Cei mai cuminti dintre paminteni (de Cristian Ghinea)

Acum vreo trei luni eram intr-un restaurant din cochetul Georgetown, unde un catalan de toata isprava si un turc simpatic si ecologist din Berlin incercau sa ne explice, mie si unui politician polonez, de ce America este de vina pentru tot raul din lume. Eu si polonezul incercam sa le explicam ca exista motive profunde, de ordin istoric, pentru care romanii si polonezii sint proamericani.

Catalanul a zimbit si mi-a trintit fraza serii: „Voi cei din est ati fost prinsi intr-o gaura neagra a istoriei, dar in vreo 20 de ani o sa fiti ca noi.” I-am zis ca ceva atit de arogant nu mai auzisem de multa vreme.

Experimentul descoperirii Americii intr-un grup de 20 de europeni din 16 tari ne-a invatat foarte multe despre Europa insasi. Iar momentul din Georgetown nu a fost singurul cind ruptura cultural-istorica intre vestul si estul continentului s-a manifestat pregnant in micro-grupul nostru.

Sistematic, ma situam, in dezbateri, impreuna cu polonezii si, mai ales, cu cehii, mai aproape de americani si mai departe de colegii din Franta, Germania, Olanda si Portugalia.

Am revazut aceste amintiri cind am citit rezultatele sondajului facut de German Marshall Fund in 12 tari europene plus SUA. Intimplator, este aceeasi organizatie care mi-a oferit bursa americana (http://www.gmfus.org/fellowships/mmf.cfm) si care are ca principala preocupare relatiile transatlantice.

Sondajul a facut deja ceva titluri de prima pagina, dar nu a fost comentat in profunzime. Romanii ies de acolo drept un popor paradoxal, si proamerican si pro-UE, care vrea si ca SUA sa aiba un rol primordial in lume si isi doreste si intarirea puterii europene. Pare ca nimic din framintarile transatlantice sau din euroscepticismul vestului Europei nu ne-a ajuns.

Sondajul arata o dorinta ingenua de a fi prieten cu toata lumea si o frica de a nu cadea la mijloc. Daca se discuta politica, nu zice nici da, nici nu, fii ambiguu- asa il sfatuia nevasta popei din Balanta pe barbatul ei prea slobod la gura cind se imbata.

Trebuie sa precizez ca aceste comentarii se refera la tendinte, comentez diferentele de procente intre romani si alte popoare. Bineinteles ca exista multi romani antiamericani si, daca nu se regasesc in aceste comentarii, ii rog sa-si indrepte frustrarea spre societatea romaneasca care nu le-a inteles genialele convingeri, nu spre autorul comentariilor.

Sintem cel mai proamerican popor dintre cele chestionate, cum au remarcat ziarele romanesti. Dar asta nu inseamna ca nu ne plac ceilalti. Noi ii indragim pe toti. Singura tara in care mai mult de jumatate din respondenti (51%) vor un parteneriat mai strins intre SUA si Europa este Romania.

Andrei Plesu spunea ca a-i intreba pe romani cu cine vor sa fie aliati, cu americanii sau cu europenii, aduce a eterna intrebare adresata copilului: pe cine iubesti tu mai mult, pe mama sau pe tata? Romanii vor, de fapt, sa se impace, sa-i iubeasca pe amindoi la fel. Doar polonezii se apropie ca procentaj de noi, la 41% (americanii sint mai favorabili apropierii decit vest-europenii).

Pe scala simpatiei (de la 1 la 100, nu procente, ci medii ale notelor date de respondenti) fata de Statele Unite, imediat dupa americanii insisi, vin romanii – 73. De remarcat ca tendinta in Europa este undeva la jumatate, cu 46 in Franta si cu 53 in Germania.

Dar asta nu inseamna ca romanii au ales intre americani si europeni, pentru ca simpatia pentru UE este chiar mai mare – 82 pe aceeasi scala. Doar bulgarii si italienii se apropie de noi, la 75%.

Iar binomul SUA – UE nu e unicul caz in care vrem sa fim draguti cu toti. Singurul popor european dintre cele chestionate unde rata de simpatie pentru Israel sare de jumatate este, exact!, poporul roman – 51%. Doar americanii ne intrec – 61% (modul in care Israel isi mentine buna imagine in America spune multe despre avantajele de a fi aliat de incredere si de lunga durata cu SUA).

Dar asta nu e tot: doar turcii ne intrec la simpatia fata de entitatea numita in intrebare „poporul palestinian” (am fost mirat sa constat ca „poporul palestinian”, atit de victimizat de media, nu intruneste nicaieri nici macar pragul neutru de 50 – fluctueaza undeva in jurul a 35, cu punctele maxime in Turcia – 47 si Romania – 45).

Apoi, romanii sint primii in ce priveste simpatia pentru fiecare dintre urmatoarele tari (cu exceptia poporului tarii respective): Italia, China, Marea Britanie, Germania, Spania si Turcia (filmele de mare succes la public ale lui Sergiu Nicolaescu par ca se refera la alti turci). Si, la asta chiar nu ma asteptam: media de simpatie pentru Franta este de 72 in Franta si 78 in Romania. Romanii sint mai filofrancezi decit francezii insisi!

Probabil va ramine proverbial faptul ca romanii (42%) sint in mai mare masura de acord cu politicile internationale ale presedintelui Bush decit americanii – 40% (polonezii se apropie si ei cu 40%). Vestul Europei este la mare distanta, francezii si germanii la 12%, englezii si italienii la 20%. Cifrele nu trebuie absolutizate.

A spune ca romanii il aproba pe Bush este o propozitie gresita pentru ca mai multi romani (47%) il dezaproba. Doar prin comparatie vestea este buna pentru actualul locatar de la Casa Alba.

Apropierea dintre Polonia si Romania este vizibila pe tot parcursul sondajului. La fel de vizibil este si faptul ca celelalte doua tari din est sondate aici, Bulgaria si Slovacia, pica undeva la mijloc. De ce? Este o intrebare. Oare conservatorimul rural si antirusismul istoric (ambele mai accentuate in Romania si Polonia) sa faca diferenta?

Parca vad privirea compatimitoare a stingii vest-europene si a liberalilor fanatici anti-Bush din America, ca si a noii clase de intelectuali romani mimetici, care descopera apa calda a antiamericanismului. In logica lor, potrivit careia istoria e o chestie care se va termina cind toti oamenii vor gindi ca ei, romanii si polonezii din sondaje sint retrograzi si demni de dispret.

Oricum, daca acest nou secol va fi antiamerican, romanii nu se grabesc sa intre in el.