Sari direct la conținut

„Când copiii mai mari au tantrumuri, își sapă adesea singuri groapa și nu mai pot ieși din ea”. Crizele de furie la adolescență și abordări pentru părinți

HotNews.ro
Abordarea face diferența în comunicarea cu preadolescenții și adolescenții, Foto: Shutterstock
Abordarea face diferența în comunicarea cu preadolescenții și adolescenții, Foto: Shutterstock

Dacă tantrumurile unui copil mic sunt un coșmar pentru părinte, crizele de furie ale unui adolescent pot fi mult mai greu de gestionat.

Dacă vreți să știți mai multe despre comunicarea cu preadolescenții și adolescenții, avem pentru voi o recomandare. Cartea „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile”, recent lansată în limba română, de ZYX Books. Cartea poate fi cumpărată de AICI, iar transportul este gratuit.

Pubertatea, care s-a observat că debutează la vârste tot mai mici și durează mai mult, este o perioadă foarte dificilă atât pentru adolescentul în devenire cât și pentru părinți și, în general, pentru toți cei din preajma lui, motivele reale din spatele crizelor de furie nefiind întotdeauna evidente.

Nu neapărat și strict faptul că i s-a spus să dea muzica mai încet, că a fost rugat să-și facă ordine pe birou sau că a fost criticat pentru că își neglijează igiena personală, a declanșat criza. Trebuie să ne reamintim că dificultățile de viață ale adolescenților sunt diferite de cele ale adulților.

Sunt în plină perioadă de formare a unui sine articulat și autonom, se construiesc experimentând, raportându-se la cei din jur. Au nevoie de feed-back pentru a se defini. Carcasa protectoare, de detașare emoțională pe care mulți adulți o au, la ei este încă în construcție. De aceea, atunci când mediul le este potrivnic și biologia îi predispune, sunt cu atât mai vulnerabili.

Hormonii și creierul, principalii „vinovați”

Modificările hormonale care au loc în organism pot influența starea de spirit, făcându-i pe adolescenți mai susceptibili la anxietate, stres, tristețe și frustrare.

Referitor la anxietate (una dintre cele mai frecvente tulburări în rândul adolescenților), un studiu realizat anul trecut de oamenii de știință chinezi a arătat că una dintre cauzele acesteia este tulburarea ritmului circadian (cea mai evidentă schimbare de comportament în adolescență o reprezintă adormirea târzie și trezirea tot târzie).

Un alt motiv al crizelor de furie poate fi reprezentat de incapacitatea adolescentului de a-și comunica eficient nevoile și dorințele, cum ar fi să ceară mai multă autonomie, mai multă libertate sau un grad mai mare de reprezentare în luarea deciziilor. Inclusiv perspectiva examenelor, impunerea de termene limită, conflictele cu prietenii sau problemele în relație, pot contribui la schimbările de dispoziție ale adolescenților și la izbucnirea crizelor de furie.

Și, nu în ultimul rând, anxietatea, depresia, ADHD sau alte probleme de sănătate mintală pot influența și ele starea de spirit și emoțiile unui adolescent. De exemplu, un adolescent diagnosticat cu ADHD va fi nervos mai des deoarece această tulburare afectează controlul impulsurilor.

Furia are mai multe fețe

Modurile în care se exprimă un adolescent care pe măsură ce se dezvoltă experimentează o serie de emoții, sunt diferite.

Este normal să fie capricios, sfidător și să manifeste lipsă de respect, dar la fel de normal să caute independență și intimitate, să petreacă mai mult timp cu prietenii și să se închidă în camera lui, evitându-și cât se poate părinții. Și apropo de modurile de manifestare, semnele unei crize de furie la adolescenți nu se reduc la țipete. Lipsa de respect, sfidarea, agresivitatea, izolarea, aruncatul cu diferite obiecte și plânsul sunt tot crize de furie.

Abordarea face diferența

Pe bună dreptate, părinții sunt îngroziți de confruntarea cu perioada adolescenței. Și asta pentru că în cele mai multe cazuri au sentimentul că nu vor ști sau că nu vor putea să gestioneze crizele de furie. În realitate este nevoie doar de calm, autocontrol și diplomație. Unele mici schimbări pot face diferențe uriașe.

Iată câteva sfaturi care să vă ajute să învățați adolescentul cum să-și regleze emoțiile și să comunice eficient.

Identifică și recunoaște declanșatorii

Gândește-te și încearcă să identifici ce eveniment a declanșat criza de furie.

