Colaboratorii Havel si Walesa (de Cristian Ghinea)

Cine si-a inchipuit ca dosarele se vor deschide si, peste noapte, cei rai si cei buni se vor desparti ca apa de ulei s-a inselat. Scandaluri imense au insotit deconspirarea in Cehia, in fosta RDG si, mai ales, in Polonia.

In Cehia, legea initiala impartea lustrabilii in categorii: ofiteri, informatori etc. Cea mai controversata categorie era cea cu potentiali informatori (oamenii pe care Securitatea lor si-a propus sa-i racoleze). Dupa scandaluri si reputatii distruse, Curtea Constitutionala a desfiintat aceasta categorie. Printre altii, insusi Havel aparea pe lista.

Politia secreta (StB) isi propusese sa-l racoleze, dosarul mentiona limpede refuzul sau ferm, dar, asa cum era initial definita categoria respectiva, Havel era pe lista. Pe de alta parte, in 2002 s-a descoperit ca peste 100 de certificate false au permis unor fosti ofiteri StB sa scape de lustratie.

Sa fi gresit Cehia rascolind stafiile trecutului? Mai degraba nu. Polonia si-a propus sa lase trecutul in urma. N-a mers. Inca din 1992, ministrul de Interne Macierewizc a prezentat o lista de 64 de personalitati care ar fi colaborat, printre care Walesa si alti luptatori anticomunisti. Lista a provocat un taifun politic si aproape nimeni nu l-a crezut.

Cei care sustineau lustratia radicala si-au pierdut credibilitatea, guvernul a fost demis. Astazi se stie ca doar patru dintre cei aflati pe lista lui Macierewizc nu au avut de-a face cu politia politica.

Iar Walesa chiar colaborase. Ca sef al Solidaritatii a fost mereu prins intre aripa radicala, care refuza orice dialog cu regimul, si regimul insusi, care incerca sa sugrume sindicatul. Walesa se intilnea cu securistii si ii mintea in fata, promitind ca se cuminteste. Nu s-a cumintit.

Il condamnam pe Walesa? Daca si groparul comunismului polonez trebuie condamnat, atunci cine mai scapa? Dar dosarele vorbesc si ele au un adevar propriu. Radicalii din Solidaritatea (ajunsi acum la putere) nu i-au iertat niciodata lui Walesa adevarul propriului sau dosar, iar cind era presedinte organizau mitinguri scandind „Bolek, Bolek!“ (numele sau conspirativ).

In 2005, premierul de atunci a fost demascat, dar s-a aparat spunind ca furnizase doar informatii inofensive. In total, patru prim-ministri si doi presedinti ai Poloniei au colaborat.

Deconspirarea va fi un proces dureros. Nu pledez aici pentru stoparea sa, avem nevoie sa scapam de povara asta. Ar fi insa o ironie istorica sa ajungem sa regretam ca l-am inceput. Si trebuie sa stim la ce ne asteptam. Important e sa ne pastram claritatea morala. De pilda, am putea sa nu mai publicam liste prin ziare, cautind sa o luam inaintea CNSAS.

Sau am putea sa nu mai cascam gura la ce au de spus zvonaci ca Gusa si Sandru, cerind probe inainte sa aruncam nume pe piata.