Ce vei fi când vei fi mare? 3 povești din România care arată că succesul nu depinde de diploma de Bac sau de licență

Te-ai întrebat ce meserii vor mai exista peste 10, 15 sau 20 de ani? Ce ar trebui să faci astăzi pentru a-ți ajuta copilul să ajungă acolo unde-i va fi bine mâine? Copiii de acum ar putea avea meserii care încă nu există și la care nici nu se gândește nimeni în acest moment. Tocmai de aceea, a urma drumurile bătătorite de alții și stabilite de părinți nu reprezintă neapărat o cheie spre succes. Am stat de vorbă cu trei tineri pe care pasiunile i-au dus în direcții pe care nici ei, nici familiile lor nu le bănuiau. Ana-Maria, absolventă de Științe Politice, e acum „amiralul” unei flote de roboți. Andrei, absolvent al unei Facultăți de Instalații, este iluzionist. Iar Andra, care a luptat din greu să ajungă CEO, și-a dat demisia la nici trei luni după ce a ajuns acolo, iar azi ajută oamenii să-și renegocieze relația cu munca. Sfatul lor pentru părinții de azi e să-și îndrume copiii ca la întrebarea „Ce vei fi când vei fi mare?” să răspundă simplu: „Autentic și curajos!”

Pentru unii copii, deși jobul e încă departe, drumul e trasat deja din copilărie de către părinți care, deși au cu cele mai bune intenții, omit să le vadă înclinațiile și pasiunile. E exemplul clasic al copilului care vrăjește publicul cu mișcări de dans încă de la serbarea din clasa a IV-a, dar care din a V-a începe meditațiile la Matematică pentru a urma cariera de inginer a tatălui. Sau copilul care la 13 ani luminează cotețul găinilor după ce a meșterit singur un minigenerator electric, dar pe care familia îl vrea medic și-l îndrumă spre biologie-chimie.

Lumea se schimbă, regulile jocului se rescriu în fiecare zi

„Școala m-a învățat să mă conformez și să mint”, a spus anul acesta o fată care a terminat un liceu din Arad ca șefă de promoție. Iulia Cociuba a vorbit despre toate nemulțumirile și frustrările acumulate timp de 12 ani de școală. „Școala m-a învățat să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde”. Părinți și profesori, deopotrivă, ajung să șteargă cu buretele nu doar personalitatea, ci și pasiunile copiilor, ignorând faptul că trăim într-o lume în continuă schimbare, unde regulile jocului profesional (și nu numai acestea!) sunt rescrise în fiecare zi. Pentru generația Z, acest lucru înseamnă o oportunitate extraordinară de a explora și de a se reinventa.

Articolul poate fi citit în întregime pe www.totuldespremame.ro