A încercat să-ți împărtășească gândurile lui sau o întâmplare semnificativă pentru el dar erai prea ocupat(ă) să îl asculți și s-a simțit ignorat sau neimportant? Ți-a cerut să-l lași să iasă cu prietenii sau să participe la o aniversare sau eveniment și nu i-ai dat voie? Dacă ți-ai dat seama ce a dus la criza lui de furie, data viitoare vei ști cum să abordezi un astfel de subiect și te va ajuta să înțelegi când are adolescentul nevoie să fie ascultat, ajutat sau sprijinit emoțional.

Păstrează-ți calmul în timpul crizei

Atunci când adolescentul ridică tonul (poate chiar țipă la tine!), instinctiv vei avea impulsul să faci același lucru. Dar asta nu o să te ajute cu absolut nimic.

Poate chiar vei înrăutăți lucrurile. Abține-te. Respiră, trage adânc aer în piept. Fii un exemplu, arată-i ce înseamnă autocontrolul și reglarea emoțională, iar aceste acțiuni „vor vorbi” mai tare decât ai putea-o face tu, cu vocea. Dați-vă puțin timp și spațiu unul celuilalt înainte de a încerca să rezolvați problema care a dus la conflict.

Ascultă-l fără să îl întrerupi

Adolescentul trebuie să se simtă în siguranță, trebuie să fie convins că îl vezi și auzi, că ești prezent, chiar și atunci când comportamentul lui nu este bun sau frumos.

Ascultă cu atenție ce are de spus, lasă-l să vorbească, nu îl întrerupe, nu-i face reproșuri, nu-l judeca. Pur și simplu lasă-l să vorbească, să se descarce. Acest lucru îi oferă garanția că vei fi alături de el ori de câte ori trece prin situații dificile.

Încurajează comunicarea

În schimbul de replici pe care îl ai cu adolescentul în timpul unei crize de furie, strecoară lucruri pe care el le-a spus cu alte ocazii, afirmații pe care le-a făcut în trecut. În acest fel va ști că îl asculți atunci când îți vorbește, iar acest lucru va conta pentru el.

Dacă nu pare să se calmeze, oprește discuția, așteaptă să se liniștească și abia după aceea reia discuția, cu scopul găsirii de soluții și modalități de a rezolva problema.

Stabilește limite

După ce criza de furie a trecut, stabilește limite rezonabile. Adolescentul trebuie să înțeleagă că a se comporta urât nu este o metodă prin care obține ceea ce își dorește. Explică-i că e în regulă să fie supărat sau să se simtă frustrat, dar nu și să țipe, să înjure, să arunce cu lucruri sau să arate lipsă de respect. În procesul de stabilire a regulilor pe care le are de urmat, e bine să fie inclus și adolescentul, pentru a vedea că ții cont și de părerea lui, lucru care poate ajuta la reducerea riscului de apariție a viitoarelor crize. Atunci când regulile impuse de părinți sunt unele raționale, adolescenții au tendința să le respecte.

A pune limite nu este suficient. Pentru ca limitele să aibă sens, părinții trebuie să construiască o relație consistentă cu adolescentul iar acesta din urmă să se simtă acceptat și înțeles. Și la fel de important este ca ambii părinți să își asume o viziune comună în ceea ce privește adolescentul, fără a se sabota unul pe celălalt.

Autoarele cărții „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile”, Cara Natterson si Vanessa Kroll Bennett, țin să amintească părinților: „Toate emoțiile sunt binevenite, toate comportamentele, nu!” Doar pentru că sunt furioși nu înseamnă că trebuie să‑și bată fratele mai mic sau să vă ia în râs. Spuneți‑le foarte categoric că anumite lucruri sunt inacceptabile.”

Tot ele sugerează să le arătăm mereu o cale de ieșire: ,,Când copiii mai mari au tantrumuri, își sapă adesea singuri groapa și nu mai pot ieși din ea. Le putem arunca o scară, oferindu‑le o cale de scăpare. Cum? Puneți‑le în față un pahar de apă rece; chemați câinele, începeți să‑l mângâiați și, poate, copiii vă vor urma exemplul; întrebați‑i dacă vor să stea puțin singuri și oferiți‑vă să vedeți că sunt bine în câteva minute (dar, apoi, chiar reveniți peste câteva minute!).”

Dacă vreți să știți mai multe despre comunicarea cu preadolescenții și adolescenții, avem o recomandare. Cartea „Ups, pubertatea! Cum arată lumea adolescenților de azi și cum vorbim cu ei despre teme dificile”, recent lansată în limba română, de ZYX Books. Cartea poate fi cumpărată de AICI, iar transportul este gratuit.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro