medicul care îl tratează mai are un angajament – „este necesar a fi monitorizate și sancționate de către conducerile unităților sanitare și de către consiliile etice ale spitalelor”.

Mai mult, Ministerul Sănătății așteaptă sprijinul managerilor de spitale, care „au un rol foarte important, deoarece trebuie să imprime personalului medical dorința de a pune pacientul în centrul actului medical, iar în lipsa empatiei se va perpetua neîncrederea în cadrele medicale”. 

O parte importantă dintre spitalele din România se află chiar în subordinea Ministerului Sănătății. Atunci când se întâmplă, aceste cazuri pot fi însă reclamate de către pacienți fie DSP-urilor, fie conducerii spitalului, fie direct Ministerului Sănătății, se mai precizează în document.

De asemenea, în alte țări, activitatea medicilor – în spitale de stat sau private – „este foarte clar reglementată din punct de vedere legislativ”, susține secretarul de stat Brădățan, în răspunsul pe care îl semnează. În România, spune demnitarul, „există o barieră legislativă sau chiar constituțională, art. 41 din Constituția României prevăzând că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit”.

În același timp, „dacă un pacient dorește să se prezinte la o clinică privată, este liber să o facă, cu mențiunea că acesta nu poate fi obligat să facă acest lucru de către medicul care îl tratează pentru o afecțiune medicală”.

Guvernul din care face parte Rafila s-a opus recent unui proiect de lege ce penaliza practica trimiterii pacienților de la stat la privat

În primăvara acestui an, investigația Hotnews privind practica medicului Cătălin Cîrstoiu de a-și chema pacienții de la stat la clinica privată a readus în dezbaterea publică un fenomen vechi de decenii. Este vorba despre parazitarea sistemului public de cel privat, făcută inclusiv (dar nu numai) prin intermediul medicilor care lucrează în paralel în ambele sisteme.

Un proiectul de lege propunea ca un medic care ar face orice fel de presiune pentru ca pacientul să meargă la o clinică privată să poată fi sancționat disciplinar. Medicul risca astfel de la mustrare sau amendă până la interdicția de a exercita profesia și retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor.

Proiectul, momentan blocat în Parlament, a primit, în februarie 2024, aviz negativ de la Guvernul din care Alexandru Rafila face parte.

Avizul negativ, semnat chiar de premierul Ciolacu, argumenta că „există o linie foarte fină de demarcație între obligația medicului de a nu trimite pacientul în privat și dreptul pacientului de a beneficia de servicii medicale optime”.