Ce poate însemna, de fapt, înfrângerea Rusiei și de ce Ucraina nu trebuie să fie un nou Vietnam de Sud
Acceptarea naşterii unei Ucraine care să fie un alt Vietnam de Sud, fragil şi impotent, ar fi primul pas către un alt război, încă şi mai devastator. Pentru Statele Unite, Ucraina are o importanţă capitală: drumul spre apărarea Taiwanului trece prin Europa Centrală şi de Est, scrie profesorul de drept constituțional Ioan Stanomir pe Contributors.ro.
Departe de cacofonia politicii româneşti şi de iresponsabilitatea senină cu care o elită provincială şi mioapă refuză să accepte provocările unei lumi globale, războiul din Ucraina continuă, iar tragedia din Europa Centrală şi de Est rămâne, asemeni luptei pe care Israelul o duce împotriva Iranului şi acoliţilor săi, un semn al acestei realităţi pe care nu o mai putem ignora.
Şi doar fermitatea lucidă pe care un Raymond Aron a profesat-o, vreme de decenii, ca gânditor şi comentator, este adecvată epocii pe care o traversăm. Este o epocă a lepădării de iluzii, este o epocă în care avem datoria de a face alegerile în măsură să prevină catastrofa unui război general între naţiuni. Laşitatea, capitularea, orbirea nu sunt calea spre pace, ci spre acea conflagraţie pentru care se pregătesc statele din “axa răului”. Din Iran şi China comunistă până în Rusia, trecând prin Coreea de Nord, ambiţia revizionistă modelează un comportament internaţional a cărui agresivitate este evidentă. Fermitatea şi luciditatea sunt reperele în jurul cărora alternativa occidentală trebuie să se organizeze.
Pace şi război
Planul de pace prezentat de Preşedintele Zelenski este doar un element din acest vast tablou pe cale de a se contura. Formularea sa pune în dezbatere o problemă crucială, centrală în reflecţia inspirată de viziunea realistă şi anti-utopică a lui Aron: obiectivele politice ale unui război sunt singurele în funcţie de care se poate imagina victoria. Acum, mai mult ca oricând, este nevoie să definim, dincolo de orice ambiguitate, ce înseamnă victoria Ucrainei şi care ar fi scenariul unei înfrângeri ruse.
Iar aceasta este, înainte de toate, o dezbatere politică, de vreme ce detaliile militare, legate de teatre de operaţiuni şi de armament, se subordonează viziunii de durată. Miza este cu mult mai dramatică decât restaurarea integrităţii teritoriale a Ucrainei. Victoria poate fi imaginată doar în măsura în care statul ucrainean îndeplineşte trei criterii decisive: viabilitatea instituţională, ancorarea în spaţiul occidental, capacitatea de apărare pe termen mediu şi lung împotriva Rusiei.
În oglindă, înfrângerea Rusiei înseamnă dezvoltarea unei Ucraine care să aibă puterea politică şi militară de a rezista oricărei încercări de subminare şi de destabilizare. Pentru Rusia, existenţa unei Ucraine stabile este însăşi definiţia înfrângerii: o înfrângere care ar marca, pentru viitorul previzibil, limitele expansiunii ruse în Europa.
Acest binom victorie-înfrângere se cere raportat la nivelul spaţiului euro-atlantic. Acceptarea naşterii unei Ucraine care să fie un alt Vietnam de Sud, fragil şi impotent, ar fi primul pas către un alt război, încă şi mai devastator. Pentru Statele Unite, Ucraina are o importanţă capitală: drumul spre apărarea Taiwanului trece prin Europa Centrală şi de Est.
Iată de ce fermitatea lucidă trebuie să domine, în aceste momente. Occidentul are de navigat între extreme: necesitatea evitării unei escaladări nucleare nu poate justifica acceptarea capitulării. Şantajul rus nu poate fi baza unei vieţi viitoare în Europa. Naţiunile noastre nu pot fi luate captive de un imperiu decrepit al răului.
Definirea politică a victoriei revine ca un obiectiv esenţial: pacea şi războiul sunt feţele gemene ale aceleiaşi strategii. Viitorul Ucrainei trebuie să ducă spre prosperitatea şi energia militară a Republicii Coreea, iar nu spre falimentul ruşinos din Vietnam. Evocarea celor două state coreene este cu atât mai importantă cu cât tirania nucleară din Nord este unul dintre aliaţii cheie ai Moscovei: informaţiile despre prezenţa soldaţilor trimişi de dictatorul comunist pe teatrul de operaţiuni din Ucraina reprezintă confirmarea naturii globale a conflictului de acum.
Pacea, spre a dura, are nevoie de soliditate fundamentelor politice şi militare. Integrarea în spaţiul de securitate occidental şi construirea unei democraţii funcţionale şi prospere în Ucraina, înarmarea constantă şi pe termen lung, descurajarea colectivă a agresiunii Rusiei prin creşterea procentului alocat apărării, solidaritatea cu naţiunile din flancul NATO expus ameninţării, iată elementele fără de care nu se poate concepe un viitor al păcii în Europa.
INTERVIURILE HotNews.ro