Cearta europenilor, bucuria Miticilor

Toate s-au intamplat intr-o singura noapte. Doamna de Fier a Germaniei, Angela Merkel, a dormit pe o canapea intr-o camera de sedinte. Pretiosul Hollande, presedintele Frantei, a refuzat sa-i raspunda la telefon presedintelui Consiliului European. Mandrul Cameron, premierul britanic, a bantuit pe holuri in cautarea unor bomboane Haribo.

A fost noaptea in care bugetul Uniunii Europene a fost micsorat pentru intaia oara in istorie. Noaptea in care puternicii Europei s-au targuit 26 de ore, ca intr-un “bazar”, pentru o suma ce nu depaseste 2% din cheltuielile guvernelor nationale.

Intre timp, auzind galceava europenilor, intr-un colt al continentului Miticii isi frecau mainile.

Pentru primadonele politice ale noptii de joi spre vineri, miza financiara a stabilirii bugetului european nu a fost atat de importanta pe cat ar parea. Bugetul UE nu aduce un plus mai mare de 0,3% din PIB pentru tarile europene bogate. Merita doar atat o zi si o noapte de targuieli incinse?

Da, dar daca nu doar pentru bani, atunci pentru ceva la fel de important din punct de vedere politic: imaginea. Bruxelles-ul a fost inainte de toate scena unei confruntari a talentelor actoricesti, abia apoi fiind vorba despre chestiunile economice.

Toate ingredientele au fost la locul lor: detaliile picante care zugraveau munca asidua a liderilor politici au fost atent strecurate spre presa, inclestarile si rasturnarile de situatie bine montate (de parca marii datornici ar fi avut vreo sansa de castig in fata creditorilor), iar pozele finale victorioase din partea tuturor.

Criza economica europeana asigura negocierilor bugetului UE o atentie importanta din partea opiniei publice, dar in ochii cetatenilor-spectatori meciul este unul al orgoliilor nationale.

David-ul englez a reusit sa-si puna crinul Frantei la butoniera, nordicii i-au pus din nou la punct pe sudisti (logic, doar ei sunt cei care au banii), in timp ce vulturul teuton a plutit calm deasupra tuturor.

Partidul lui Cameron are peste doar cateva luni un rand de alegeri locale importante, iar pe Angela Merkel o asteapta la toamna alegerile federale. Cei doi beneficiaza si de cele mai mari castiguri de imagine in urma negocierilor, in timp ce Hollande isi poate permite o şifonare caci Franta nu are alegeri in 2013.

Astazi, dorinta comisarului european Viviane Reding si al ei 2013 – An European al Cetatenilor par naive: “Este important ca oamenii sa nu perceapa Europa si Bruxelles-ul ca o entitate financiara si ca un loc de cearta.”

Dar exact asta au aratat liderii politici ca este Europa: o cearta in jurul banilor. Nevoia de “mai multa Europa” si cresterea integrarii politice par sa fi disparut complet din scena.

Este firesc ca pentru liderii nationali, ideea transferului de competente politice catre Bruxelles sa nu sune bine. Inmultirea parghiilor de decizie puse in mana Comisiei Europene si a Parlamentului European ar rupe o bucata suculenta din puterea reala a zglobiilor politicieni care si-au facut un hobby din negocierile tarzii in noapte.

Si ar transforma Uniunea Europeana din tapul ispasitor al politicienilor locali, intr-o entitate mult mai concreta decat este astazi.

In prezenta unei astfel de conduite cinice a principalilor politicieni europeni, de ce i-am reprosa lui Victor Ponta politizarea interna a discursului sau despre un subiect european? Caci Ponta, prin acuza unui esec al lui Traian Basescu la Bruxelles, nu face altceva decat sa reproduca atitudinea colegilor din alte tari care folosesc subiectele europene pe post de munitie politica interna.

Absenta unei baze reale pentru afirmatiile sale devine irelevanta pentru televiziunile de partid. Ce vrea poporul sa afle este „daca le-a tras-o sau nu Basescu”. Raspunsul, ca de obicei in ultimii ani in Romania, variaza in functie de

Adevarul televiziunilor

Foto: captura de Mihai Mateas

televiziunea pe care o privesti (vezi captura foto).

Dar nu aici gasim diferenta esentiala dintre politica damboviteana si cea vest-europeana. Ci in faptul ca, in timp ce din guvernul Angelei Merkel ministrul Educatiei prins cu plagiatul isi da (nu de bunavoie) demisia, Romania continua sa fie condusa de un premier vinovat de acelasi pacat.

E o sminteala sa avem incredere intr-o eventuala maturizare a clasei politice de la Bucuresti.

Scandalul, incompetenta si hotia sunt la noi boli vechi de peste un secol, de cand Carol I a fost pe punctul sa abdice exasperat de insultele neintrerupte ale politicienilor damboviteni, aceiasi care ii oferisera tronul. De atunci pana astazi clasa politica romaneasca nu a evoluat. Din contra. Am avut si avem hoti drept ministri si mitocani drept senatori.

In acest conditii, un transfer al autoritatii politice dinspre Bucuresti inspre Bruxelles este de dorit in Romania.

Uniunea Europeana ramane sansa noastra istorica caci ne ofera o serie de avantaje foarte concrete la nivel individual: pe langa dreptul la libera circulatie, posibilitatea de a studia ieftin la cele mai mari universitati europene si ajutoarele financiare venite pe canalul programelor europene (in ciuda absorbtiei reduse, Romania a primit de la UE aproape de doua ori mai multi bani decat a dat).

Dar pe langa “morcovul” apetisant, in mana Bruxelles-ului sta si un bici care poate fi folosit la nevoie pentru a struni o clasa politica ticalosita.

Situatia este insa defavorabila pentru viitorul nostru. Uniunea Europeana este folosita astazi de catre liderii nationali vest-europeni in special ca estrada electorala si uger economic. Si institutiile unei astfel de Uniuni prefera mai degraba sa negocieze, decat sa foloseasca biciul.

Din acelasi motiv pentru care un medic slab si nesigur (Bruxelles-ul) evita intotdeauna sa aplice un tratament radical care i-ar putea salva bolnavul. Si bolile politicienilor romani sunt multe si grave.

Pentru politicienii romani cea mai convenabila evolutie este un Bruxelles tot mai slab dinspre care sa vina din ce in ce mai multi bani.O spune, voalat, chiar Victor Ponta: “Tot mai multe partide din Partidul Popular vorbesc de mai multa Europa, dar am vazut ieri [vineri, n.red.] ce se intampla si ce inseamna pentru ei: mai multa Europa, mai putini bani pentru UE. Mai multa Europa pentru cine?”

In ciuda manipularilor, faptele spun ca occidentalii au decis sa trimita spre Romania in urmatorii sapte ani cu 6 miliarde de euro mai mult decat au facut-o in ultimii sapte ani. Dar experienta dovedeste ca banii nu sunt suficienti pentru vindecarea bolilor Miticilor politici de pe Dambovita.

Romania are astazi nevoie de mai multa Europa tocmai pentru ca are prea multa Dambovita la ea acasa.