Ce e de făcut când descoperi că ai o alergie la antibiotic

Când vorbim de alergie la antibiotic, cea mai frecventă este cea la penicilină și la derivatele ei. Penicilina este prescrisă pentru tratarea diferitelor infecții bacteriene.

Semnele și simptomele comune ale alergiei la penicilină includ urticarie, erupții cutanate și mâncărime. Reacțiile severe includ șocul anafilactic, care pune viața în pericol, afectând mai multe organe importante.

Cercetările au arătat că alergiile la penicilină pot fi supraraportate – o problemă care poate duce la utilizarea unor tratamente cu antibiotice mai puțin adecvate și mai scumpe. Prin urmare, este necesar un diagnostic precis atunci când se suspectează alergia la penicilină.

„Antibioticele sunt printre cele mai frecvente medicamente implicate în reacții alergice, în special cele din clasa betalactaminelor, din care face parte penicilina”, explică dr. Rareș Simu, medic specialist în imunologie clinică și alergologie.

De ce dezvoltăm alergie la penicilină

Alergia la penicilină apare atunci când sistemul imunitar devine hipersensibil la medicament – reacționând, în mod eronat, la medicament ca la o substanță dăunătoare, cum ar fi o infecție virală sau bacteriană.

Înainte ca sistemul imunitar să dezvolte sensibilitate la penicilină, trebuie să fii fost expus la medicament, cel puțin o dată. După expunere, sistemul imunitar poate dezvolta anticorpi împotriva antibioticului. Iar la următoarea administrare, acești anticorpi specifici direcționează atacurile sistemului imunitar asupra medicamentului. Substanțele chimice eliberate de această activitate provoacă semnele și simptomele asociate unei reacții alergice.

Cum se manifestă și cât durează alergia la antibiotic

Semnele și simptomele alergiei la penicilină apar adesea în decurs de o oră după administrarea medicamentului. Mai rar, reacțiile pot apărea după câteva ore, zile sau săptămâni mai târziu.

Semnele și simptomele alergiei la penicilină pot include:

• erupții cutanate,
• urticarie,
• mâncărime,
• febră,
• umflături,
• dificultăți de respirație,
• respiraţie şuierătoare,
• rinoree,
• lăcrimare,
• anafilaxie.

Șocul anafilactic

Anafilaxia este o reacție alergică rară, care pune viața în pericol. Semnele și simptomele anafilaxiei includ:

• constricția căilor respiratorii și a gâtului, provocând dificultăți de respirație;
• greață sau crampe abdominale;
• vărsături sau diaree;
• amețeli;
• puls slab, rapid;
• scăderea tensiunii arteriale;
• convulsii;
• pierderea conștienței.

Reacții alergice întârziate la penicilină

Reacțiile alergice la penicilină mai puțin frecvente apar la câteva zile sau săptămâni după expunerea la medicament și pot persista ceva timp după ce oprești administrarea. Acestea includ:

• boala serului, care poate provoca febră, dureri articulare, erupții cutanate, umflături și greață;
• anemia indusă de medicamente, o reducere a celulelor roșii din sânge, care poate provoca oboseală, bătăi neregulate ale inimii, dificultăți de respirație și alte semne și simptome;
• reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS), care are ca rezultat erupție cutanată, număr mare de celule albe din sânge, inflamație generalizată, ganglioni limfatici măriți și reapariția infecției cu hepatită latentă;
• sindromul Stevens-Johnson sau necroliza epidermică toxică, care implică formarea severă de vezicule și descuamarea pielii;
• inflamație la rinichi (nefrită), care poate provoca febră, sânge în urină, inflamație generalizată, confuzie și alte semne și simptome.

Alte efecte adverse, diferite de alergie

Este posibil să apară reacții adverse ale penicilinei – așa cum se întâmplă cu alte medicamente – care nu reprezintă o reacție alergică la medicament. În funcție de tipul de penicilină, reacțiile adverse frecvente pot include greață sau diaree ușoară, dureri de cap sau mâncărime vaginală.

„În toate cazurile în care apare alergie la un medicament se evită administrarea oricăror medicamente din aceeași clasă. Trebuie înlocuit medicamentul incriminat cu un medicament cu efect similar, dar care are o altă structură chimică și care acționează prin alte mecanisme”, spune dr. Rareș Simu.

Derivatele penicilinei care pot da reacții alergice

Penicilina aparține unei clase de medicamente antibacteriene numite antibiotice betalactamide. Deși, mecanismele medicamentelor variază, în general ele luptă împotriva infecțiilor atacând pereții celulelor bacteriene. Pe lângă penicilina, alte betalactamine asociate mai frecvent cu apariția reacțiilor alergice sunt un grup de medicamente numit cefalosporine.

Dacă ai avut o reacție alergică la un tip de penicilină, este posibil să fii alergic și la alte tipuri de penicilină sau la unele cefalosporine.

