Cinismul europenilor

Bulgarii au tot dreptul sa fie suparati. S-au chinuit sa negocieze, au facut ceva reforme, au acceptat si clauze de siguranta, dar, “tantalai”, nu au gasit “Solutia”.

“Pentru candidatura europeana a Romaniei nu a existat un sprijin deosebit pina cind Bucurestiul nu si l-a cumparat”, scria cu naduf acum trei zile editorialistul cotidianului “Sega” din Sofia.

Pentru guvernul de la Bucuresti, citeva contracte tari cu greii Europei, o lege antiadoptii, incalcarea si mai nerusinata a libertatii presei au fost suficiente pentru ca, vorba baronesei Nicholson, la orizont sa se iveasca, “in sfirsit, Tarimul Fagaduintei”, aderarea la Uniunea Europeana.

La inceputul saptaminii, imediat dupa gloriosul Raport de tara, “economia de piata functionala” brevetata de Nastase si Verheugen a nascut la termen un “Bechtel” mai mic.

Micutul Vinci (caci “doar” 380 de milioane de euro costa tronsonul de autostrada Comarnic-Predeal) vorbeste frantuzeste si a fost botezat de premierul Raffarin la doua luni dupa fratele sau EADS (contract de un miliard de euro), bilingv (franco-german), botezat de cancelarul Schroeder.

Tripleta Bechtel-Vinci-EADS, incredintata de parinti si nasi dupa rit bizantin, fara licitatie, angajeaza in ultimul an al guvernarii aproape patru miliarde de euro, bani care vor fi platiti de la bugetul statului de viitoarele administratii.

Partidul a gasit astfel “Solutia” nu doar pentru refacerea in termen scurt a infrastructurii Romaniei, dar si pentru o aderare sigura si fara mari eforturi la Uniunea Europeana. Formula miraculoasa e “fara licitatie”, dar sa se faca musai cu firme franceze si germane. Sa vedem cine mai sta la coada la astfel de contracte, caci pina la alegeri mai sint inca cinci saptamini.

Atitudinea guvernului roman nu ne surprinde. Stai sa te intrebi daca se va organiza vreodata, sub un guvern al fostilor comunisti, vreo licitatie pentru construirea unei autostrazi. Este stupefiant in astfel de situatii cinismul europenilor. Schizofrenia politica in care legi sau naravuri dimbovitene sint criticate de aceiasi oameni care profita din plin de ele.

Oficialii Comisiei Europene spun ca legea romaneasca datorita careia a fost facut contractul cu firma franceza (Legea Parteneriatului Public-Privat) nu este conforma cu legislatia UE, celebrul “acquis” comunitar.

Chiar ambasadorul Frantei la Bucuresti admite ca legea respectiva trebuie modificata pentru a permite “o competitie mai mare”. Si apoi adauga: “Totusi, aceasta lege a existat, mai exista si astazi, si acest contract a fost negociat in baza unei legi romanesti in vigoare”.

Dupa raportul Parlamentului European din primavara, care punea sub semnul intrebarii indeplinirea criteriilor politice de catre Romania, situatia din tara privind libertatea presei ori coruptia la nivel inalt s-a inrautatit.

Asta nu l-a impiedicat pe germanul comisar Verheugen sa laude progresele facute si sa confirme, in toamna, indeplinirea criteriilor politice puse in primavara sub semnul intrebarii de Parlamentul European.

Este foarte posibil ca in decembrie, la capatul acestui sir de contracte si complicitati, liderii tarilor din UE sa laude progresele Romaniei si sa dea noi asigurari privind aderarea in 2007. Poate il vor plimba pe Adrian Nastase si cu caleasca. Sa nu ne amagim. Pretul il vom plati noi, romanii. Mai intii direct, din buzunar, caci noi alimentam bugetul statului.

Apoi, indirect, prin lipsa de reforma. Justitia va ramine la fel de aservita, anii vor trece si nu va fi dibuit nici un corupt la nivel inalt. Dar din 2007 (sau din 2008, daca se gindesc sa ne aplice clauza de siguranta) vor incepe sa plateasca si europenii pentru aderarea unei Romanii nepregatite. Atunci se vor confrunta cu Romania reala, nu cu cea a casutelor bifate de negociatorul-sef.

Va fi Romania sarmanilor din emisiunile lui Mircea Dinescu. Romania politicienilor corupti si a “pestilor mari” scapati de plasa anticoruptiei.