Ce n-a profetit Brucan (de Dan Tapalaga)

Pe patul de moarte, profetul a mai spus una. «1 ianuarie 2007, dupa parerea mea, inseamna mai rau decit acuma. O sa treaca ani pina o sa simtim o imbunatatire », a prezis Brucan inainte sa plece de tot. In micul interviu dat intre doua lumi, a spus doar atit. N-a mai apucat sa ne arate de unde ni se trage tot raul.

De la ei, sau de la noi ? Acest impersonal «inseamna mai rau » unde trebuie sa-l asezam? In circa Europei, sau a noastra ?

Putin inainte de raportul de tara din 26 septembrie, dezbaterea publica din Romania se risipeste in subiecte minore: mediocritatea elevului Basescu, angoasele premierului Tariceanu, smiorcaielile ministrului Atanasiu sau ghionturile tot mai penibile dintre PNL si PD. In loc sa ne pese de buzunarul nostru, sa-i intrebam ce cistigam si ce pierdem dupa 2007, ne omorim timpul cu razboiale lor. Toamna integrarii noastre este, vai, toamna vrajbei lor.

Se poate si mai rau: nebunii zburda liberi. Cuceresc sondajele de opinie. Inalti ierarhi le atirna de git cruci la suprapret. In criza de idei, altii proiecteaza statui cu Ceausescu pe tot cuprinsul tarii. Invoca duhul Securitatii. In loc sa faca un pas inapoi din pragul UE, maestrii dezintegrarii fac doi inainte.

Pazea, Europo ! Ei, frinarii Romaniei, au confiscat steagul progresului ! Inainte il aveam doar pe Vadim. O profetie nerostita ar fi ca europenilor le vom aduce doi, sau poate chiar mai multi ca el, ca Gigi sau ca Felix.

De fapt, chiar ne doare in cot de Europa. Refaceti in gind agenda publica a saptaminii trecute. Scrisoarea fara precedent a comisarilor europeni Franco Frattini si Ollie Rehn din 8 septembrie n-a reusit sa genereze masa critica in dezbaterea politica astfel incit proiectul de lege privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, mutilat in parlament, sa fie reparat. A trecut de atunci mai bine de o saptamina. Nici un progres.

Prea ocupat de razboiul cu Traian Basescu, premierul Tariceanu pare sa fi uitat complet de Bruxelles. Presedintele Camerei Deputatilor, liberalul Bogdan Oltanu promisese ca va retrimite proiectul ANI in comisii. Tot nimic. Daca ar fi avut cu adevarat vointa politica, Guvernul ar fi impus proiectul ANI, cu orice risc, prin ordonanta de urgenta. Precedent exista.

Asa s-a intimplat in mai 2005 cu noile declaratii de avere, cind, la fel ca acum, nu mai era timp de pierdut in Parlament.

In schimb, Tariceanu s-a intilnit marti, 12 septembrie, la ceas de seara, cu Dan Voiculescu obsedat de razboiul cu Basescu, nu de lupta pentru integrare. Coalizarea impotriva presedintelui a devenit scopul declarat al PNL, PC si, inca nemarturisit, al UDMR. Din nou: nu urgentele europene au stat pe agenda lor, ci fobiile personale.

Or, asta insemna iresponsabilitate, cind mai sint citeva zile pina la raportul de tara.

O profetie nerositata ar fi, deci, ca oligarhii, stapinii arsenalului media, ocupa agenda publica cu false probleme si se vor stradui s-o cucereasca, dupa 1 ianuarie, pina la ultima reduta. }inta e ca “stupid people” (sintagma favorita a lui Brucan) sa fie cit mai “stupid”. Un popor neinformat poate fi usor dus de nas.

Ne vom adinci, deci, in ignoranta, manipulari si scandaluri marginale, captivi in realitatile virtuale inventate de Vintu, Voiculescu si Sirbu. Asa ne va fi, vorba profetului, mai rau.

Nu-i de mirare ca, in vacarmul general, o alta stire esentiala s-a pierdut in plan secund. Aflam ca Romania risca sa piarda pina la 25 la suta din fondurile destinate agriculturii, daca pina la 1 aprilie 2007 nu va pune pe picioare Agentia de Plati. Or, aici vorbim de un subiect care afecteaza citeva milioane de tarani.

Lor nu li se explica de ce risca sa piarda milioane de euro, zeci de subventii la care au dreptul de la 1 ianuarie 2007 la fel ca oricare alt fermier din Europa.

Ce sa mai vorbim de responsabilitatea presei, cind insusi Guvernul uita cu totul de UE. Pe 7 septembrie, in presa aparea informatia ca, la alcatuirea bugetului pe 2007, ministerul finantelor a uitat pur si simplu sa ia in calcul si contributia Romaniei, in valoare de circa 1.343 de milioane de euro, la bugetul comunitar.

Ministerele ar fi primit ca termen data de 20 septembrie pentru corectarea acestui penibil rateu si refacerea calculelor. Nu stim ce s-a intimplat. Ce ar fi trebuit obligatoriu sa se intimple: o fireasca demisie a ministrului de finante. Fireasca era si la precedentul raport de tara, cind Vladescu a incasat cele mai multe stegulete rosii.

O profetie nerostita ar fi ca ne vom integra tot ca noi – cu mari greseli pentru care nu plateste nimeni – si de aceea ne va fi si mai rau.

Nici opozitia n-o duce mai bine. PSD a ratat cu biro o tema de stinga. Costurile integrarii. Ingropat de datoriile lasate mostenire de Nastase, Geoana a uitat si el de banii europei si se misiunea sa politica. O dezbatere adevarata are, totusi, loc. La altii. Presa britanica, de exemplu, scrie de zor despre migratia fortei de munca din Romania si Bulgaria, despre riscuri, avantaje etc.

Problema noastra, cred, este ca elita de la Bucuresti isi trateaza poporul ca pe o ceata de supusi nu ca pe un grup de cetateni. A observat-o excelent Tom Gallagher in “Furtul unei natiuni”. O profetie nerostita ar fi, deci, ca ne va fi la fel de rau cita vreme nu vom face saltul la cetateni.

Daca vom sta mai departe aiuriti cu ochii la ei, hipnotizati de mistica politica, cu gust pentru complot si actiune subversiva. Cit vreme nu ne vom intreba mereu: si eu ce cistig si ce pierd din toate astea?