Derivatele din penicilină includ:

• amoxicilină,
• ampicilină,
• dicloxacilină,
• nafcilină,
• oxacilina,
• penicilina G,
• penicilina V,
• piperacilină,
• ticarcilină.

cefalosporinele includ:

• cefaclor,
• cefadroxil,
• cefazolin,
• cefdinir,
• cefepimă (Maxipină),
• cefotetan,
• cefprozil,
• cefuroxima,
• cefalexină (Keflex).

Factori de risc

Oricine poate dezvolta o reacție alergică la penicilină, totuși există câțiva factori predispozanți:

• un istoric de alergii la alte substanțe, cum ar fi alergia alimentară sau febra fânului;
• reacție alergică la un alt medicament;
• un istoric familial de alergie la medicamente;
• expunere crescută la penicilină, din cauza dozelor mari, a utilizării repetitive sau a utilizării prelungite;
• anumite boli asociate frecvent cu reacții alergice la medicamente, cum ar fi infecția cu HIV sau virusul Epstein-Barr.

Diagnosticarea alergiei la antibiotic

Consultul amănunțit și testele de diagnostic adecvate sunt esențiale pentru un diagnostic corect. O alergie la penicilină diagnosticată greșit poate duce la utilizarea unor antibiotice mai puțin adecvate sau mai scumpe.

Teste cutanate

În timpul unui test cutanat, medicul alergolog aplică pe piele o cantitate mică de medicament cu un ac. O reacție pozitivă la test va provoca o umflătură roșie și mâncărime.

Un rezultat pozitiv indică o probabilitate mare de alergie la penicilină. Un rezultat negativ al testului înseamnă, de obicei, că nu ai un risc ridicat de alergie la penicilină. Dar un rezultat negativ este mai greu de interpretat, deoarece unele tipuri de reacții la medicamente nu pot fi detectate cu ajutorul testelor cutanate.

Test de provocare

Dacă diagnosticul de alergie la penicilină este incert, poate fi recomandat un test de provocare. Această procedură se face cu spitalizare și presupune administrarea a până la cinci doze de penicilină, începând cu o doză mică și crescând până la doza dorită. Dacă ajungi la doza terapeutică fără nicio reacție, atunci medicul va concluziona că nu ești alergic la acel tip de penicilină. Vei putea lua medicamentul așa cum este prescris.

Dacă ai alergie la un tip de penicilină, medicul poate recomanda un test de provocare la un alt tip de penicilină sau cefalosporină mai puțin probabil – din cauza proprietăților chimice cunoscute – să provoace o reacție alergică. Astfel poate să identifice un antibiotic care poate fi utilizat în siguranță.

Alergie la amoxicilină și alergie la penicilină, înlocuitor

„În cazul penicilinei sau amoxicilinei, de exemplu, care sunt antibiotice cu spectru larg, dacă pacientul cu o infecție bacteriană este alergic la ele, se recomandă administrarea unui alt antibiotic cu spectru larg, care nu este din aceeași clasă. În general, este de preferat să se administreze medicamente, respectiv antibiotice, pe care pacientul le-a mai administrat anterior și au fost bine tolerate”, recomandă dr. Rareș Simu.

Dacă nu există alte opțiuni adecvate de tratament cu antibiotice disponibile, medicul poate recomanda un tratament de desensibilizare la medicamente.

Acesta presupune administrarea unei doze foarte mici și apoi doze progresiv mai mari la fiecare 15 până la 30 de minute pe parcursul mai multor ore sau zile. Dacă ppți ajunge la doza dorită fără nicio reacție, atunci vei continua tratamentul.

Este important să iei medicamentul conform instrucțiunilor pentru a menține toleranța la acesta pe parcursul întregii cure de tratament. Totuși, desensiblizarea nu durează în timp, așa că e nevoie să repeți procedura dacă o să mai ai nevoie de tratament cu antibiotic după. Din păcate, desensibilizarea nu are întotdeauna succes și există riscul unor reacții grave.

Alergie la antibiotic în cazul copiilor

Conform unor date publicate în Journal of Pediatric Infectious Diseases Society, reacțiile secundare ale antibioticelor au determinat în perioada 2011-2015, în Statele Unite, peste 70.000 de vizite la camerele de gardă pentru copii.

Cele mai multe dintre vizitele la medic (peste 86% din cazuri) au fost determinate de reacții alergice, precum eczeme, prurit și edeme. Riscul de a ajunge la urgențe a variat în funcție de vârstă și tipul de antibiotic folosit, dar cele mai frecvente reacții au apărut la copii mai mici de doi ani.

Amoxicilina a fost antibioticul cel mai des implicat în evenimente adverse la copiii cu vârste sub 9 ani, în vreme ce sulfametoxazolul si trimetoprimul (care apar în produse precum Biseptrim, Sumetrolim, Tagremin) au provocat cel mai frecvent reacții alergice la copii între 9 și 14 ani.

„Este recomandat a se evita abuzul de medicamente, în special antibiotice și mai ales la copii, fără a avea o indicație medicală certă”, semnalează dr. Rareș Simu.

Foto: Dreamstime.com